evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cu preţul morţii  -  Muzica  -  Groparii  -  Je t'aime mélancolie  -  Curcubeul  -  Nick  -  Visând cu ochiul deschis  -  În beci  -  Drumul spre  -  Ulysse şi Hector  -  Texte.01  -  Luminile oraşului XXIII  -  În umbra sorţii  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  O dimineaţă perfectă  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Poveste de viaţă  -  Zori  -  Dispariţia  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Prima pagină  -  Comando Fox  -  Luminile oraşului VI  -  Legendele Căutării  -  De aici, de sus...  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Fabrica de vise  -  Chipul de pe Marte  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Praf minune  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  În umbra deasă a realităţii  -  Somnul  -  Psihopatul  -  Ziua a şaptea  -  Sedrina  -  Marea Neagră. Iulie  -  Norul de argint  -  Robotul  -  ªahul de duminică  -  Nu deschideţi uşa  -  Feţele dragostei  -  Ea, eu şi ei  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Lumea lui Ingo  -  Iluzia viselor  -  Piese de muzeu  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !


Pescăruşul

Crina Colice



Publicat Vineri, 8 Iunie 2007, ora 09:25

      Tinand inca scrisorile tale in mana, cu parul despletit si privirile pierdute se indreapta spre marea si unica nemuritoare . MAREA. Valurile mangaie tarmul pustiu si mohorat de toamna, o fata micuta si dragalasa se plimba desculta cu capul plecat spre apa limpede a marii, cu umerii lasati si mainile pe langa corp.Hartiile au un scris marunt si ingrijit.Vreau sa ma indrept spre ea, presimt ca se va intampla ceva.
      Isi ridica capul si mainile si intra in infinitul apei cantand.Ah!Ciudata fata, straniu cantec, il cunosc, e o veche TANGUIRE!Sufletul tresare, creierul ma vesteste ca se va intampla ceva tragic, incerc sa ma indrept spre frumoasa cu parul negru si micuta dar picioarele imi sant pur si simplu lipite,ingropate in nisipul umed.Vreau sa strig darn u mai am glas, trupul nu mai vrea sa ma asculte, doar fiinta interioara se zbate.
      In jurul fetei cu parul negru si ochii ciudat de tristi se strang de undeva din nemarginirea marii o multime de pescarusi plangand prin cantecul lor sufletul ei neampacat de iubire, si de abia acum inteleg :este unul si acelasi strigat de pescarus singuratic al vesniciei. Necunoscuta cu parul despletit si negru incepe sa coboare tarmul cu mainile larg deschise intr-o imbratisare suprema cu marea, cerul, pescarusii, invaluita in misterul singuratatii si tristetii.Marea o cuprinde putin cate putin, pescarusii zboara parca intr-un vechi ritual numai de ei cunoscut, as vrea sa strig dar cuvintele se opresc pe undeva pierdute . Se pierde. Nepamantesc de fericita dispare in mijlocul apelor limpezi si pescarusii se invart, se invart.
      Si iata, Doamne, copila s-a inecat in mare.Disperarea ma face sa-mi destepenesc picioarele, alerg spre locul acela de trecere intr-o alta lume,ma arunc in mare si. Trupul fetei cu parul negru pluteste cu fata razand spre cerul infinit cu pescarusi ciudati, parca finite ale unei alte lumi. Vreau sa ma apropii sa salvez necunoscuta aceasta nebuna din dragoste, dar oameni, voi biete fiinte, din trupul fetei am vazut nascandu-se un pescarus.
      O lume cu pacat, acest suflet tanar s-a transformat in pescarus si si-a luat zborul impreuna cu ceilalti spre infinitul de unde venisera.Inainte de a pleca pentru totdeauna, pescarusul- copila s-a lasat lin pe tarm si a cules ceva. era scrisoarea pentru tine pe care eu trebuie sa ti-o dau.M-a privit in ochi si m-a salutat cu capul dupa care si-a luat zborul in lumea lor singuratica si trista, lumea celor care iubesc cu adevarat niste barbati sau femei goi pe dinauntru, roboti din carne si oase scumpi la privire . oamenii viitoarei generatii a pamantului.
      Stau inca cu scrisoarea in mana privind ingandurat si indurerat spre infinitul unde s-a pierdut pescarusul-copila.Lacrimile imi curg pe obraji, valurile ma-nvaluie cu raceala lor primitoare, in mana mai strang si acum scrisoarea pe care trebuie sa ti-o dau ca ultimo semn ramas de la o copila cu sufletul pur si plin de iubire.
      Tu vei citi, vei constata si vei trece mai departe cu privirea si sufletul gol, neafectandu-te cu nimic disparitia ultimei copile cu parul negru si sufletul de aur. Asa s-a sfarsit o iubire, unica care a mai existat in lumea plina de circiute a robotilor-oameni din mileniul trei. Ultimul mileniu al pamantului.
     

© Copyright Crina Colice
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online