evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Veşnic orizont  -  Aether pro narcosi  -  Mergem acasă  -  Meduza (II)  -  Norul de argint  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Viziune  -  Întâlnirea  -  Meduza (IX)  -  De profundis  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Cristerra  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Melcul  -  Cercul  -  Ultima eclipsă (II)  -  Andru  -  Cursa  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Fugind pe cerc  -  În vizită la psihiatru  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Peştele albastru  -  Omu' nostru de "sus"  -  Întunericul de dincolo  -  Timpuri Noi  -  Gri şi roşu auriu  -  Puroi II  -  Robotul  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Învingătorul ia totul  -  Interviul  -  Nebunii lui Arrianus  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Exterminatorul  -  Decablat  -  Somnul uitării  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Legendele Căutării (II)  -  Reactorul  -  Uezen  -  Gender X  -  Puterea pereche  -  Camera de la capătul holului  -  Închis  -  Drum bun  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Pulbere de stele


Îngerul cenuşiu - Angela

Îngerul cenuşiu - Angela
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Vineri, 8 Iunie 2007, ora 11:26

      Criza rebela de sciatica, pacoste cazuta pe capul lui care îl tintuise la pat câteva zile cu cataplasme cu faina de mustar ,antiinflamatoare puternice si miorelaxante nou aparute îl facuse sa piarda deplasarea în Germania si se trezise dintr-o data singur, numai cu Dingo, labradorul sau urias, dar zapacit si jucaus ca un pui de mâta . Seful facuse el zâmbre la început dar când îl vazuse lat ca o placinta si schimonosit de durere se daduse batut si-si trimisese un alt subaltern . Nevasta sa si fiica-sa se lasasera pâna la urma înduplecate sa nu rateze si ele o asemenea ocazie, mai ales ca biletele de avion fusesera luate ,rezervarile erau facute,programul deja stabilit pe toata perioada sederii si pe deasupra nu-i costa nimic, asa ca, dupa ce-i împuiasera capul cu tot felul de sfaturi utile si-i orânduisera medicamentele pe noptiera, dar dupa ce avusesera grija mai întâi sa-i noteze pe fiecare flaconas ori cutie câte de câte ori pe zi trebuia sa ia, plecasera în sfârsit cu inima grea pentru numai trei saptamâni . . Ca prin farmec, odata cu plecarea lor trecuse si criza de sciatica de parca nici n-ar fi fost. Coloana nu-l mai durea ,musculatura se relaxase iar amorteala aceea parsiva ce-i cobora pe piciorul drept amenintându-l cu o operatie de hernie de disc se topise.

      La început se cam ofticase, ce-i drept, dar curând s-a consolat cu gândul ca daca ar fi plecat si el Dingo ar fi încaput iarasi pe mâinile sora-si, care nu agrea câtusi de putin animalele, dar neavând încotro, trebuia s-o faca, asa, ca un semn de recunostinta pentru cât îl ajutasera ei pe prapaditul de barbatu sau.

      Seara de seara dupa ce pregatea halcile de friptura si le baga la microunde, îl lua pe Dingo si ieseau amândoi în parcul din apropiere unde, eliberându-si amicul patruped de lesa care-l tinea prizonier, se aseza pe banca de sub castanul urias, privind amuzat animalul care zburda pe pajistea de vizavi.

      În seara aceea nu facuse exceptie de la regula. Se afla tot acolo sub castan si privea giumbuslucurile lui Dingo, dar gândurile i se învalmaseau în minte parând un ghem dureros de flash-uri aproape imposibil de stapânit si de pus în ordine. Cutremurul de la prânz, apoi furtuna, indispozitia câinelui si peste toate trena nelinistea! Nelinistea care îl învaluia seara de seara când trebuia sa apara EA! Ea, femeia aceea superba care trecea în fiecare seara la aceeasi ora si care îi arunca o privire fugara, cenusie, apoi se delecta cu nebuniile lui Dingo. Aparitia ei, ochii aceia cenusii ca de otel devenisera o necesitate. Se întreba daca nu cumva asta înseamna ca se prostise, ca se îndragostise ca un puber plin de acnee de prima fusta mai acatarii întâlnita într-un tramvai ori pe o strada semiîntunecata. Auzise si citise destule , vazuse chiar si atâtea filme proaste dar nu-si imaginase ca el , el ar putea avea parte de coup de foudre sau cum spuneau sicilienii trasnetul din senin ...!Cu ea însa era altceva. Era cu adevarat superba! Parul negru, ondulat natural, îi cadea bogat pe umeri, buzele frumos arcuite, senzuale, talia perfecta, picioarele lungi si frumoase scoase permanent în evidenta de îmbracamintea croita cu mult gust si pantofii care pareau mereu niste prelungiri firesti îl înnebuneau ori de câte ori o zarea.

      Se uita la Dingo, care alerga, topaia, se tavalea pe iarba matasoasa si înca umeda, sarea în laturi ca si cum s-ar fi ferit de un atacator invizibil, latra ca un apucat, apoi îsi lua avânt si sarea încercând sa apuce o frunza oarecare de pe vreo ramura a unui copacel din apropiere, dar din când în când tragea cu coada ochiului spre capatul aleii de unde-si facea ea aparitia de obicei.

      Parca plictisit de atâta alergatura de unul singur, Dingo se apropie de marginea pajistei, se lasa pe labele din fata aidoma unui tobogan si începu sa latre gros, provocator, invitându-l la joaca, la zbenguiala. Omul zâmbi si scoase un biscuit pentru catei, cu care avusese grija sa-si burduseasca buzunarele sacoului. Câinele se apropie dând fericit din coada si, dupa ce-i linse mâna, apuca delicatesa si o facu sa dispara cât ai clipi în pântecul sau mare de sportiv. Hamai. Mai voia unul. Dupa ce-si capata si suplimentul o zbughi din nou pe spatiul verde de dincolo de alee.

      Deodata, atras ca de un magnet, omul întoarse privirea spre capatul aleii. Era acolo! Venise! Ar fi fost imposibil sa lipseasca de la întâlnire ! Se simti învaluit de lumina cenusie a ochilor ei. Purta un superb costumas azuriu care îi scotea si mai mult frumusetea în evidenta. De data aceasta femeia arunca o privire fugara câinelui, dupa care continua sa-l fixeze pe el. Se apropia, mladie, miscându-si soldurile provocator, cu pasi egali, parând ca abia atinge pamântul cu talpile.

      - Buna seara, domnule Mihail, i se adresa ea când ajunse în dreptul sau.

      - Bu'buna seara, domnisoara, se bâlbâi el, vrând sa se ridice, dar gestul femeii îl tintui locului.

      - Aveti un câine minunat! Pot sa iau loc alaturi de dumneavoastra?

      - Desigur! raspunse el fericit de felul cum decurgeau lucrurile. As' adica sunt încântat sa am alaturi doar si pentru o clipa o femeie cu adevarat încântatoare.

      - Oh, domnule Mihail, sunteti un adevarat cuceritor, îl maguli ea zâmbind si privindu-l cum sterge banca sârguincios cu un servetel de hârtie aparut ca prin farmec în mâna lui. Se aseza picior peste picior, lasând fusta sa se ridice pâna la jumatatea coapsei. Îi observa privirile pofticioase, dar se prefacu a nu baga de seama. Aveti un câine superb, domnule Mihail, relua ea.

      - Mda, dar mai cu seama tare destept, domnisoara?

      Îsi amintise ca nu îi stia numele si era contrariat ca femeia care se afla acum alaturi i-l cunostea pe al sau. Domnisoara.

      - Angela. Angela, domnule Mihail, spuse ea întinzându-i o mâna mica, alba, ca a unei statui antice.

      Îi saruta degetele si observa micul inel cu topaz care-i împodobea inelarul.

      Oh, Doamne! gândi el, ce mireasma, ce parfum, ce piele! Oh, dar picioarele ei!

      - Dingo! striga el câinele. Vino aici!

      Animalul se opri din joaca, privi spre ei, apoi cuminte, dând din coada, se apropie sfios parca de banca pe care sedea stapânul alaturi de femeia aceea straina, dar frumoasa. O mirosi îndelung, apoi începu sa linga inelusul ei cu topaz. Îsi rontai biscuitul, dupa care apuca lesa si o scutura, semn ca vrea sa mearga acasa. Înciudat, Mihail încerca sa mai traga de timp, dar salvarea veni de unde se astepta mai putin:

      - Dingo vrea acasa, domnule Mihail, cred ca ar trebui sa-i dati ascultare. Ah, si daca nu va deranjeaza, as prefera sa va însotesc vreo câtiva pasi.

      - Desigur! oh, Doamne, daca mi-ar pica!

      - Cine stie...

      - Poftim?!

      - Ah, nimic.Gândeam numai cu voce tare...

      Ajunsera în fata casei. Tot drumul, Mihail nu se gândise la altceva decât la modul cum i se va adresa încercând s-o atraga în locuinta lui.

      - As putea sa va ofer un ceai? întreba el într-un târziu.

      - Desigur, dar înca nu am cinat.

      - Ah, dar se pare ca problema e ca si rezolvata! Am pregatit deja friptura, iar în frigider am destule.

      - În cazul acesta.

      - Deci acceptati?

      - Cum altfel?!

      Mâncasera si acum stateau alaturi pe canapeaua din salon, sorbind din când în când din excelentul cognac frantuzesc. O simtea calda, doritoare, tremurânda, dar parca ceva îl oprea sa treaca la asalt.

      Îi lua mâna într-a lui si i-o strânse usor. O duse la buze. Mirosea divin ! O saruta. Îi strecura bratul pe dupa umeri si o strânse la piept. Începuse sa gâfâie de parca ar fi purtat o povara uriasa în spinare. Îsi lipira obrajii unul de altul apoi, împins de dorinta, o saruta. Limba lui o întâlni pe a ei si în clipa urmatoare se simti cel mai puternic, cel mai viril mascul din lume. Avea senzatia ca nasturii pantalonilor aveau sa zboare în curând mai ceva ca gloantele trase dintr-o arma de vânatoare din care avea câteva în colectie Era doar un vânator !! Îsi plimba limba pe buzele ei nemaipomenite, tentat sa i le muste, apoi pe obraz, pe gât, în ureche Femeia începuse sa tremure aidoma unei biete trestii batute de vânt . Îi desfacu jacheta apoi cu mâna experta de mare cuceritor , nasturii bluzitei din borangic. Nu purta sutien. Sânii ei perfecti, ridicati obraznici în sus, erau tari, frematatori. Sfârcurile rebele, întarite ca piatra, îl înnebuneau! Îi dezgoli umerii si începu sa o sarute. Mai jos, mai jos Mâinile îi framântau picioarele superbe. Femeia tremura, ofta, începuse sa geama

      - Nu Nuuu Nu trebuie

      Limba lui alerga pe sânii ei superbi, îi înconjura sfârcurile, i le masa usor cu buzele lui fierbinti

      Era a lui! Stia asta, dar voia sa se mai joace asa, ca pisica cu soarecele. Stia ca odata posedata va fi numai a lui!

      Îi smulse fusta. Îi ridica piciorul ei frumos si îsi lipi obrazul de el. Ce piele matasoasa ! ce mireasma... ! Îsi lipi buzele de genunchiul ei si începu sa-si plimbe limba pe coapsa femeii. Închise ochii. I se parea ca viseaza...! O saruta aproape inconstient pe coapsa. Mai sus mai sus Începu sa-i traga chiloteii Îi smulse facându-i ferfenita si o saruta mai sus mai sus

      Mai întâi nasul, apoi buza superioara si în sfârsit limba îi întâlnira parul pubian, moale, matasos, parfumat deodata i se paru ca tavanul casei se pravale peste ei! Un râs gâlgâit, sinistru, facu peretii sa vibreze mai ceva ca în timpul cutremurului de la prânz!

      I se paru ca pielea femeii s-a racit brusc. Deschise ochii.

      Simti cum pamântul începe sa se învârteasca nebuneste cu el, cu tot cu casa Saruta un schelet descarnat, rece si scârtâitor !

     

© Copyright George Grigore
Comentarii (2)  
zurli
Joi, 14 Iunie 2007, ora 14:36

draga rodica, am citit si eu si...sincer, nu am vazut absolut nici o legatura cu Eliade, nici macar pastrand proportiile despre care vorbeai. Am fost tentata sa cred ca te referi la "Domnisoara Christina" a lui Eliade, pentru ca din cate am citit de Eliade (si am cam citit, crede-ma!) ar fi cam singura care ar putea avea o vaga legatura, desi...chiar nu o vad. Sau poate te referi la erotismul din "Maitreyi"? Explica putin cum ai ajuns la concluzia ca nu ar fi original. Cat despre fanteziile erotice ale barbatilor....barbatii sunt barbati. Punct. Sa nu devenim prea...feministe!

rodica
Marţi, 12 Iunie 2007, ora 09:43

Interesant dar...nu original! Parca citesc ceva de Mircea Eliade ( pastrand proportiile, bineinteles). Se pare ca fanteziile erotice ale barbatilor nu se deosebesc prea mult, indiferent de gradul lor de evolutie spirituala!

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online