evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Babylon Five: Mercenarii  -  Nyprus  -  Unii îmi zic Charon...  -  Războiul  -  Dincolo de evoluţie  -  Luminile oraşului XV  -  Luminile oraşului XVIII  -  Praf minune (II)  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Floarea de loldilal  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Robotul  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Trenul  -  Zona 25  -  Poporul perfect  -  Almateea  -  Experimentul  -  Mamal - Despărţirea  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Darul divin  -  Scrisoarea  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Text experimental  -  Canicula  -  Poveste cu un zmeu  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Ciorna  -  Elixirul vieţii  -  Veşnic orizont  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Arma secretă  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Luminile oraşului XI  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Planeta Fantomă  -  Întunericul vieţii  -  Anul 10000  -  Recreaţia  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Meduza (VI)  -  Jeopardy  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Apocalipsa  -  Colecţionarul  -  Luminatii, efemeride simbolice


Virus de sticlă

Virus de sticlă
  Decebal Adrian
ªoaptă de vânt singur
varianta print

Decebal Adrian



Publicat Luni, 18 Iunie 2007, ora 16:38

      Se uita uimit la încâlcitura de laborator improvizat. Era transpirat de emotie iar ochii îi erau rosii de oboseala. Sari de pe scaunul lui si casca ochii mari caci nu-i venea sa creada. Îsi arunca peste fata apa ce mai ramase într-o cana pe masa. Un zâmbet i se puta citi acum pe fata obosita si urma un dans de o bucurie nemarginita.
      -Am reusit,am reusit! striga el atunci sarind în sus si continuând dansul.
      A fost sarac toata viata iar acum era pe cale de a deveni cineva. Avea în cap mii de idei despre cum sa cheltuie atâtia bani, sa inceapa cu o vila pe plajele întotdeauna însorite de cele doua stele ale planetei Elpir, asta doar pentru a-i face ciuda fostului lui profesor de alchimie cu care se certase foarte urât la ultima lor întâlnire.Îi uitase numele dar ce mai conteaza. Si totusi bucuria era mai mare daca îl suna pe el, asa ca pornise holofonul care parca nu se mai conecta.
      -Am reusit batrâne, am reusit!
      -Este ora trei jumate aici pe Aikun! se auzi o voce lina ca un tors de motan.
      -Tu nu întelegi batrâne? Am reusit sa...
      -Sa nu zici ca ai...
      -Ti-am promis ca vei fi primul care va afla. Am reusit însfârsit sa...
      -Nad, nebunule ce ai facut? ti-am zis sa renunti la cercetari!
      Batrânul parca urla pe un ton care ducea mai mult a plâns.
      -Vorbesti din invidie batrâne,am reusit sa readuc la viata cel mai puternic drog din univers. ti-am zis ca voi reusi. Toti acesti ani te-ai îndoit sau ai vrut sa îmi furi reteta dar acum e târziu, însfârsit voi fi si eu cineva. Cineva mai mare ca tine si asta te macina. Însfârsit imi voi putea petrece rstul vieti pe Elpir.
      -Nebunule, de ce nu te-ai oprit? Tu nu ai auzit legenda lui Elcycer Esaelp, alchimistul care a inventat acest drog? Nebunule!
      -Am auzit batrâne, am auzit atâtea legende câ as putea sa scriu un roman din prostiile astea.
      -Prostii? De ce crezi ca Esaelp a scris reteta codificat?De ce crezi ca nu s-a mai auzit nimic de el? De ce...
      Nad oprise holofonul. Batrânul bâtea campii. aceste legende erau facute sa sperie copii. Erau facute toate in jurul aceleasi planete de cuart si sticla din constelatia Delta-Poory, planeta care nu avea viata dar era formata doar din sticla pura si cuart.
      Batrânul il suparase dar inca se citea pe fata lui bucuria. Pentru a sarbatori îsi pregati o doza, din drogul care urma sa-l faca bogat, chiar in sufragerie pe sticla de la masa veche parca de secole.
      Priza prima doza. Se simtea de parca îi înfipse cineva un tarus prin gât se clatina lin si din greseala rastoarna paharul berzelius pe podea.
      Podeaua începuse sa se transforme în sticla. În zece secunde camera era pur si simplu din sticla. Prin peretele din fata lui vedea cum acest virus înghite absolut totul si îl tansforma instantaneu în cuart si sticla.
      Picioarele si mainile îi erau deja din stica, frumos colorata de razele soarelui ce se strecura prin tavan. Se clatina lin dupa care se izbeste violent de podea si se transforma în mii si mii de cioburi.
      Cu fata transpirata si plina de frica batrânul încerca sa faca legatura cu viceregele planetei unde locuia Nad dar holofonul nu se mai conecta. Era deja prea târziu.
      -Nebunule!
     

© Copyright Decebal Adrian
Comentarii (3)  
carmenciTA
Marţi, 9 Iulie 2013, ora 13:26

Bravo! Povestea pare interesanta, sper sa citesc si continuarea... :)

adrian zbarcea
Sâmbătă, 23 Iunie 2007, ora 21:14

multumesc laurentiu...ca incepator aceste vorbe chiar ma incurajaza. sper ca in saptamanile ce urmeaza sa am mai multe textepe sferaonline.

laurentiu
Joi, 21 Iunie 2007, ora 12:23

foarte frumos, bine ca mai sunt inca oameni cu imaginatie si nu numai ziaristi care scriu tampenii (aceleasi) despre chestii neinteresante

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online