evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Claviaturi  -  Liber arbitru  -  Lacrimi de stea  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Ambiguitate clinică  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Proză scurtă  -  Novo Homo Sapiens  -  Pânza de paianjen  -  Valea însângerată  -  Pescăruşul  -  Meduza (IX)  -  Imdiola  -  Luminile oraşului V  -  Casa libertăţii  -  Taina norilor  -  Tahiji  -  Interferenţe  -  Cerşetorul  -  Colecţionarul  -  Program de criză  -  Între ziduri  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Omul apropiat  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Geneza  -  De profundis  -  Ghavany  -  În umbra deasă a realităţii  -  Puroi III  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Recreaţia  -  Toate celelalte popoare  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Dansând pe sârmă  -  ªarpele de aramă (I)  -  Plastic  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Homus trolEIbuzus  -  Luminile oraşului XII  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Corespondenţă literară  -  O dimineaţă perfectă  -  Peştera II  -  O Poveste (?) modernă  -  Zombi  -  Muribundul  -  Cadoul  -  Visând cu ochiul deschis  -  Panica


Luminile oraşului XXXIV

Ciprian Ulea



Publicat Joi, 21 Iunie 2007, ora 09:21

      Christina Chloe DeSilva statea relaxata pe micul fotoliu plinat din curtea darapanata si citea o carte. Zambi frumos cand TJ iesi din casa si se indrepta spre ea.

      - Chris, adica Chloe, se scuza el zambind. Am aranjat cu transportul, iar intr-o saptamana ar trebui sa fie gata.

      - Iti pare rau dupa California, intreba ea.

      - Nu prea, recunsoscu el. Nu mai iubesc LA-ul. Prea multe porcarii legate de locul asta.

      - Acum 2 ani erai incantat ca California e independenta de restul Statelor Unite. Acum spui ca te-ai bucurat luna trecuta ca Statele Unite au redevenit Statele Unite.

      - Da, deja era prea abject locul, independenta nu prea a iesit cum trebuie, nu? intreba el. . Iar acum m-am saturat dupa doua saptamani de maghernita asta idioata, in cartierul asta idiot.

      - Asa ca acum vrei in Florida, zimbi ea.

      - Da, cu pensionarii, facu el. Iar in 6 zile vom fi la Miami. O sa vezi, iti va place.

      - Deja imi place, rase ea, cu siguranta ca ai gust la imobiliare, trebuia sa te faci agent.

      - Chris.. Chloe, zimbi el, cu actele cum mai stam?

      - Bine. Vom pleca cu acte de California si ne vom stabili acolo ca nativi din Miami, zimbi ea. Bronzul e acelasi oricum, nu?

      - Doar mirosul difera, rinji el larg. Oh, ce porcarie de casa, se vaita el din nou. Nu tu curte, nu tu aer curat.

      - Mai ai rabdare nitel, facu ea. Eu am stat cateva luni inconstienta si sint optimista.

      - De aia esti optimista, rase el. Privi la ea. Arata extrem de bine dispusa, inca de la inceputul reintalnirii lor. Cele cateva luni de refacere si pregatire la Ebonics isi spusesera cuvantul. Gasise acolo un mediu cald, linistit, apoi isi reintalnise prietenul. Nu ramasese cu nici un semn de la intalnirea cu TCU-ul care o adusese in moarte clinica. La Ebonics avusese parte de chrirurgie plastica de prima mana. Spre deosebire de ea, TJ era mai pesimist. In ultimele cateva luni o crezuse moarta, iar remuscraile de a fi lasat-o in cladirea daramata nu il depasisera, desi tocmai asta fusese salvarea fetei. Iar ea ii explicase ca acum e Chloe, nu Chris.

      - Pana la urma cum e cu numele asta al tau, se aseza el comod.

      - Ha ha, rase ea. In copilarie eram Chloe, si mereu am fost Chloe. Nu stiu de ce, dar la Scoala Militara am inceput sa fiu strigata Christina, probabil fiind un nume mai comun. Oricum, acasa eram Chloe, la scoala am devenit Chris. Intr-o seara, dupa cativa ani, le-am spus asta celor din comandou, gasisem un depozit parasit langa La Palma si eram ca in tabara. In seara aceea am fost atacati de un comandou francez. Credeam ca sintem in siguranta, harta tactica asa ne arata, asa ca pusesem un minim de detectie. A fost ultima discutie cu camarazii, inainte de a ma culca, glumeau si ma strigau Chloe mereu. In seara aceea bausem prea mult, eram adormita, si am plecat spre padure, unde era un mic paraias. Acolo mi-am golit stomacul, apoi m-am gandit ca era un pic mai racoare in locul ala si asa de bine, asa ca m-am ghemuit printre ferigile acelea si am adormit. Asta a fost salvarea mea. Dimineata i-am gasit pe toti in locul unde dormeau. Morti. Nici macar nu m-am trezit. Mai incolo am aflat ca un comandou francez opera in zona. Hei, hai sa nu mai vorbim despre asta. Tu esti un prieten bun, vechi, ca un prieten din copilarie. Pot fi Chloe, nu-i asa?

      - Poti fi Chloe, zimbi el. Iti sta bine cu numele asta.

      - Bine, nu mai fi asa stresat atunci, fii ca in vremurile bune.

      Cele cateva luni de cand nus e vazusera isi cam pusesera amprenta asupra lui TJ. Amandoi aveau 26 de ani, erau de 2 ani in State, implinisera cu 8 zile in urma 2 ani de rezidenta. Chloe nu arata mai mult de 21-22, insa TJ parca se maturizase, incepuse sa-si arate varsta fata de cu un an in urma. Timpul petrecut cu Samantha isi pusese amprenta asupra lui, Sam era o alta fire, mult mai pesimista, iar Thari era si ea extrem de rece. Insa si TJ era pe drumul cel bun, incepuse sa se simta in largul sau la fel ca alta data alaturi de Chloe, mai putin stresul de a fi lasat-o in urma in moarte clinica.

      - TJ, de fapt te deranjeaza ca m-ai lasat acolo, sau faptul ca am impuscat-o pe Sam? Intelegi ca daca aveai casca pe cap pateai acelasi lucru, nu?

      - Daaaa... rise si el larg. E prima, faptul ca te-am lasat acolo, dar voi trece si peste asta. Stiu, o opri el cu mana, nu sint idiot. Daca te luam cu mine acum iti aduceam flori pe mormant, asta daca eram in viata acum. Ebonics te-a salvat de la moarte, pentru lucrul acesta trebuie sa le multumim. Iar cat despre fete, ca dintotdeauna. Cine trage primul scapa, iar daca e prieten, pacat, ghinionul sau. Oricum promit ca nu voi mai fi nesuferit... cand vom ajunge in Miami.

      - Ha, ha, hohoti ea, e bine atunci, asta va fi foarte curand.

     

     

     



     

     

      Doctorul Abbott se scula cu demnitate si pasi pe aleea curata. Procesiunea mica si discreta inainta pe tacute. Cimitirul era supravegheat ca intotdeauna, iar ei se plimbau ca toti cei care aduceu un omagiu tacut celor cazuti fara numa.In Garfield Hill puteai vedea in general militari si politisti care se plimbau printre pietrele mici si discrete care simbolizau un decedat. Acolo zaceau cei nerecunosccuti din explozii, politisti si militari disparuti, unii erau doar un nume si o cutie goala, fara cenusa. Rare erau pietrele inscriptionate cu numele celui a carui cenusa se afla in urna de dedesupt.

      - Se pare ca ai avut dreptate, spuse in cele din urma Abbott trist.

      - Nu am avut doctore, zise incet Daisy Dakota. A fost pur si simplu unul din acele lucruri care se intampla uneori. Il lua d ebrat discreta pe Abbot si Edwards.

      Edwards se gandi si el trist la pierderea Chloei si a lui Matt Ivo. Se atasasera de fata si de povestea ei. Tentativa celor cativa atacatori de a intra in posesia documentelor japoneze fusese un esec. Nu se stia cine ii angajase pe acestia si nu se putea spune cu certitudine daca fata din duba, a doctorului Carrington, si cea gasita langa Matt Ivo fusesera in aceeasi echipa cu ceilalti, echipamentul diferea substantial. Japonez. De un an incepusera sa se gaseasca pe piata neagra tot felul de echiipamente de ultima generatie, iar vanatorii de recompense si ucigasiui platiti incepusera saintre in posesia lor. Arme HK dezvoltate de Heckler Koch, Remingtonuri, arme japoneze Maki, MG-urile germane, Lafarge-le frantuzesti, Brett-Hewett australiene, toate se puteau integra in echipamentele de protectie si detectie furnizate de oricare dintre ei, sau de alte firme cum ar fi Bauer, Ebonics, Koflach sau Intel. Land Warrior si Urban Warrior erau mai necesari ca oricand acum, acesti amatori nu prezentau o amenintare inca pentru o trupa excelent coordonata si antrenata, cu mii de ore de antrenament pe simulator.

      Din Chloe nu mai ramasese decat arma Heckler Koch gasita pe langa statia de tratare. Echipa de descarcerare a politiei gasise 3 atacatori morti, dintre care 2 erau politisti, iar unul fost militari. Probabil alte cadavre avusesera soarta Chloei, disparute in statiile de tratare si epurare chimica din vecinatate. Japonezii aveau un militar pierdut si un altul grav ranit. Mai fusesera gasite doua cadavre ale unor tinere care participasera la actiune, si a unui fost student electronist.Doctorul Abbott reflecta si sucea pe toate partile mintea si nu putea face legaturile de rigoare. Studentul era cadetul Matt Ivo. Fata doctorului Carrington era data disparuta si cel mai probabil decedata de peste jumatate de an, si dupa atata timp sa apara in postura unei luptatoare, aratand total schimbata. FBI-ul si alte agentii guvernamentale fara indoiala ca studiau intens problema care ii pusese pe jar. Si necunoscuta cealalta, care era Thari, pe care Abbott o cunostea bine. Abbot incercase in fapt cu Chloe sa faca ce Carrington esuase cu Thari, voia un luptator cu toate calitatile umane si initiativa persnala, nu unul rece si calculat care sa execute ordinele. Samantha Carrington si Thari fusesera eliminate de arma Chloei, dupa cum se stia de la cartitele din politie, Abbott reusise sa puna mana pe un raport balistic. Clatina cu regret din cap. Thari, luptatoarea perfecta si nemiloasa, fusese eliminata in lupta de Chloe. Intotdeauna ramanea cu regrete, insa invatase sa treaca peste ele fara sa-l bantuie. Si Thari si Chloe trebuiau uitate, mai ales ca urma o intreaga trupa de cadeti de care trebuia sa aiba grija. Viata mergea inainte, cu tristetile ei.

     

     

     


     

      TJ contempla multumit orizontul. Casuta se afla la marginea orasului Miami, unde odinioara fusesese micul birou si dispecerat al "Animal Control". Suburbia se afla prin mlastinile Everglades, accesul se facea mai greu, pe o sosea proasta, de aceea casa fusese un chilipir. Avea un subsol destul de mare, excelent pentru trebuintele celor doi. Cateva garduri de lemn si garduri vii delimitau sfarsitul proprietatii celor doi, curtea intinsa, mai intinsa decat orice vazusera pana atunci.Era liniste, casa se afla la 3 km distanta de ultimele case din suburbie, de aceea si pretul fusese asa mic. Se invecinau cu mlastinile, iar vecinii cei mai apropiati, un colt izolat dintr-o suburbie a orasului, erau oameni cu venituri in general modeste, angajati ai catorva mici fabrici de textile din imprejurimi. Oceanul era aproape, iar mlastina inghitea duhoarea orasului. Clima era mult mai buna decat in Californial, iar viata mergea intr-un pas mult mai lent. Le convenea de minune aceasta semi izolare, se puteau antrena fara a atrage atentia.

      Chloe facuse o treaba excelenta cu actele. Isi aranjasera trecutul de minune, erau posesorii unei rente bunicele din dobanda unui cont la vedere la banca, din cateva mosteniri discrete aranjate cei doi, pentru un motel si 2 restaurante cu specific marin de cativa ani demolate, pe locul carora se ridicau acum cateva blocuri de locuinte curatele. In curte se lafaiau doua masini micute 4x4 decapotabile marca Suzuki Vitara mici, cu 2 portiere, model vechi de peste 10 ani, echipate cu motoare turbo diesel de 2,8 l extrem de economice combinate cu motor electric, obtinute de pe modele de ultima generatie de Vitara acccidentate, luate la pret foarte bun de la o societate de asigurari. Motoarele diesel cu turbina faceau masina destul de versatila pe teren cat si pe sosea, fara performante deosebite, insa masinile erau foarte placute la condus, cu nimic iesite din tiparul locului.

      Ca meserie alesesera sa predea la liceul din localitate, Glades High School. Ramasesera cu fixatia aceasta dupa timpul petrecut ca studenti in California. Dupa ce asta se terminase si isi luasera alte meserii, in perioada in care aveau magazinul pe plaja, resimtisera acut nevoia integrarii intr-un mediu mai academic, intelectual. Cum liceul Glades era un loc destul de linistit in comparatie cu cele din zonele intens rezidentiale, nu era asa mare si ducea lipsa de profesori, cei doi isi gasisera usor doua locuri vacante extrem de placute, Chloe preluase o catedra de antrenoare de inot si baschet, in timp ce TJ, cu o pereche de ochelari de sticla pe nas si cu o infatuare trufasa preda literatura engleza si conudcea echipa de dezbateri.

     

      Cartierul Glades era modest, casa lor nu iesea din tiparul locului, o casa de lemn si piatra destul de cocheta reamenajata cu un living, un dormitor si un birou minuscul. Mai era o baie mica, o bucatarie si o nisa pentru micul dejun, din vremurile bune de alta data. Subsolul casei era insa ceea ce conta, era suficient spatiu pentru intreg arsenalul. Din echipamentele Maki nu mai ramasese mare lucru, insa isi iprospatasera colectia cu 2 pusti de bataie lunga Remington, doua arme automate Heckler Koch cu lansatoare de grenade suplimentare, doua Brett Hewett, cinci arme automate foarte usoare Ingram, trei pistoale Beretta genul folosite de LAPD si trei Heckler Koch folosite de Miami PD. Echipamentele de blindaj/camuflaj si castile cu electrocica respectiva erau Bauer si Koflach si puteau fi folosite la oricare dintre arme. Standardizarea in domeniu incepuse deja cu doi ani in urma, iar acum producatorii gasisera mai convenabil sa interconecteze echipamentele..

      Casa avea o curte enorma dupa standardele zilei, insa in zona aceea terenul era foarte ieftin, lumea se inghesuia spre salariile bune din centrele aglomerate urbane, de confortul oferit de noile Town Residential Building, cladiri enorme, mastodonti verticali de cate 80 de etaje inaltime, cilindrici, in care locuiai, munceai, faceai orice. Cladirile erau practic un oras ele insele, avand cam 30.000 de locuitori, generatoare proprii de curent, apa, aer, avand parcuri, cabvinete medicale, sali de sport. Erau un oras in oras, cu un Town President, un consiliu al inhabitantilor, se luau decizii interne legate de cladire. In Miami erau doua astfel de cladiri, in LA se construiau 6 dintr-un foc in perioada in care cei doi statusera acolo. Orasele japoneze erau cele mai bogate in astfel de cladiri, europenii aveau in marile capitale cate una-doua, la fel ca si in US. Asia cunostea o explozie a acestor orase-cladiri. In curte era vegetatie crescuta la intamplare, dar celor doi le placea asa. Era acolo o piscina minuscula, suficient de adanca pentru inotat putin si sarituri de la mica trambulina amplasata la 3 metri deasupra. Mai aveau un cos de baschet pe o portiune mica de ciment, iar TJ insistase sa planteze un bowl mititel pe langa acestea, unde se dadea toata ziua cu skateboardul sau inline-urile, pretinzand ca este pentru echilibru..Antrenamentele de tragere se faceau pe simulator, in subsolul buclucas, in camera arsenalului. In spatele casei se putea pescui, insa apa era cam poluata iar TJ nu se dadea in vant dupa pescuit.

     

      TJ se lasa in scaunul de rachita multumit si incepu sa recapituleze detaliile pentru mica lovitura ce urma sa se desfasoare peste 2 zile. Chloe sarea in piscina de zor, cat inca soarele nu ardea asa tare, uitand sa-si faca siesta dupa micul dejun.Peste o ora urmau sa isi ia in primire joburile de profesori semiprovinciali la Glades High.

     

     

     


     

      Nu batea nici un fel de vant, aerul era imobil, iar TJ injura din nou in gand. Oprise ventilatia costumului tocmai pentru a nu face vreun zgomot si sa fie detectat de sistemele pasive plantate de Intersouth Chemicals.

      Chloe se misca iute pe partea cealalta, ca o umbra. Locul nu parea bine pazit, insa TJ stia ca nu e asa, doar ca paznicii erau camuflati cat sa nu atraga atentia. Nu avea rost sa pui paza asa puternica la o unitate de tratare a apei, ar fi atras atentia si mai mult asupra ei, mai ales ca zvonurile in ceea ce priveste statia de reactivi erau din ce in ce mai insistente.

      TJ localiza cu precizie emisia paznicului. Acesta era imbracat intr-un costum de camuflaj simplu dar performant de genul celor folosite de infanteria US, cu protectie antiproiectil mica dar suficienta, bine inarmata si cu o mobilitate excelenta. Arma sa era un M88 ultimul model folosit de US Marine Corp. TJ avea si el doua astfel de automate in asteptare, daduse comanda si acum trebuiau sa vina, impreuna cu un echipament de la Bell Research, dotarea care se pregatea pentru Land Warrior. Trecu aparatul de inregistrare pe pornit, apoi ramase imobil. Chloe facea acelasi lucru.

      TJ rasufla usurat cand stabili patternul. Baga datele in calculatorul costumului si se misca putin. Un picior ii amortise si ii era tare cald. Trebuia sa recunoasca si el insa ca era un antrenament grozav si nu foarte periculos, si ca fusese o idee buna sa execute operatiuni de antrenament fara nici un castig, cum era cea de azi.

      Chloe se apropie tacuta, ca o umbra. Potrivi cheia electronica, iar in scurt timp gasi codul. Nu era nimic sofisticat, asa ca cei doi patrunsera usor in incinta..

      Chloe se trase langa perete atenta. TJ pregati bastonul electric paralizant si astepta. Se uita pe micul monitor din casca si porni cronometrul. Paznicul se ivi la timp. Cu o miscare scurta TJ actiona paralizantul si acesta cazu jos. Emitatorul sau inceta sa transmita instant cand Chloe se repezi cu micul generator EMP, iar cel al lui TJ porni. Acesta o lua spasit pe traseul pe care ar fi trebuit sa se miste paznicul laboratorului. Chloe se amuza teribil vazandu-l cum pleaca, apoi se apuca sa desfaca incarcaturile explozive care faceau mai mult zgomot decat efect distructiv. Puse deoparte cele 4 incarcaturi cu fiola rosie, incendiare, le baga in buzunarul din dreapta, apoi o porni cu pasi de felina prin curte.

     

      TJ trecu la cea de a doua tura. Nu il interpela nimeni, nimeni nu trasein el. Privi peste gard afara, in zare se vedea stralucind orasul Miami. Incerca sa gaseasca din ochi mica lor suburbie, dar era mult prea mica. Multumit se juca un pic cu M88-ul. I se paru ca o zareste pe Cloe fugitiv prin partea opusa lui. Isi continua tura si ramase fara suflu dupa coltul depozitului. Degetele i se crispara pe arma, cand auzi in casca rasul infundat al Chloe-i.

      - Este gata, spuse ea. Am pus o incarcatura pe depozitul cu termodecanol.

      - La naiba, porcaria aia o sa inunde plaja.

      - Ba nu, o sa le inunde lor curtea. Va fi un foc de artificii grozav.

      - De data asta pe cine vor da vina?

      - Asta nu ne mai intereseaza, dar pot da vina si pe organizatiile ecologiste mai violente. Zgomot va fi, dar distrugeri nu. Rezervorul, patru generatoare electrice, cateva masini 4x4 si sala de mese cu bucataria.

      - Bucataria.. visa TJ la o friptura. Una mare cat o palarie, cu un morman imens de cartofi prajiti si doua oua prajite, langa o salata imensa si o sticla de vin bun rosu, tare si dulce. Inghiti amarnic in sec, de-i troznira falcile. Astfel de regimuri alimentare nu mai tolerau decat in week end, de-abia isi revenisera la conditia fizica, de fapt Chloe il readusese la conditia fizica pe TJ, care se cam ingrasase de la tonele de pizza inghitite si impinse in jos cu bere Bud.

      TJ trase emitatorul aproape si ii palica un usor soc EMP. Semnalul sau deveni difuz, parea mai degraba o defectiune tehnica. Daca cei de la monitorizare dormeau, si probabil ca era doar un singur om, era o sansa sa fie descoperita manevra lor doar dupa ceva vreme. TJ iesi din incinta in urma Chloe, pe poarta principala, si isi arunca o ultima privire de regret spre bucatarie. Isi reaminti de mancarea de la cazarma 13 din Rio, gatita de plutonierul Jose Canvas, un adevarat maestru bucatar. Se gandeal la mancare si cand porni micul Suzuki si demara linistit pentru a nu atrage atentia.

     

      Mergeau fara graba, tacuti, TJ conducea lin, fara zdruncinaturi, parca erau la o plimbare duminicala. Trecura prin zona industriala parasita nefacand prea mult zgomot. Ceva fasai brusc si masina se lasa usor de spate.

      - Mergi mai departe, spuse Chloe, putem merge pe pana pana la Bringhton's Forrest. Faci pana cand ne schimbam de echipament.

      - O sa zboare cauciucul si o sa scoatem o gramada de scantei, se planse TJ.

      -Da-o incolo de janta, il sfatui Chloe, cumparam alta.

      - Nu e vorba de asta, dar drumul e accidentat, si vom pierde anvelopa in curand, vom face zgomot ca un tanc. Uite, am dreptate, facu el cand se auzi o bufnitura infundata.

      -OK, schimbam cauciucul, recunoscu Chloe ca are dreptate. Dar locul asta imi da fiori.

      - Atunci fi cu ochii pe mine, zambi el.

      - Da te rog jos de pe tine camuflajul, ii sugera ea. In cazul in care cineva il vede sa nu sune la politie imediat.

      - La naiba, cine sa sune la politie? Ti se pare ca ar locui cineva aici sau ca daca ar locui ar fi in relatii bune cu legea? Oricum, stai cu ochii pe mina, da? Cobora din masina cu dexteritate si se duse sa scoata rezerva.

      - La naiba, asta e o ambuscada, facu inciudata Chloe, dupa ce isi puse casca. Un grup de 6 indivizi vin spre masina foarte hotarati.

      - Au arme?, sopti TJ.

      - Fiecare are cate un pistol si cate un alt obiect, cutit, bate, lanturi, e o banda de cartier. Au ocolit sa vina pe partea cealalta a masinii, sa nu-i vezi tu. Tine, ii intinse ea pe geam casca, apoi si arma Heckler.

      - Nu, multumesc, le impinse el inapoi. O sa fac pana cat mai repede, dupa ce vei incepe tu sa tragi va apare imediat si politia.

      - Ma gandeam s anu tragem, facu ea.

      - Atunci de ce mi-ai mai impins HK-ul? se amuza el. Eu ma ocup de roata in continuare. Daca tu crezi ca putem sa rezolvam fara un foc, atunci asa facem, insa nu risca, ai zis ca au vreo 6 pistoale. Iar HK-urile nu prea au zgomot deloc, in plus avem amortizoarele si munitie subsonica, asa ca da-i bataie, si impusca-i elegant, nu astepta s ane ceara tigari.

      - 6, si le tin in mana. Astept sa se apropie putin, deocamdata se ascund dupa fiarele de prin cladirea daramata de vis-a-vis. AI dreptate, nu cred sa aibe politia senzori de inalta fidelitate la fiecare colt de strada aici, eu nu detectez decat pe cei normali, si cu amortizor si munitie subsonica nu vor lua in seama zgomotele.

      TJ lucra in liniste mai departe. Chloe isi potrivi bine arma in umar si se apleca pe geam. TJ auzi doar cateva bufnitori scurte, rapide.

      - Gata, s-a terminat, anunta ea pe tonul pe care ar anuntaca masa este gata. Nu am avut nici un fel de probleme, a durat cam 4 secunde. Tu esti gata?

      - Aproape gata, anunta el.

      Chloe auzi cum pune roata defecta in portbagaj si apoi TJ navali in masina. Ambreie, baga in viteza, apoi conduse fara incidente mai departe. Chloe isi pastra casca pe cap, pentru eventualitatea vreunei alte ambuscade sau a politiei. Ajunsera insa fara incidente sub podul de la Bringhton's Forrest, unde se dezechipara rapid si ascunsera echipamentul in compartimentul special de deasupra rezervorului de motorina. TJ privi padurea si mlastina cu placere, apoi o ridica in brate pe Chloe si o depuse jos. Ea ii trase in gluma o palma usoara pe spate si pornira spre casa. Pastra in buzunar detonatorl, pentru cazul nefericit in care vreun destept nu ar declansa incarcaturile din uzina minata in mai mult de 2 ore.

     

      Automobilul frana cu zgomot in fata dinerului lui Harrison, singurul deschis la ora 3 dimineata. TJ si Chloe aratau destul de prafuiti, si isi aruncasera in cap un litru de apa minerala. Pareau intorsi dintr-o calatorie pe plajele din Miami. Odata cu TJ, din masina se rostogoli si o minge de baschet plasata strategic, pe care acesta o trimise inapoi in masina cu un aer profesionist.De pe bancheta din spate se vedeau doua bodyboarduri, un tricou legat de bara transversala unde statea prelata, pus la uscat, plus doua perechi d erole, una legata cu sireturile de aceeasi bara. Harrison zimbi cand ii vazu, avea doi copii un baiat de 18 ani si o fata de 16 la liceul Glades. Fata era in echipa de inot antrenata de Chloe, in plus toti parintii, desi abia il cunosteau, il apreciau foarte tare pe TJ, care era considerat un profesor mai putin "de gasca", mai distant cu elevii, mai sever, si cu niste principii etice si morale tipice unui profesor de literatura engleza cu ifose. In plus, cei doi antrenau in diverse activitati sportive pe toti elevii, fara a avea favoriti printre acestia. Chloe privi micul transmitator din palma si constata ca incarcaturile tocmai explodasera, apoi auzi un zgomot sec si ceva lumina in directia uzinei de tratare. Il baga in buzunar la loc si sari vesela 2 trepte spre restaurant. TJ ii deschise usa cu un gest princiar si intra jubiland dupa ea, casca de somn, de ii trosnira falcile.

     

      - Oare ce au mai pus la cale javrele alea? marai Harrison aratand spre uzina de tratare, spre locul de unde venise zgomotul si lumina.

      TJ dadu din umeri si facu o strambatura urata aratand sentimentele nu prera nobile fata de ultimul lor obiectiv. Harrison clatina aprobator din cap si se grabi sa aduca comanda.

     

© Copyright Ciprian Ulea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online