evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Valoare reziduală  -  Triunghiul roşu  -  Ghavany  -  Planeta ascunsă  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Obsesia  -  Meduza (VI)  -  Meduza (VII)  -  Cunoaştere  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului XX  -  Colecţionarul  -  Jocul Zeilor (II)  -  Scrisoarea  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Fluturi  -  Darul divin  -  Ancheta  -  Luminile oraşului XXVI  -  Al nouălea iad  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Lala  -  Luminile oraşului XII  -  Jocul  -  Primăvara nucleară  -  Stiinta si tehnica  -  Novo Homo Sapiens  -  Prima pagină  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Unii îmi zic Charon...  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Melcul  -  Depozit.03  -  Vikingul  -  Simbioza  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Imdiola  -  Ulysse şi Hector  -  Meduza (X)  -  Praf minune (III)  -  Factorul "Haos"  -  Luminile oraşului X  -  Aripile din cer  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Hoţul de timp  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Catedrala


Comando Fox

Comando Fox
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 24 Iunie 2007, ora 08:29

      - Alarma de gradul zero!!! Alarma de gradul zero!!!

      Difuzoarele înnebunisera , anuntau necontenit cu glasurile lor dogite de metal ordinul primit de la dispecerul central, aflat în cladirea alaturata care supraveghea toata zona de incidenta, întinsa pe o raza de câteva sute de mile, zona considerata tampon între ei si inamic. Consiliul de razboi hotarâse crearea acestui teritoriu în urma cu mai multi ani, când dusmanul îsi plasase primele rachete SS cu ogive nucleare la nici cinci sute de mile pe o insulita din Pacific...

      - ... asa, dar avem de lucru, baieti, îsi continua cu voce tare gândul sergentul Ford, seful patrulei FOX însarcinata cu paza obiectivului în ziua aceea, si a carui înfatisare în acel moment, ce parea a fi de cumpana, nu trada nici cea mai vaga urma de neliniste. Era un tip de nici 40 de ani, de statura mijlociecu umeri largi si brate vânjoase care tradau o forta iesita din comun , cu fata maslinie, caracteristica jamaicanilor, cu o expresie de om inteligent, cumpatat, dar care nu se dadea în laturi de la nimic.

      Fusese ales din mai multe sute de candidati, singurul strain care concurase pentru ocuparea postului de sef de patrula FOX.

      - Alarma de gradul zero!!! Corp strain neidentificat în zona de incidenta, careul 4 – 5 NV!!! Sergent Ford, misiune de lupta!

      Nu mai era vocea metalica a computerului, era vocea poruncitoare a generalului Reeph, comandantul bazei.

      Ford sari ca ars la auzul ordinului. “E groasa rauµ, gândi sergentul, “daca însusi seful a pus mâna pe haturi!µ Vru sa se adreseze celor din patrula dar constata ca era zadarnic. Baietii se adunasera deja la usa barului dar fara sa dea semne de mare fericire… Însfaca arma automata si o zbughi spre locul unde îi astepta transportorul blindat cu motorul pornit si turat la maximum de Joe care receptionase desigur si el ordinul generalului.

      - Încotro boss? Se interesa Joe mai mult din pricina ca dorea sa-i auda vocea sefului în astfel de împrejurari.

      - La Dracu’! Taca-ti gura Joe, nu-i momentul sa o faci pe taximetristul, în Iad baiete sa dam laba cu domnia sa Mr. Sarsaila ca pe altul nu-l vad în stare sa strapunga barajul de protectie ! Urcara cu totii în ordine si se asezara pe banchete. Vehicolul demara în tromba aruncând ploaie de pietricele în urma senilelor care muscau nemiloase di alee, în directia indicata de Reeph, directia NV, acolo unde îi astepta întâlnireacu acel misterios corp neindentificat .

      Dupa o ora de mers cu viteza maxima computerul de bord le anunta vecinatatea careului 4 – 5. Mai erau trei mile pâna la obiectiv.

      - Opreste Joe, coborâm aici.

      Soldatul lua piciorul de pe pedala si vehicolul se opri lin.

      - Copii întâi facem planul de bataie si mai apoi coborâm, zise Ford asezându-se mai bine pe scaunul din dreapta mecanicului asa încât sa poata fi bine vazut si auzit de toata lumea – trebuie sa ne împartim în mod egal, tu Michael, Willson si Rath cercetati careul 4, eu si ceilalti careul 5. În regula baieti?

      - Yes sir! raspunsera toti într-un glas. Dupa felul cum primise raspunsul, Ford era sigur ca nimeni nu va mai avea de pus vreo întrebare asa ca ridica mâna în semn de salut si o porni spre dreapta.

      Distanta nu era mare, drumul foarte usor, temperatura numai buna parca pentru o asemenea misiune si Ford avea senzatia ca face o plimbare de placere. Porni detectorul de câmp si din când în când mai arunca si câte o privire spre tufele de arbusti din jur, masura de securitate inutila atâta timp cât aveau “cerberiiµ cu ei. Avansau în liniste de zece – cincisprezece minute, când se auzi deodata bâzâitul aparatului de emisie receptie.

      - Boss, ceva nu e în regula la noi. Vino pâna aici.

      - Ce este, ce s-a întâmplat?

      - Nu stiu, ceva, ceva care nu figureaza pe nici o harta. Nu pot sa-mi dau seama, de la distanta asta pare… nu, e o prostie!

      - Ce dracu’ vrei sa spui?!Ai înnebunit? Spune odata! Da-mi coordonatele!

      - 14 - 17 22 - 24 N-NV. Boss totusi trebuie sa-ti spun, continua interlocutorul nevazut cu vocea gâtuita parca de groaza, boss… acolo e… acolo e… sa ma ia toti dracii daca nu-I asa , e chiar transportorul nostru!

      - Esti nebun caporal … ?!

      - Nu boss, privesc prin aparatul cu infrarosii, dar nu asta e cea mai tare chestie, vehicolul e botit de parca ar fi cazut din Luna si…

      - Spune odata sau te trimit la toti dracii!

      - Boss… tu esti înauntru plin de sânge! E o prostie, stiu dar asta vad si altceva nimic!

      - Esti nebun de-a binelea baiete, se ratoi Ford la caporal, ce naiba vrei sa spui, cum mama dracului sa fiu acolo când eu sunt aici si cum naiba a ajuns transportorul ala blestemat acolo?!!! Ramâneti pe loc, venim în câteva minute ! Haideti, baieti, se adresa camarazilor, sa mergem sa vedem ce mai înseamna si asta ?!

      Pornira în pas alergator spre zona indicata. Distanta nu era mare, iar curiozitatea le dadea aripi. În mai putin de zece minute detectorul le indica apropierea de un grup de oameni.

      Ford îsi puse ochelarii cu infrarosu si privi spre locul indicat de “cerberµ dar în afara celor patru camarazi nu putu distinge nimic altceva.

      - A înnebunit Jackson, mârâi el printre dinti. Unde mama dracului a vazut el transportorul nostru facut zob ? Oricât ma holbez nu vad altceva decât pe ei patru, tufe, copaci , iar tufe… Iuti pasul si dupa numai cinci minute se afla fata în fata cu “nebunulµ.

      - Ai o saptamâna de carcera caporal Jackson, poate te înveti minte sa nu mai faci farse macabre! zbiera el scos din minti, iar voi îi veti tine tovarasie, numai bine, o partida de poker! Scuipa furios într-o parte si…

      - Sergent Ford, sergent Ford, se auzi vocea comandantului, alarma a încetat, reveniti la baza!

      - Yes sir, revenim la baza! Fara a mai scoate o vorba o porni spre locul unde trebuia sa-i astepte Joe cu vehicolul lor blindat.

      Drumul la înapoiere paru nesfârsit, iar tacerea tuturor facea si mai apasatoare atmosfera care prevestea o furtuna de gradul 8. Dupa un ceas si jumatate Joe frâna în fata cladirii principale unde se afla biroul generalului Reeph. Coborâra si cei doi gradati intrara în cladire unde fura luati în primire de un soldat însarcinat de general sa-i duca în biroul sau.

      - Pe aici domnule, boss-ul va asteapta. Sir, se adresa el sergentului, ce a fost cu alarma … dar buzele îi întepenira. Privirea de gheata cu care sergentul îl învalui pentru o clipa îl facu sa regrete si-si blestema în gând afurisita de curiozitate. Urcara cu liftul cele doua etaje iar la usa sefului se oprira.

      - Sir, sergent Ford si caporal Jackson.

      - Sa intre, se auzi vocea celui de dincolo de usa.

      Cei doi trecura pragul si acum se aflau în fata celui care bagase pe multi în sperieti. De fiecare data când îl vedea, Ford se întreba cum de reusise omuletul asta sa faca tot ce facuse ?!

      - Luati loc. John am urmarit prin radio discutia voastra. Interesant, foarte interesant. Leo, ai înregistrat imaginea despre care era vorba în discutia ta cu John?

      - Da domnule general, pot sa-i dau drumul? La încuviintarea printr-o înclinare a capului, Leo Jackson porni video-proiectorul si în clipa imediat urmatoare sergentul crezu ca are vedenii. Pe ecranul cât peretele vazu clar, cât se poate de clar, transportorul iar cel aflat în interior, plin de sânge si care parea mort de-a binelea era el, John Ford!

      - Când a disparut? întreba generalul.

      - Când John cu baietii lui s-au apropiat la 300 de yarzi sir.

      - Leo, ar putea fi doar o holograma? întreba iar comandantul.

      - Nu, nu e posibil. Detectorul a înregistrat prezenta fizica, deci nu încape nici o îndoiala.

      - Bine, baieti, mergeti la odihna, cu voi am terminat azi, restul – mâine, cu consiliul. Noapte buna!

      - Sa traiti, raspunsera cei doi într-un glas.

      Ajuns în camera, Ford îsi turna o portie zdravana de Johny Wallker si dupa ce o dadu peste cap se întinse pe canapea si încerca sa doarma. Era ca un facut, el, care alta data abia de punea capul pe perna ca si adormea, acum nu se putea odihni. În minte îi venea mereu acea imagine oribila. Imaginea aceea, el sfârtecat, plin de sânge si mai mult ca sigur mort, nu-l parasea nici o clipa. Era aproape sigur ca era mâna inamicului …Voia pesemne sa faca o bresa ,sa produca neântelegeri în tabara lor … ! O stare de neliniste puse stapânire pe el, neliniste care odata cu trecerea timpului devenea tot mai greu de suportat. Pe la ceasurile doua din noapte Ford sari ca ars, îmbraca tunica, însfaca automatul ce se odihnea pe masa, verifica încarcatorul,goli aproape pe nerasuflate sticla de whisky parasi încaperea si nu se opri din goana decât în fata pupitrului de comanda al transportorului. Porni motorul si apasa cu brutalitate pedala de acceleratie. Vehicolul se lansa într-o goana nebuna.

     

     



     

      - Leo, v-am chemat pe amândoi, unde-i John?

      În loc de raspuns, caporalul apasa pe un buton, iar pe monitorul de serviciu aparu imaginea…

      - Caporale, am mai vazut asta aseara, se rasti generalul furios, te-am întrebat ce-i cu Ford, cu sergentul John Ford?!!!

      Scântei de gheata izbucnira parca din ochii caporalului la auzul acestor cuvinte. Cei prezenti ramasera împietriti.

      - Ati omis un detaliu, generale, lumina! Fotograma a fost facuta în zori, la ora 5 si 45…

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online