evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Scrisoare din Hipercubul 13  -  Contrapaganda  -  Iubirea de pe Venus  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Cosas de la vita  -  Luminile oraşului XXII  -  Cyborg story  -  Ceasul ispitirii  -  Fata din vis  -  La frontieră  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Arma secretă  -  Aniversarea  -  Luminile oraşului XX  -  Alertă !  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Meduza (VII)  -  Praf minune  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Omul invizibil  -  Rapsodia  -  Meduza (VIII)  -  Puroi I  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Sedrina  -  Luminile oraşului XXX  -  2 fast 4 you  -  BO  -  Luminile oraşului XXXII  -  Pescarul la apus  -  Copilul gheţii  -  Umbrele nopţii  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Boaba de spumă  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Follow-Me  -  O lumânare pentru mama !  -  Bodaproste  -  Circ  -  Tocăniţa de ciuperci  -  ªahul de duminică  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Cincizeci  -  Starea de trecere  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Timpuri Noi  -  Program de criză


Bella. Moartea unui body-guard

Bella. Moartea unui body-guard
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Vineri, 6 Iulie 2007, ora 08:32

      Plecase ca de obicei cu noaptea în cap, dar tot sub imperiul obisnuintei talalaise o multime pe drum zgâindu-se la toate vitrinele magazinelor din cartier, blestemând în sinea lui saracia în care era silit sa traiasca, sa se balaceasca împreuna cu multi alti oameni cinstiti, lipsiti de talentul suspusilor de a fura si a eluda legile si asa ca vai de ele ale statului, neabatându-se nici macar cu un metru de la traseul obisnuit strabatut de atâtea sute si mii de ori de când îsi gasise nenorocita de slujba care-i devora doua treimi din viata. Ajunsese un adevarat sclav al economiei de piata, reusind trista performanta ca în afara de duminica, singura zi libera pe care si-o dedica mai totdeauna curateniei, spalatului rufelor, bucatariei si somnului, sa-si petreaca doar 7 ore din 24 în apartamentul sau nenorocit confort trei de la ultimul etaj al unui bloc ca vai de el de pe vremea odiosului. Era garda de corp la una din televiziunile comerciale si trebuia sa frece luleaua 13 – 14 ore pe lânga toate pipitele alea ce se preumblau pe acolo dându-se mari vedete.

      Bodyguard pe ma-sa, îsi zise el, n-am dat o chifla în viata mea!Deh, nici n-am luat-o pe coaja vreodata, si asta datorita faptului ca sunt cât un urs de mare!

      Se opri, oare pentru a câta oara, în fata vitrinei reprezentantei unei firme producatoare de autoturisme din vest. Era tot acolo! Oare nu avea nimeni atâtia bani sa o cumpere? Era superba! Rosie, decapotabila, numai de doua locuri, si ce-i mai sclipeau barele de protectie si mânerele si spitele groase ale rotilor, iar cauciucurile curate, negre cu doua dungi albe, pareau ca nici nu atinsesera vreodata caldarâmul pistelor de proba din poligonul fabricii. Farurile escamotabile erau lasate, si asa, cu masca ei superba, parea sa-i zâmbeasca.

      Zâmbesti degeaba, scumpete, ca tata n-are de unde sa scoata 125 de mii de parai sa te ia acasa, desi, sa ma ia toti dracii, as fi în stare sa-mi vând si sufletul pentru tine.

      Se desprinse cu greu de vitrina în care parea ca autoturismul îi zâmbeste, promitându-iparca sa-l astepte pe el si numai pe el, si dadu coltul intrând în parculetul prin care trecea totdeauna pentru a-si scurta drumul. Arunca o privire pe cadranul orologiului din clopotnita bisericii din stânga sa si constata ca zabovise mai mult decât obisnuia în fata vitrinelor, asa ca azi nu-si mai putea permite sa fumeze o tigara tolanit pe una din banci. Aleile erau pustii. La o asemenea ora, atât de matinala la ce s-ar fi putut astepta? Ajunse în dreptul boschetilor mascati de tufele deliliac salbatic si se opri o clipa. Ceva parca îl atragea într-acolo... Voi sa dea curs instinctului, dar în afara de prezervative folosite si chiloti rupti prin iarba tavalita nu gasise altceva niciodata când se mai lasase prada curiozitatii ...

      Se strâmba de sila si porni mai departe, gândindu-se de ce naiba primaria de sector nu dadea dispozitie sa se taie tufele, ca în nadejdea gardienilor era sigur ca si ei foloseau curent un loc atât de ieftin.

      Mai parcurse vreo treizeci de pasi si se opri din nou. Nu azi nu putea fi la fel! Ceva parca îii spunea ca nu mai era vorba de prezervative, chiloti de dama si iarba tavalita! Se întoarse si parcurse aproape în goana distanta pâna la tufe. Se opri si privi atent în toate directiile, dar nu zari nici tipenie! Senzatia ca ceva extraordinar era pe cale sa i se întâmple devenise aproape dureroasa... Se strecura grijuliu si...

      - Dumnezeule mare, asta ce mai e?

      În fata sa la nici 3 metri zacea chircita o mogâldeata tuciurie ce parea ca-l fixeaza cu niste ochi sticlosi, lipsiti de viata. Sub barbie, de la o ureche la cealalta, o taietura adânca lasa sa i se vada laringele sectionat si capetele vaselor sanguine, dar nici un strop de sânge parea sa nu se fi scurs din ele. O spaima de moarte puse stapânire pe el. Voi sa o rupaî la fuga dar observa mâna stânga a mortului ce statea întinsa spre el, tinând strâns o servieta din piele, una de tip diplomat. Privi speriat în jur, ascultând cu atentie sa prinda orice miscare, dar în afara de bataile propriei inimi ce parea ca înnebunise nu se auzea nimic. Se apleca si smulse servieta care, contrar aparentelor, nu era tinuta atât de vârtos pe cât s-ar fi putut crede.În aceeasi clipa mogâldeata se prabusi pe spate, întinzându-se si devenind nefiresc de lunga. Cu geanta la piept sari înapoi, mai-mai sa se pravaleasca si el când se izbi violent de trunchiul singurului copac aflat prin preajma. Se holba la aratarea care parea ca devine translucida si încet-încet dispare în pamânt...Cu inima bubuind mai-mai sa-i sparga pieptul o rupse la fuga de parca o întreaga haita de lupi se tinea dupa el. Se opri gâfâind ca o locomotiva la iesirea din parc.

      Privi din nou în jur, dar strada era pustie. Aprinse o tigara si trase câteva fumuri, umplându-si plamânii cu oxidul de carbon atât de daunator, dar necesar în acele momente. Avea impresia ca traise un adevarat cosmar din care se alesese cu o servieta din piele pe care înca o mai tinea strâns la piept si pe caredorea din toata fiinta sa o deschida. Îsi pipai buzunarul. Portofelul era la locul lui. Stia ca mai are 3 hârtii de câte 50 de mii în el. Hotarât, trebuia sa ajunga mai devreme la slujba! Acolo, în vestiar, la adapost de privirile iscoditoare, putea sa vada ce se afla în geanta. Un taxi, ar fi fost bun un taxi, dar costa al naibii de mult si de obicei nu-si permitea cheltuieli neprevazute cu o saptamâna înainte de leafa...Calcula rapid posibilitatea unui împrumut la vreun coleg, dar renunta. Cei la care ar fi putut apela traiau si ei cu aceleasi salarii de mizerie si nu prea ar fi avut sorti ,iar cei ce aveau parale erau inabordabili...In mintea lui se ducea o batalie strasnica între dorinta de a vedea mai curând ce continea servieta oferita parca de aratarea aceea si teama de a ramâne fara bani si implicit a face foame timp de o saptamâna încheiata...!Trecu de statia de taximetre dar nu facu decât câtiva pasi ...Curiozitatea iesise învingatoare pâna la urma!Se întoarse din drum si sari în prima masina.

      - La...Tv, te rog, dar cât poti de repede ,ma grabesc al naibii de tare...

      Regreta aproape imediat ce o luara din loc...Daca s-ar fi gândit mai bine s-ar fi urcat în spate si ar fi putut descoperi continutul cu câteva minute mai devreme dar asa ...Se consola oricum ca distanta pâna la slujba nu era prea mare si în scurt timp ajungeau...Isi dadu seama ca tremura si întelese de ce se uitase atât de câs taximetristul la el...!Cum mama dracului sa nu te-apuce pandaliile când treci prin ce tocmai trecuse el ?!Cum sa nu te ia tremuriciul când ai nenorocita de ocazie sa dai ochii cu însusi tartorul ostilor dracesti ,pentru ca altceva nu putea sa fi fost...?!Care fiinta lasata de bunul Dumnezeu s-ar fi scurs în pamânt asa cum se întâmplase cu aratarea aceea fara macar sa lase vreo urma ?!Incerca si reusi sa se linisteasca ...Se cauta prin buzunare...

      - Nu va suparati ,pot sa-mi aprind o tigare ?

      - Bineînteles...raspunse soferul. Ma iertati ca va întreb, ati patit ceva ?Nu va simtiti bine...?

      - Acum e bine ...poate ca am avut un puseu de tensiune ...dar se pare ca acum...

      - De ce nu va îngrijiti?

      - Sunt sub tratament dar câteodata,mai ales când ma grabesc mai mult decât trebuie ,îmi face figuri...,minti el cu nerusinare.

      - Eh,stresul asta nenorocit,mormai în barba soferul ,un tip atât de tânar si bine facut...

      Coborî în fata sediului ,prezenta legitimatia la intrare desi colegii îl cunosteau foarte bine si se precipita pe scari la subsol, unde aveau vestiarele.Era primul si asta gratie sutei de mii pe care o spânzurase pe luxul de a calatori motorizat ...Isi deschise dulapul ,se descotorosi de haina incomoda si demodata si încerca încuietorile gentii.Cifrul nu fusese activat ... Dadu cu teama în suflet capacul ...si...Nu se putea sa fie adevarat...!Era plina cu bani,bancnote verzi de o suta de dolari...!Inchise ochii ,îi deschise,clipi de mai multe ori,se freca zdravan ,se ciupi mai-mai sa-i dea lacrimile, dar geanta ramânea acolo ,banii erau în ea ,cam un sfert de milion dupa parerea lui...Ii venea sa sara în sus, sa topaie, sa chiuie...!Afara rasunara pasi.Trânti capacul gentii si o strecura în dulap.Isi scoase o tigara si o aprinse linistit, scoase termosul din punga ,nelipsita punga din plastic ,clati cana din portelan la chiuveta din colt,o umplu cu cafea ...

      - `Neata ,saluta noul sosit,se pare ca azi ai fost mai harnic ...

      - Salut,raspunse ca de obicei ,n-am mai umblat teleleu si n-am mai belit ochii la toate vitrinele ...

      - Nu ti-ai mai vizitat frumoasa?

      - Toti colegii sai îi cunosteau obiceiul de a se zgâi minute în sir la frumusetea aceea rosie .Toti îi cunosteau visul dar niciunul n-ar fi pariat ca vreodata autoturismul acela superb s-ar putea odihni în fata darapanaturii aleia de bloc în care locuia el...!

      - Râdeti voi ,râdeti dar într-o zi tot a mea o sa fie...

      - Ti-ai pus în gând sa dai vreo spargere ?

      - Sau poate gasesc pe cineva sa ma sponsorizeze,ori cine stie ma astept poate la o mostenire care mi-ar permite un asemenea lux...?

      Venisera si ceilalti dar constatând ca e cu capsa pusa îl lasara în banii lui.Isi termina cafeaua ,spala cana ,o puse la locul ei, scoase o coala de hârtie si pixul de doua parale si se aseza la masa..Demisia ori cerere de concediu...?Iata întrebarea care nu-i dadea pace .Isi freca nehotarât barbia ,privi în tavan o vreme...

      - Mai bine sa-mi iau concediul,dupa aceea o sa mai vad eu ce fac...,cugeta el si se asternu pe scris ...

     

     



     

      Adormise într-un târziu cu gândul la Bella ,asa cum îsi botezase el masina ,minunata masina sport care în sfârsit poposise în fata blocului sau si acum se odihnea dupa multe ore de plimbare,acoperita cu prelata nou-nouta pe care furnizorul i-o daduse ca bonus când o cumparase.Se foise o multime ,luase chiar si un somnifer usor însa somnul refuzase multa vreme sa-l viziteze si nu reusise sa puna geana pe geana decât târziu dupa miezul noptii...Acum dormea dar somnul îi era mai agitat ca niciodata.Se foia când pe o parte ,când pe cealalta ,gemea si se zvârcolea ca un peste pe uscat...Visa dar visele erau o aglomeratie de imagini nedefinite fara nicio legatura cu realitatea ...Visa munti uriasi fara pic de vegetatie,stâncosi si plini de grohotisuri si capcane înselatoarepe care el se caznea sa-i urce pieptis...Unghiile i se rupsesera,mâinile îi sângerau si el strângea din dinti si îsi continua ascensiunea...Ajuns pe creasta se trezi ca are de trecut o apa mare învolburata si tulbure ,neagra ca smoala...Inapoi nu mai putea da ...Privind în jos tresari ca apucat de friguri ... Peretele stâncos pe care tocmai îl escaladase era neted,lucios de neted iar lui nu-i mai ramânea decât drumul înainte,tot înainte prin apa aceea mizerabila si învolburata...!Se arunca în vâltoare si începu sa dea din mâini si din picioare ...Noroc ca învatase înca din copilarie sa înnoate...!Suvoiul ,rece ca gheata îl purta la vale ,acolo unde se auzeau apele zbuciumându-se si mugind ca o turma de bivoli salbatici,turbati probabil în niste cataracte ucigatoare...!Se opinti disperat si în sfârsit reusi sa iasa din curentul care-l târâia nemilos spre moarte.Ajunse la liman dar constata ca iarasi avea de urcat pieptis un perete de stânca. Bratele-l dureau ,mâinile zdrelite îl usturau cumplit ,picioarele îi tremurau dar el trebuia sa ajunga sus...Nu stia de ce dar trebuia sa ajunga...!Iesi din apa si începu sa caute înnebunit pipaind cu mâinile însângerate sa gaseasca crapaturi ori alte puncte de sprijin de care sa se ajute ...Reusi pâna la urma ...Sfârsit de vlaga se aseza pe un bolovan ca sa-si mai traga sufletul...Inchise ochii si-si sprijini capul în mâini. Simtea cum pamântul se învârte cu el de parca ar fi dorit sa-l pravaleasca în haurile ascunse ori sa-l arunce undeva printre astre sa rataceasca prin univers ,cometa umana fara coada doar înghetata bocna si plina de praf cosmic...Isi reveni din ameteala ,vuietul acela înnebunitor disparuse ...disparuse si apa si haul din urma lui ...Se gasea pe o pajiste dar iarba era uscata,arsa de un soare nemilos...!Transpira abundent ,apa i se scurgea pe trup mai abitir ca în momentul iesirii din bulboana...!Era înconjurat de o sumedenie de masini rosii ,sport, aidoma acelei pe care o stia în fata blocului ...Se însela însa ,era si ea acolo ,chiar în fata lui,în primul rând ...si pe capota ,ei bine ,pe capota masinii sale ,a iubitei,a frumoasei sale,statea ...aratarea aceea care-i daduse banii ...!Era acolo ,în picioare ,parea tot atât de viu ca si el...Nu mai avea gâtul taiat ,nu i se mai vedeau nici vasele golite de sânge ,nici laringele,nimic din ceea ce-l înspaimântase atât de tare la prima lor întâlnire...!Il fixa cu ochii arzatori a caror privire îl strapungea ,parea ca-i scaneaza toate circuitele nervoase ...Ii transmiteau un mesaj,un mesaj legat de ...legat de..Da,era legat de vizita papei Ioan Paul al II lea ...Scoase o arma ,o arma sofisticata ,cu laser si i-o întinse ...Trebuia sa-l ucida asadar pe papa ...!Asta era pretul sfertului de milion...!Voi sa se opuna,dar strainul acela ciudat care-i calarea ca un nemernic masina si batea din picioare pe capota ei de parca dansa step,aratarea aceea întunecata dadea dovada de o putere ,de o vointa diavoleasca...Simtea ca nu i se poate împotrivi...Incerca sa deschida gura ,sa-l întrebe ceva dar buzele pareau ca-i sunt lipite cu cel mai rezistent adeziv...Nu reusi sa scoata decât un mârâit animalic,neinteligibil...Voia sa strige în gura mare ca el crede în Dumnezeu iar crima este cel mai mare pacat cu care îsi putea încarca un om constiinta ,cât despre asasinarea sfântului parinte de la Vatican ,era sigur ca avea sa-l duca direct în focurile vesnice ale Gheenei...!Se zbatea ,voia sa-i arunce arma aceea nenorocita înapoi dar acum parea ca face parte din mâna lui...Parea sa-i fi crescut acolo ,odata cu palma ,odata cu degetele ...Tremura,se zvârcolea,voia sa urle dar totul era zadarnic...Mai-marele dracesc stepa pe capota masinii sale iubite si-l fixa cu ochii sai stralucitori,patrunzatori ,diavolesti,îl obliga sa tina arma aceea mortala ...!Deodata simti cum mâna i se rasuceste ,teava armei cu gaura ei întunecata se atinteste asupra fruntii sale...Incerca sa se opuna dar era peste puterile lui...Aratatorul începu sa apese pe tragaci...Un milimetru ,doi trei ...degetul apasa si el nu se putea opune...!Ii sunase oare ceasul?Incerca sa-si faca semnul crucii cu limba în cerul gurii dar si limba îi era întepenita !Tocmai când se pregatea sa-si ia ramas bun de la viata se trezi ca bratul îi zvâcneste si mâna purtatoare de arma îi cade ca paralizata pe lânga corp...Arma ,arma aceea ucigatoare însa era tot acolo ,lipita de degetele sale...!Aratarea sari de pe capota masinii si din doi pasi se protapi în fata lui.Cu aratatorul mâinii stângi îi ridica încet,încet capul pâna ce privirile li se întâlnira, apoi fulgerator ...pleosc!! Palma de urias,paroasa îl arunca cât-colo izbindu-l de una din masini,de masina lui...

      Se trezi cu o îngrozitoare durere de cap ,jos lânga pat...Cazuse probabil în timp ce se zvârcolea...Cosmarul din care abia se trezise se amesteca în realitatea existentei sale...Se ghemui rezemat de pat si-si lua capul în mâini dar în aceeasi clipa sari direct în picioare tremurând si zgâindu-se uluit la o arma pe care o stia atât de bine...!Era arma aceea pe care i-o daduse aratarea ,arma cu laser, arma ce trebuia sa-i foloseasca la uciderea papei Ioan Paul al II lea !!!Prin urmare el trebuia sa devina un asasin platit ...!Arma la care se holba uluit îi era cu desavârsire necunoscuta ...Avea o forma ciudata,neverosimila...Era plata,patul sau dintr-un metal necunoscut lui avea forma antebratului de parca ar fi fost fabricata special pentru el...Deasupra mânerului pe care-l strângea zdravan în pumn ,atât de zdravan ca i se albisera degetele remarca un mic ecran de marimea unui ceas de mâna pe care se derulau imaginile ce se succedau prin fata tevii hexagonale...prin urmare display-ul folosea la tintirea obiectivului fara riscul de a da gres ...!Desi era toata din metal era destul de usoara,nu cântarea mai mult de un kilogram ,poate nici atât...!Ramase o vreme zgâindu-se asa ca un tâmp la chestia aia pâna când îi veni sa verse ...Arunca arma cât-colo si se repezi la baie .Se chinui dar nu reusi sa dea afara din el decât niste bila ...Stomacul îl durea ,îi vibra salbatic vrând parca sa se rupa în mii de bucati .Trase apa desi nu era nevoie dar asta credea el ca o sa-i mai potoleasca spaima si începu sa-si frece abdomenul încercând sa-si linisteasca zbuciumul care risca sa atinga paroxismul deschise robinetul ,lasa apa sa curga mult pâna ce se raci si bau direct de la tuturoi,bau ca un vitel însetat pâna ce nu mai simti agitatia aceea rebela a stomacului.Se înapoie în dormitor sperând ca tot ce se întâmplase nu fusese altceva decât o prelungire nefireasca a cosmarului care-l chinuise întreaga noapte...Se însela!!!Arma aceea ucigatoare era tot acolo ,acolo unde o aruncase ...!Asadar cosmarul se prelungise în realitate ,în realitatea în care el traia ,în realitatea în care papa Ioan Paul al II lea urma sa viziteze Bucurestiul si în care el un vândut Satanei trebuia sa-i faca felul...!Simtea nevoia pentru prima oara în viata sa bea ceva ,sa toarne în el alcoolul atât de laudat de multi barbati ajunsi la capatul suportabilitatii...Avea câteva sticle primite în dar de ziua lui.Se precipita spre debara si cotrobai pâna ce dadu peste o sticla de vodka ruseasca. Desfileta dopul si trase zdravan parând ca nu bea altceva decât apa...Se opri doar când simti ca se sufoca,trebuia sa respire ...!Golise jumatate din continut...Inspira cu nesat si abia atunci simti taria alcoolului .Se strâmba cumplit si se scutura ca un dulau abia iesit din apa...!Cu sticla în mâna se înapoie în dormitor si se pravali pe marginea patului în asa fel încât arma nu intra în câmpul sau vizual...Aprinse mai întâi veioza ,îsi scoase o tigareta din pachetul de Camel superlong, îsi plimba vârful limbii de-a lungul tigarii ,nu-i placea tutunul prea uscat,si în sfârsit o aprinse ...Trase cu salbaticie fumul dorind parca sa-i umple toate alveolele, îl tinu o vreme în plamâni apoi începu sa-l elimine într-un fir subtirel ,albastrui..Ce se întâmpla cu el?De ce îl alesese oare ?Ce trebuia sa faca? Pâna la data vizitei sfântului parinte mai era destula vreme dar el stia ca trebuie sa faca ceva...!Nu putea sa ramâna asa nepasator, sa astepte sa treaca timpul în speranta ca s-ar putea rezolva de la sine...Stia ca e un om slab,un biet om care pâna la urma ar fi cedat ispitei nefârtatelui si nu putea ,nu ,nu putea sa astepte, nu putea sa devina un asasin ,asasinul papei cu toate ca el era ortodox si Sanctitatea sa era capul bisericii catolice !!!Goli sticla în speranta ca alcoolul îl va amorti dar constata ca la el nu functiona chestia asta ca la ceilalti oameni...Stinse tigaraeta cu mâna tremurânda ,tremura de fapt tot ,tremura ca varga ,se ridica si începu sa se-mbrace.Poate o hoinareala cu masina prin orasul înca adormit i-ar fi facut bine...Iesi din casa,încuie apartamentul si coborî scarile în liniste .Ajuns lânga masina scoase prelata ,o strânse cu grija o baga în portbagaj si urca la volan .Porni motorul ,astepta o jumatate de minut ca sa se-ncalzeasca si demara în tromba...!Coti la stânga ,iesi pe bulevard si rula asa în nestire mai multe minute.Se îndrepta spre iesirea din capitala ,voia sa o apuce pe D.N.1 ,spre Brasov...Spera sa nu fie prea aglomerat .Poate câteva zile în Poiana nu i-ar fi stricat...!Cine stie ,singuratatea ,muntele ,ozonul aveau sa-i puna ordine în gânduri...Iesi din oras. Accelera ...Acul vitezometrului sari la 150...Zbura pur si simplu fara sa simta...Avea o masina buna,o masina adevarata, puternica dar o avea de la el de la aratarea infernala cu chip de om ...!Daca n-ar fi trecut prin parc ,daca nu i-ar fi întins diplomatul acela plin cu bani...daca el nu ar fi lucrat în ziua aceea ,ma rog daca diavolul nu l-ar fi ales pe el sa-l ucida pe papa ...Acum nu ar fi alergat spre Poiana la volanul unei masini superbe ...Apasa mai mult pe acceleratie.220 de kilometri pe ora ...Simtea cum Bella vrea sa paraseasca asfaltul...!El zbura ,zbura catre odihna si poate spre crima si nimeni nu stia ca în casa lui ,în dormitorul lui ,lânga perete ,zacea o arma necunoscuta ,o arma cu ajutorul careia el devenea un asasin platit ,ucigasul unui biet batrân bolnav de Parkinson...Rula ca o naluca .In stânga sa ...da în stânga se casca o râpa ...Abia de mai vedea parapetul de protectie...Nu,nu putea face asta !El nu putea sa devina un ucigas,nici macar pentru un sfert de milion de dolari...!

      Trase brusc de volan...o izbitura ,un parapet spulberat...un plonjon ,un zbor spre nicaieri si ...o minge de foc...!Papa Ioan Paul al II lea era salvat...!Papa mai avea de trait câtiva ani...

     

     


     

      -V-am spus eu,nu-i acasa ...sau ...

      -Credeti ca a patit ceva domnule administrator?întreba politistul de proximitate dupa ce sunase insistent si batuse în usa de metal de-l durea pumnul.

      -Nu stiu ce sa mai spun domnule...raspunse batrânelul ridicând din umeri,masina aia frumoasa nu-i în fata blocului dar în ziua de azi ...Cine poate sti...?

      - Ce masina îsi cumparase ?

      -Nu ma pricep la autoturisme,la marci ,era una sport ,rosie ,frumoasa tare...pare-mi-se ca era italieneasca...

      -O luase la mâna a doua ?

      -Da de unde,era nou-nouta !

      -Prin urmare credeti ca cineva i-ar fi putut face de petrecanie si apoi i-a furat masina...?

      -Fereasca Dumnezeu !Nu cred ca avea dusmani ,era un tânar tare linistit ,de treaba,nu se certa cu nimeni, ba mai mult ori de câte ori avea cineva nevoie de o mâna de ajutor el era primul care sarea ...

      -Vorbiti despre el la trecut..

      - Nici n-am bagat de seama ...

      - Ei,pâna la urma cum ramâne,ce facem?Daca vrem sa intram va trebui sa-mi anunt sefii si sa chem o echipa de descarcerare ca sa sparga usa asta blestemata...?!

      -Nu-i nevoie!Mi-a lasat un rând de chei ,stiti blocul asta fiind atât de vechi pocnesc mai mereu tevile iar el de când si-a luat masina e mai tot timpul plecat si...

      - In cazul asta de ce nu le aduceti ?

      -Pai ,nu mi-ati ...gata ,am plecat sa le aduc,spuse batrânelul alarmat de privirile rau-prevestitoare ale politistului.Disparu pe scari .Dupa un timp îsi facu din nou aparitia însotit de un alt vecin .

      -L-am adus si pe dumnealui ca asa am vazut la televizor ,ca mai trebuie sa fie înca cel putin un martor.Ii întinse cheile. Politistul descuie pe rând cele doua broaste si dadu usa de perete.Intra urmat de cei doi martori... In bucatarie ,care era imediat în stânga nu era nici tipenie ...Chiuveta era plina de vase murdare,masa mai pastra urmele ultimei cine ...Pe jos parea sa nu se mai fi maturat de o vesnicie.Politistul strâmba din nas si parasi încaperea. Nici sufrageria nu pacatuia prin prea multa ordine ,dar cel putin nu era mizeria din bucatarie...Mobila putina si ieftina nu arata deloc ca apartamentul în care se gaseau era locuit de o persoana care abia îsi cumparase o masina enorm de scumpa...!Debaraua era goala,în baie nu gasira pe nimeni, iar dormitorul era asa cum îl lasase proprietarul,cu patul ravasit,o sticla de vodka ruseasca golita, rasturnata pe jos,veioza aprinsa...

      -Nu-i ,spuse politaiul,ma tem ca s-a întâmplat ce-i mai rau...

      Vecinul ,martor se apropie de perete ,se apleca si ridica un obiect de o forma ciudata.Se zgâi la el un timp si pufni:

      - Ia te uita,tînarul nostru se mai joaca înca ...Ce mama naibii o mai fi si asta?Pare o arma de jucarie ...Ba nu ,ia stai !Cred ca-i un aparat foto de un tip pe care înca nu l-am mai vazut...Da,da ,asta trebuie sa fie ,sau o fi vreo camera noua de la ei de la televiziune...?!Aha! Uite ca are si display,facu el când descoperi micul ecran pe care se derulau imaginile pe masura ce el misca obiectul.Puse degetul pe tragaci si îndrepta teava ,obiectivul catre omul legii.Apasa scurt declansatorul... O raza orbitoare îl sili sa închida ochii...Nu rasuna niciun zgomot, nu se auzi nicio soapta, niciun suspin... Administratorul deschise ochii...politaiul disparuse...Vecinul,martorul adus de el,parea sa se transforme...Avea gura cascata de parca ar fi vrut sa strige dupa ajutor,în priviri îi puteai citi lesne uimirea ,groaza,nedumerirea...Trupul îi devenise translucid ,era prabusit pe parchet si parea sa se scurga prin crapaturi în betonul de sub el SI DE ACOLO POATE LA VECINII DE MAI JOS...!

     

© Copyright George Grigore
Comentarii (1)  
Diana Alzner
Luni, 30 Iunie 2008, ora 11:34

Mi-a placut povestirea! Subiectul e interesant, lasa loc interpretarilor, finalul este deschis, astfel încât cititorul e îndemnat sa gândeasca dupa lectura.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online