evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Mamal - Despărţirea  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Luminile oraşului XX  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Vară cu ciocănitori  -  Obsesia  -  Pescăruşul  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Luminile oraşului II  -  Luminile oraşului XVIII  -  X Factor  -  Norma  -  Jocul  -  Joia neagră  -  O şansă pentru câţiva  -  Sinucigaş plătit  -  Corespondenţă literară  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Zona 25  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Ceasul voinicului  -  Castravetele  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Almateea  -  Omega  -  ªarpele de aramă (I)  -  Je t'aime mélancolie  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Altă Poveste(?) modernă  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Plasa pe jăratic  -  Luminile oraşului VII  -  Pulbere de stele  -  În tren  -  Engel  -  Ultima frontieră  -  Soldatul  -  Luminile oraşului IX  -  Învingătorul ia totul  -  Jocul Zeilor (III)  -  Locul pierdut  -  Caseta pirografiată  -  Meduza (VII)  -  Conştientizarea  -  Praf minune  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"


Pure Evil

Pure Evil
  Romulus Lucian Manoliu
Interviul
Robotul
Om vs. cyborg
varianta print

Romulus Lucian Manoliu



Publicat Duminică, 1 Iulie 2007, ora 09:42

      White Tiger Security

      Dosar – 1 –

     

      Echipa: Protectors

      Cunoscuti ca si: Pure Evil

      Creatori: WTS Labs.

      Tipul unitatiilor: Mutanti

     

      Cazul: bg44er34tr77

     


     

      Peretele de lemn respira. Fiecare fibra de lemn bate în ritmul inimii. Ligamentele ies din lemn si se întind. Un tentacul gros de carne alba le urmeaza la scurt timp. Fiecare milimetru de piele este alba. Venele parca au viata lor, negre, urmând un curs al lor independent de corp, dar în acelasi timp tinând organismul în viata. Vene care plutesc pe corp încep sa traga fiinta din peretele de scânduri. Încet încet, forma prinde contur uman. Piele, par, ochi, haine, un om care nu ar fi trecut niciodata printr-un perete. Un om care sta în genunchi între oamenii speriati din jur. Groaza a pus stapânire pe ei, dar nu la vederea lui, el nici nu a fost sesizat. Omul cu arma din fata lor este mult mai îngrozitor. Statura masiva, hainele kaki, cagula, arma pe care o strânge în mâna, arma ce îi lasa urme adânci în carne, spun multe. Nimeni nu s-ar fi jucat cu el. Mai ales acum când arma acestuia este îndreptata spre capul unei fete ce zace pe podea în fata lui. Abia mai respira. Priveste în gol, undeva în fata ei. Se vede un geam masiv pe care patrunde lumina soarelui. Orbitoare. Strânge mâinile la piept încercând sa respire, sa se calmeze. Este împacata cu soarta ei.

      Grupul de ostatici priveste la cel care urla. Nu se aude nimic. Gura acestuia se misca repede, picaturi de saliva zboara prin aer lovind praful. Un praf foarte usor, parca timpul l-ar tine pe loc. Si nu se aude nimic. E o liniste chinuitoare... Teroristul ameninta.

      Gâtul omului ce a trait în lemn se întinde. Ochii îi devin rosii. Sângele i-a înghitit într-un ocean de viata. Vrea sa vada printre ostatici cine mai e în încapere. Gâtul se întinde. Venele negre se înmultesc, vor sa prinda si sa hraneasca fiecare centimetru de piele alba care se creeaza. Omul se transforma. Ostaticii sunt prea îngroziti pentru a reactiona.... pentru a mai spune ceva. Groaza îi tine pe loc.

      Doi. Alti doi oameni înarmati. Unul lânga geam, altul lânga usa de lemn masiv din dreapta lui. O pazeste. I se simte transpiratia corpului. Fiinta o adulmeca. Îi simte frica, îi aude inima batând foarte repede. Privirea, cea mai importanta. Îi atrage atentia! Ochii fiintei se maresc, îi înghit fata. Tensiunea, si praful, si mirosul, si groaza… au oprit timpul în acel loc.

      Ochii fiintei deschid o gura. O unda. Fiinta vede viata din jurul lui. Fiecare atom este viu. Totul este o masa de vene rosii. Vene ce ocupa fiecare atom din universul lui. Vede patru fiinte. Patru fiinte ca si el. Câte doua pentru cei doi teroristi. Cel din mijloc e al lui. Si doar al lui. Fiintele sunt vii doar pentru el. Teroristii respira din ce în ce mai greu. Tensiune, caldura, praf. Cel ce priveste pe geam, din coltul lui, cel ce îi creaza senzatia de securitate, tuseste. Se îneaca. Tuseste praf. Nu are aer. Câte doua fiinte pentru fiecare terorist.

      Teroristul, cel ce hraneste fiinta iesita din lemn, urla la telefon. Scoate piedica armei si o îndreapta spre capul fetei. Urla! Fiinta este alba, venele îi modifica corpul. E masiv. E alb, greu, dinamic… asteapta. Ura trebuie sa vina. Asteapta impulsul... vine…

      Teroristul îndreapta telefonul spre fata si tipa, apasa usor pe tragaci. Impulsul… vine...

      Capul fiintei, este un ochi imens. Masa grea a fiintei se rupe de pamânt. Fiecare înaintare o face mai dinamica, mai rapida, mai grea, mai puternica. Teroristul o simte, o vede. Ridica arma speriat. Sistemul lui de aparare îi dicteaza aceasta comanda. Sa se apere. Trage în miscare. Glontul pleaca, dar se topeste pe drum. O masa de metal pica pe podea. O picatura ce arde praful în cadere. Venele negre bat ritmul încaperii. Al timpului fara gravitatie. Totul e usor. Si totul se sparge. Cele patru fiinte devin vizibile. Nu au nici cel mai mic gând sa prinda arma. Sa apere ostaticii… doar ura fara margini. Bucati din cei doi cad pe podea. Nici un tentacul pe arma.

      Fiinta alba continua sa se îndrepte spre terorist. Îi prinde mâna în care tine arma. Dar nu se atinge de arma. Bratul omului se rupe în mii de fragmente. O bucata de sticla. Venele negre au supt orice urma de viata din om. Al doilea brat de carne alba trece prin pieptul omului. Îl crapa. Fiinta se hraneste. Creste. Urla în liniste.

      Bucati uscate de om se întind pe podea.

      Fiinta se apleaca spre fata. Venele bat în ritmul inimii. O simte. Camera vibreaza. Venele de smoala se strâng, se încolacesc, pâlpâie în rosu. O noua dorinta. Si se apropie. Cele patru fiinte se pregatesc, inima lor e rosie, rosu viu ce îneaca venele vietii. Fiinta se ridica. Acolo în fata lor, se afla ura. Ospatul începe.

      Trei usi se deschid. Fiecare aduce festinului câte un grup de oameni. Speriati, grabiti. Vor sa traga, sa distruga totul. Venele devin negre, nu mai pâlpâie. Fiinta respira. Aerul, praful… totul e solid. Adulmeca frica. Gura ochilor se mareste. Vrea sa înghita totul. Gravitatia creste, timpul se opreste.

      Fiinta simte viata. Simte inimile care bat. Vede coloana vietii, fiecare viata în parte se misca. Striga. Mintea se zbate. Fiinta o vede în marea de atomi plini de viata. Camera e vie. Totul e o masa de viata sângerânda. Fiinta se misca. Camera îi dicteaza ritmul. Venele o acompaniaza. Venele se îngroasa. Vor sa înghita corpul fiintei.

      Oamenii urla. Fiintele urla. E liniste. Totul e un haos al cuvintelor. Urechile sângereaza. Fiintele urla durere, în liniste. Iar tentaculele strapung corpurile. Bucati de sticla plutesc în aer. Timpul nu are timp sa le calculeze o traiectorie.

      Unul scapa. Nu a ridicat arma. Are timp sa fuga. Frica îi da o putere. Întoarce picioarele. Desi frica deja i le-a pus în miscare. Deja corpul lui alearga. El nu reactioneaza. Vede si simte. Doar atât. Nu stie nimic de corpul lui. Ochii nu vor sa piarda nimic. Vrea sa stie...

      Fiinta vede tot. Fiinta simte tot. Ca un val de caldura, de transpiratie… o unda ce îl loveste de pe hol. E un om. Un om în pragul nebuniei. Un om a carui inima vrea sa se desprinda în mii de bucati. Fiinta se întinde. Creste. Fiecare atom se sparge. Venele nu fac fata acestei unde. Acestui val al omului. Fiinta simte fiecare atom cum se crapa. Gura si ochii se maresc. Ochii cer sa simta omul de aproape, se întind. Vor sa guste. Fiecare atom negru al fiintei porneste spre om. Sa îl atinga. Ochii îi simt viata. Fiinta trece pe lânga om. Pe lânga cel ce înca nu a întors capul spre culoar. Timpul îl tine pe loc. Tensiunea e asa de mare ca el nu stie nimic. Întoarce ochii încet, pentru fiinta, repede, pentru lumea lui. Mult prea încet totusi. Urechiile îi sângereaza. Fata i se opreste în tentaculele fiintei. Secunda. Fiinta îi rupe gâtul. Secunda. Coloana îi este smulsa. Secunda. Capul este zdrobit, ca un ou nefiert. Mii de tipete ale atomilor. A vietii însasi.

      Haosul de sticla ajunge pe podeaua uscata. Fiinta se întinde. Craniul îi curge printre tentacule. Ostaticii sunt înca aclolo. Fiintele se apropie de ei.

      Venele negre respira în ritm rosu.

      Alb.

      Usa culoarului se deschide, iar politia intra. Sânge. Sticla.

      Soarele scalda încaperea. Gura din tavan ajuta. Caldura si praful albastru se ridica usor din podea. Politia ocupa spatiul.

      Craniul a lasat un mesaj. Un mesaj pentru cei ce vor mai încalca drepturile semenilor. Sânge si resturi craniene formeaza cuvintele "Pure Evil" pe peretele holului.

      În lumina soarelui, a tavanului, se vad cinci ochi rosii, vii, care privesc. Care vegheaza.

     

© Copyright Romulus Lucian Manoliu
Comentarii (1)  
andreea
Luni, 10 Decembrie 2007, ora 19:46

e super tare dar parca ar mai trebui cv dar nustiu nici eu ce.la inceput mam perdut in jocul acela dar la sfarsit mam trezit brusc desi eu trebuia sa ma trezesc incetul cu incetul pe parcurs.dar oricum este bine si asa/

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online