evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa împăcată  -  Ultima eclipsă (II)  -  Luminile oraşului XXII  -  10 minute pâna la explozie  -  BO  -  Fabrica de vise  -  Brăduţul  -  Timpul schimbării  -  Petrecerea  -  Umbrele nopţii  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Luminile oraşului V  -  De acum şi până-n noapte  -  Extratereştrii alienaţi  -  Servisul Auto  -  Interviul  -  Poetul cerşetor  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Printre oameni  -  Soldatul  -  Archeopterix  -  Uşa de la baie  -  Cursa  -  Casa libertăţii  -  Groparii  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Nick  -  ªarpele de aramă (I)  -  Lacul negru  -  Echilibrul  -  Meduza (II)  -  Coana mare se mărită  -  Eu şi Cu Mine  -  Mesajul  -  Pierduţi în ceaţă  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Jocul Zeilor (III)  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Sexibon  -  Gol  -  Nebunul  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Câmpul de luptă  -  Triunghiul roşu  -  Povestire  -  Copilul gheţii  -  Omega  -  Eu, Singularul Absolut  -  Oglinda  -  Kamikaze


Interviul

Interviul
  Romulus Lucian Manoliu
Pure Evil
Robotul
Om vs. cyborg
varianta print

Romulus Lucian Manoliu



Publicat Vineri, 6 Iulie 2007, ora 08:59

      Introducerea si prezentarea sunt la fel ca la orice emisiune unde sunt invitate personalitati. Singurul lucru care m-a atras a fost ca invitatul a schimbat la un moment dat tot ritmul. Nimeni nu ar fi crezut ca întrebarile: "De ce ati urmat acest drum în viata? Ce v-a facut sa vreti sa deveniti faimos?" vor scoate la iveala asemenea lucruri. Si a raspuns, iar totul a fost dat peste cap de un om, un simplu om.

     

      - Initial ma îndragostisem de o fata si stiam ca singura metoda de a ajunge la ea era sa devin faimos. Era singura metoda de a o face sa stie ca traiesc, ca exist. Daca deveneam destul de cunoscut, atunci aveam cum sa ajung lânga ea, aveam cum sa-i spun ce simt pentru ea.

      - De ce ati spus "daca ajungeam", sunteti deja foarte faimos.

      - Da, dar prea târziu. Ea s-a logodit cu altcineva.

      - Sunt atâtea fete frumoase, de ce tocmai ea, si daca nu este prea greu, îmi puteti spune numele ei?

      - Pentru ca ea m-a ajutat sa vreau totul. Am vrut sa fiu cu ea în fiecare clipa a vietii. Frica de moarte s-a transformat în frica de a o pierde. Atunci am facut totul pentru a deveni nemuritor. Am facut totul pentru a fi doar cu ea pentru eternitate!

      - Ati reusit, ati devenit nemuritor prin cariera dumneavostra si...

      - Am reusit, dar nu prin cariera ci prin noptile albe pe care le faceam stând treaz în laborator. Sute de nopti pierdute pentru a gasi o substanta capabila sa ma faca nemuritor.

      - Vreti sa spuneti ca...

      - Da! Si sunt chiar mai mult decât atât. Ce ma privesti asa? Ca sa ma întelegi, voi începe cu copilaria mea. De când m-am nascut am stiut ca sunt mai special.

      - Cum adica mai special?

      - Stii ca toti copiii când se nasc au raspunsurile la toate întrebarile. Dar cu timpul, crescând, uita si încearca sa le afle din nou.

      - Nu stiam asta.

      - Fiecare stie ce-a fost si ce va fi, dar din pacate, uita.

      - Si dumneavoastra cu ce erati mai special? Nu ati uitat niciodata ce ati fost?

      - Eu nu am uitat niciodata, într-adevar. Stiu tot ce-am fost în vietiile anterioare. Acest lucru ma ajuta sa stiu totul despre orice, desi în aceasta viata nu am facut nimic din ceea ce stiu. Pot de la gradinarit sa trec la comanda unei nave spatiale apoi sa zugravesc un perete si sa vindec un om de cine stie ce boala. Din aceasta cauza am avut probleme la liceu.

      - Nu prea înteleg.

      - Ca sa întelegeti, mai bine voi începe cu prima mea descoperire. Despre cum pot vedea viitorul dintr-un simplu sunet. Adica pot sti ce vor pati anumite persoane dupa sunetele si accentele pe care le pun pe cuvinte.

      - Îmi poti ghici mie viitorul acum?

      - Nu, aceasta "abilitate" ca sa-i spun asa, este involuntara. Doar când aud acel sunet am totul în fata ochiilor.

      - Ati încercat sa schimbati cuiva viitorul?

      - Nu.

      - Deocamdata pare cam ciudat. Îmi puteti da un exemplu pentru a demonstra ca ceea ce spuneti este adevarat?

      - Din pacate nu pot. Oricât de mult as vrea nu am cum. V-am spus ca acesta a fost si motivul pentru care aveam probleme în liceu. Stiam tot ce urmau sa pateasca colegii, iar eu nu-i puteam avertiza.

      - De ce în liceu si nu în generala? Sau dupa terminarea liceului?

      - Pentru ca atunci am cunoscut lumea mult mai bine. Când eram copil consideram ca totul este un joc. Dar pe zi ce trecea, realizam ca totul este real.

      - Si ce v-a facut sa considerati ca totul este real? Poate este si acum un joc. Nu v-ati gândit ca totul poate fi doar în mintea dumneavostra?

      - La început, da! Dar într-o zi am auzit pe strada o fata care tipa dupa cineva. Primul gând fusese acela ca va muri cazând de la balcon. A fost doar un gând. Apoi dupa câtiva ani am auzit ca ea a cazut de la balcon si a murit. Era exact asa cum vazusem eu.

      - Si nu ati spus nimanui de aceasta "abilitate"?

      - Nu, pentru ca as fi fost considerat nebun. Ca si acum, daca nu ma însel.

      - Nu prea...

      - Nu înca.

      - Sa revenim la problema nemuririi. Pentru ca stiti viitorul ati devenit nemuritor?

      - Nu. Asta am descoperit mult mai târziu. La început, prin clasa a cincea am construit, pe foi bineînteles, primul creier organic. Aveam totul, mai putin creierul construit...

      - Când spuneti creier organic va referiti la unul asemanator cu al omului, care poate gândi singur?

      - Da. Am pierdut timpul construindu-l si astfel am ramas repetent în clasa a cincea. A trebuit sa repet clasa dupa ce am terminat de construit creierul. Ma calmasem si...

      - Mai aveti creierul organic?

      - Nu. M-a rugat sa-l distrug pentru ca...

      - V-a rugat?

      - Era viu, adica... Gândea ca orice om. Avea chiar si propria lui personalitate. Singura problema a fost atunci când a descoperit ca era un creier pe o masa. Ca nu are nimic. Doar un creier. Oricum, dupa ce i-am explicat ce poate pati daca se va afla de existenta lui, a cerut sa-l distrug.

      - Ce putea pati, doar era un...

      - Care ar fi fost luat de catre cineva, presupun ca armata sau guvernul ar fi dorit sa faca câteva teste pe el. Doar era primul creier construit artificial. Oricum, nu a acceptat acel viitor si a cerut sa...

     

      Dupa câteva clipe de liniste în care cei doi priveau fiecare în alta directie prezentatorul puse o alta întrebare:

      - Acel creier a fost singurul lucru creat?

      - Nu. Au urmat cyborgii care semanau la perfectie cu oamenii. Apoi tigrii organici care semanau deasemenea cu cei reali. Construisem masini care se deplasau cu ajutorul unor sisteme de propulsie la câtiva centimetri de sol. Sistemul de propulsie, culmea, este fosforul combiat cu neonul.

      - Masini care pot zbura cu fosfor si neon? De unde aceasta idee?

      - Nu am uitat. Stiu tot ce a fost si ce va fi. Totul este aici, zise invitatul, aratând spre cap.

      - Si ati avut o astfel de masina, care sa zboare?

      - Da. La început îmi cumparasem o masina la mâna a doua, dar vroiam mai mult. Vroiam masini straine. Nu îmi permiteam, asa ca am construit un fel de creier organic...

      - Ca cel pe care l-ati construit când erati mic?

      - Da, dar fara personalitate. Unul care sa asculte doar ordine. Acest creier amplasat pe masina, care fusese transformata complet în tesuturi vii, o transforma în orice masina vroiam eu.

      - Un fel de masina trasnsformer?

      - Da. Se putea transforma în orice masina vroiam eu. Îsi schimba singura culoarea si greutatea.

      - Voiati, nu mai aveti masina?

      - Înca o mai am, dar am trimis-o pe baza mea spatiala alaturi de toate lucrurile pe care le-am creat.

      - Aveti o baza spatiala?

      - Ca orice om care se respecta...

      - Da, într-adevar! Chiar aveti o baza spatiala?

      - Da, în afara sistemului solar.

      - Si ce altceva mai aveti pe baza? Ati spus ca ati dus acolo toate lucrurile pe care le-ati creat.

      - Pe lânga toate astea am creat un fel de robot casnic, utilitar si de lupta.

      - Adica?

      - Era construit în asa fel încât reusea cu cele trei degete sa sparga un ou si sa-l puna în tigaie. Avea abilitatea de a distruge pamântul cu unul din cele doua tunuri laser pe care le avea în spate.

      - Pentru a avea doua tunuri laser... Cam cât de mare este?

      - Vreo trei metri înaltime, doi latime si vreo doua tone.

      - Cam mare pentru un robot. Unul mai mic care sa îndeplineasca aceleasi functii nu puteati face?

      - Da, dar acesta este viu. Asa a cerut el sa fie construit.

      - A cerut?

      - Da. A zis ca asa simte ca trebuie sa arate. Asa îi dicteaza constiinta.

      - Îi dicteaza constiinta?

      - Da.

      - Si baza asta cum arata?

      - Seamana cu luna noastra.

      - De ce cu luna?

      - Pentru ca si luna a fost creata.

      - De catre cine?

      - Stiti cu totii de catre cine. Aveti raspunsurile acolo. Trebuie doar sa le vedeti.

      - Eu nu stiu.

      - Atunci îti voi explica cât de clar pot. Îti voi pune niste simple întrebari. Ce crezi ca este somnul?

      - Nu înteleg...

      - Ce crezi ca este somnul?

      - Nu stiu, o stare de relaxare asociata cu oprirea...

      - Un soc electric al creierului.

      - Poftim?

      - Somnul este efectul socului electric provocat de creier. Atunci când simte ca nu mai poate functiona la capacitatea normala, elimina o mare cantitate de energie în corp pentru a opri toate functiile care necesita coordonarea creierului. Este un fel de pauza. Stii cum poate vedea oricine viitorul?

      - Nu, n-am nici ceea mai vaga idee.

      - Lumina si sunetul sunt mijloacele prin care putem vedea viitorul. Si-l vom vedea involuntar. Daca lumina si sunetul sunt potrivite corect, atunci poti vedea viitorul.

      - Si ai vazut viitorul?

      - Da. Am vazut totul.

      - Si ce se va întâmpla?

      - De ce crezi ca am o baza în spatiu? Vreau sa fiu cât mai departe, doar cu persoana pe care o iubesc.

      - Si nu poti schimba nimic.

      - Nu vreau. Nu de alta, dar pot deveni tot ce vreau acolo... în spatiu. Îi pot urma exemplu "primului".

      - Adica?

      - Pai am o baza care seamana cu luna. Voi merge cu ea în spatiu si voi gasi o planeta indentica cu Terra pe care o voi coloniza cu copiii mei si ai sotiei mele. Noi vom fi nemuritori si vom privi de pe baza noastra cum ei ajung ceea ce a ajuns pamântul azi. Iar când va veni timpul, unul din copiii nostri va pleca în spatiu pentru a duce mai departe civilizatia noastra.

      Se facu liniste în sala. Nimeni nu mai putea spune nimic. Totul era ciudat. Prezentatorul sari de pe scaun exclamând cu voce tare:

      - Dumnezeule!

      - Nu, înca nu sunt întrutotul, raspunse invitatul.

     

© Copyright Romulus Lucian Manoliu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online