evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arătarea  -  Ulysse şi Hector  -  Arta fugii în cinci acte  -  Plastic  -  Puroi III  -  Povestea unui suflet  -  Masa de duminică  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Talent  -  Peştera I  -  Extratereştrii alienaţi  -  Cojocul (Cujuh)  -  Sharia (fragment)  -  Praf minune (III)  -  Damnarea numelui  -  Taina leului  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Canicula  -  Către a opta zi  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  BO  -  Fortul  -  Reactorul  -  Atalia  -  Nu deschideţi uşa  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Re-insecţie  -  Uchin (fragment)  -  Elegie pentru Jeromed  -  Punct. ªi atât  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Stiinta si tehnica  -  ªahul de duminică  -  Casa de la marginea pădurii  -  Puroi II  -  Liniştea  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Fragmente de... viaţă  -  Valea însângerată  -  Triunghiul roşu  -  Meduza (IV)  -  Gol  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Corabia nebunilor  -  Luminile oraşului VIII  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Jocul Zeilor (IV)


Extratereştrii alienaţi

Extratereştrii alienaţi
  Felicia Ceauşu
varianta print

Felicia Ceauşu



Publicat Luni, 12 Mai 2003, ora 10:05

      Michel intra din nou într-o transa profunda, ramînînd tintuit în mijlocul casei sale confortabile din micutul orasel francez. Totul începea de obicei cu un bîzîit puternic în urechi, ochii i se încetosau, dupa care ceata se desfacea în bucati, se risipea iar în zona fruntii sale se instala un fel de cer portocaliu. Pe acest ecran al mintii se învolburau imagini ciudate, cifre sau lucruri despre care el avea sentimentul de netagaduit ca se vor desfasura undeva, cîndva, într-un viitor nu prea luminos al umanitatii. Dupa astfel de crize de luciditate îl apuca obligatoriu o durere de cap cumplita. De data aceasta se prabusi pe sofaua de culoarea azurului (constatase ca albastrul deschis avea un efect linistitor asupra nervilor sai) ca sa-si traga sufletul. Era constient ca toate aceste imagini pe care le transforma mai apoi în versete trebuiau comunicate omenirii la momentul potrivit. Si totusi, de la un moment dat încolo nu mai întelegea nimic. Sau întelegea totul, dar mintea lui refuza sa creada ca la fatidicul an 2075 se va întîmpla ceea ce o forta necunoscuta exterioara, pe care o întrezarea din cînd în cînd sub forma unui cerc de foc în interiorul caruia se afla un fel de cruce luminoasa, îi comunicare putin mai devreme. Nu era suficient ca peste cîteva sute de ani oamenii se vor înmulti într-asa un hal, ca vor trebui sa se mute ba pe fundul marilor, ba pe vîrf de munte sau chiar vor coloniza si corpurile ceresti din apropierea Pamîntului, dar, trasnaie mare !, era convins ca niste pitici cam palizi la fata, cu ochii cît cepele, fara par si fara gura, vor bate la portile Pamîntului dupa ce vor fi coborît din... niste care de foc, fara cai: "Cînd bulgari de foc rostogoli-se-vor pe cer.
      Zenitul strabatut de zgomote ce pier.
      Va coborî din nori cu capul chel.
      Micutul zburatoriu din spatiul paralel." Bietul Nostradamus, cu fortele slabite, bombani în sinea lui ca mîine dimineata, cînd se va simti mai bine, cu siguranta va asterne pe hîrtie versetele care rasarisera în mintea sa ca ciupercile dupa ploaie. Brusc, o neliniste înnebunitoare i se strecura în suflet: ce bine ca nu va prinde acele zile în care piticoti neobrazati vor încerca sa se infiltreze încetul cu încetul printre pamînteni. Veneau vremuri tulburi, alienate, ce sa mai vorbim !
     
      În mijlocul poienitei luminate de o luna dolofana, vraciul Woopi si cei sapte ucenici ai sai - asezati pe jos în mijlocul unui cerc fabricat din pietre de culoarea focului - terminasera invocatiile dedicate zeitei Dali, zeita care-i ajuta de fiecare data sa-si îndeplineasca operatiunile de magie nu tocmai alba de la miezul noptii. De regula, cei sapte baieti ai lui Woopi actionau pe timp de noapte în cimitirul de la marginea satului. Înhatau cîte un cadavru proaspat, îl spalau, îl tîrau în mijlocul padurii, dupa care, cu ajutorul zeitei adorate, reuseau sa bage viata în el.
      - Alo, e acolo cineva?
      La auzul glasului pitigaiat, ramasera stana de piatra.
      - Pai da... Doresc un azil... politic. Cine sînt eu?
      Desigur, fiinta le ghicise întrebarea schitata pe buze.
      - Sînt un omulet gri, bineînteles. Va spun ca trebuie neaparat sa ma primiti si jur pe clona mamei mele ca n-o sa ma mai plimb pe cerul vostru cu OZN-ul meu ca sa va bag în sperieti, n-o sa mai prelevez niciodata probe de par, unghii, piele si alte organe de pamînteni si n-o sa va ma insamîntez femeile niciodata.
      - Pe-asta l-am înviat noi? racni vraciul si toti o rupsera la fuga în aceeasi clipa mîncînd pamîntul.

© Copyright Felicia Ceauşu
Comentarii (1)  
Connor
Luni, 3 Iunie 2013, ora 13:42

Este foarte interesanta povestioara, cum îți arunca o mie de idei și dupa aceea te lasa sa le interpretezi. Mi-a placut, deși a fost cam neclara uneori din cauza diacriticelor folosite doar parțial.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online