evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa lui Uezen  -  Mărturisirea lui Abel  -  Mămica şi El Diablo  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Starea de trecere  -  Octopolul  -  Întâlnirea  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Atalia  -  Iubirea de pe Venus  -  Tarsius  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Imdiola  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Nouăsprezece zile (II)  -  În tren  -  Fiii lui Rawser  -  “Virusul”  -  Tahiji  -  Cristerra  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  La copcă  -  2 fast 4 you  -  Colecţionarul  -  Natură moartă, cu portret  -  Homus trolEIbuzus  -  Comando Fox  -  Meduza (VIII)  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Lala  -  Conştiinţa împăcată  -  Fata mării, Poliana  -  Puroi III  -  O noapte într-un ceas  -  Eu şi Cu Mine  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Cosas de la vita  -  Nevastă rea  -  Tentaţia continuă  -  Liniştea  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Câmpul de luptă  -  Pasomii  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Lunea Maniacilor  -  Casa libertăţii  -  Meduza (VI)  -  Felix II


Interferenţe

Interferenţe
  Marius Moldovanu
Calul cruciatului
varianta print

Marius Moldovanu



Publicat Luni, 12 Mai 2003, ora 10:05

      "Vicky, vino sa vezi ceva!" Victrin iesi din camera de proba si trecu dincolo de vitrina, spre casa de bani numarul unu, unde Mari contabiliza ultimele profituri pîna la închidere. De fapt trecusera peste program cu jumatate de ora, încercînd sa acopere cîteva cheltuieli facute cu întretinerea a patru standuri. Iar cineva parca le citise gîndurile, pentru ca în seara aceea avusera cel mai mare numar de clienti pe metru patrat din toata istoria magazinului.

      "Profit: doua sute de ipsha!" Si femeile începura sa sara în sus si sa tipe ca doua isterice. Bucuria le fu curmata de clinchetul clopotelului de la intrare.

      "Buna seara. Îmi cer scuze daca va deranjez." "Este închis, domnule!" Barbatul pasea netulburat, facînd parchetul de lemn sa intoneze un imn strain al scîrtîielilor sacadate. Enervant.

      "Este închis! Este închis, domnule!" "Domnule?" De aici oricine îsi imagineaza ce vrea. Sînt sanse mari ca povestea sa ia sfîrsit în sînge, ca friptura. La fel de bine strainul le poate silui sub amenintarea unei arme si apoi poate pleca linistit, ca si cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, cu mîinile afundate-n buzunarele pardesiului sau negru si fredonînd o melodie la moda.

      Nu.

      Mîna dreapta scoase din buzunarul interior o carte.

      "Ma scuzati. Am o întrebare. Va promit ca nu va dura mult." Dupa ce facu alti cîtiva pasi spre centru, începu sa se justifice. Un strain care avea posibilitatea de a vizita o singura data în viata acelasi loc. Din ce oras venea? Avea un accent necunoscut. Era fugar? Si alte întrebari se amalgamau printre sinapsele Victrinei. stia deja ca putea avea încredere în omul din fata lor.

      "Problema este această carte. Puteti sa va uitati o clipă?" Mari se întoarse la treburile ei obisnuite, lasîndu-se în baza sistemului de securitate. Cu ochii pe strain, arunca teancul de bani într-un saculet pe care ulterior îl sigilă.

      Victrin deschise cartea, întrebîndu-se ce sa caute. si instinctiv privi ceasul de pe perete. În curînd va suna telefonul. Afara era înca crepuscul. Norii rosii, pigmentati pe alocuri cu verde, se întindeau lenesi la orizont, anuntînd o noapte calma, fara furtuni. În curînd va auzi vocea mecanica a operatoarei cînd îi va face legatura cu Lars. Si mai tîrziu, pîna la caderea noptii, automobilul lui va parca într-un scrîsnet de frîne îmbatrînite. Îi va vorbi de sistemele de suspensie care în curînd vor trebui schimbate, ori de noua slujba, la un cinema auto, si invitatia aferenta, care nu putea fi refuzata. Cu orice pret încerca sa-si reaminteasca chipul lui.

      "Vedeti bine ca aceasta carte are o problema," continua strainul. "E evident ca nu poti deslusi repede trasaturile fetei personajului principal. Indiferent de rolul pe care ti-l procura interferenta dintre carte si psihic, problema persista. Eu, de exemplu, am fost tatal betiv si prietenul sau din liceu. Abia cînd am ajuns sa fiu asasinul de la pagina 27 am reusit sa-i disting ochii prin luneta pustii." Apoi mersera la un film, raspunzînd invitatiei atragatoare. Cine n-ar fi mers cu Lars la celebrul «Casablanca»? Pop Corn-ul si Cola îl costasera un dolar si treizeci de centi, iar cu restul banilor putea face plinul pentru o plimbare romantica cu Plymouth-ul sau decapotabil pe promontoriul St. John. Orice ar fi însemnat pentru el, senzatiile pe care le traiau împreuna începeau sa-si dilueze oricare din sensuri, sporind îndoiala nerecunoasterii locurilor si atmosferei cartii.

      "Este totusi o carte buna. Orice scriere care zdruncina siguranta a ceea ce pare stabil, nepermutabil, merita citita." "Sînteti critic literar?" interveni curioasa Mari, care ascultase conversatia din spatele unei vitrine.

      "Nu, sînt doar un cititor nemultumit. Chiar daca este o carte buna, eu prefer romanele politiste. De obicei prefer romanele politiste romanelor de dragoste." "Poate daca facem un schimb..." .

     

     



     

      Îi dadu în schimbul cartii problematice un roman politist al momentului, un bestseller. «Groapa de potential». Barbatul pleca pe deplin multumit. Victrin nu-i mai dadu nici o atentie si intra în camera de proba, numai ea si cartea.

      De la rasarit la apus, culorile cerului îsi etalau sutele de tonuri hipnotice, de la negrul pur la rosul aprins, trecînd prin albastrul ochilor ei. Ea îl privea doar pe el, ignorînd si cerul, si pescarusii, iar bataia de joc a delfinilor nu o deranja cîtusi de putin.

      Ea îl privea doar pe el. Îl privea pe el, însa nu-l întelegea. Nu putea sti cum s-ar putea topi toate problemele de sinteza a texturii fetei lui ori a peisajelor. Era ireal.

      Era ireal de perfect, mai perfect decît Apollo, mai real decît lama unui cutit ritualic.

      Nu mai citise cartea. Nu recunoscuse ca nu auzise de ea. Nici editura nu-i era cunoscuta. Iar anul de aparitie era o farsa: prezent ± cîteva secole? Trecut sau viitor, tehnologia apartinea prezentului ei. Cum si el, de altfel, tot ei îi apartinea. Si - ironic! - atît de real era totul, încît începuse sa-l iubeasca!

     

     


     

      "Înca o victima a lecturii," concluziona medicul legist, ridicîndu-se de lînga corpul neînsufletit. "Lectura este arma crimei. Nici o rana exterioara. Moartea a survenit în jurul orei noua seara prin atac de cord. Caz clasat." Doi brancardieri culesera cadavrul si-l depozitara în ambulanta aeropurtata, iar un inspector de politie se apropie de Mari sa ia discurile video.

      "A venit un barbat îmbracat în pardesiu si i-a dat o carte." "Înregistrarile video nu-l surprind pe acesta întorcîndu-se si luînd cartea, dar cartea a disparut. Iar dumneavoastra erati singura persoana vie în magazin în momentul cînd a disparut cartea." O voce din camera de proba îl chema pe inspector. Era un investigator mai tînar.

      "Am gasit cartea, cred. Era între doua rafturi, si are un semn de carte la pagina 27." "Deci cartea n-a disparut... O mare prostie din partea criminalului." "Nu neaparat. Nu sînt amprente," observa tînarul.

      "A.D.N.?" "Nimic." "Lucratura de profesionist." Privi rîndurile de pe pagina, întrebîndu-se daca este cea mai desteapta decizie. Si privi spre Plymouth-ul parcat pe promontoriu. Cerul, dimensionat într-un exces de suprarealism, apartinea unei seri din alta lume, probabil una cu foarte multa apa si foarte multe probleme. Deja patruns în personaj, încerca sa vada ce se întîmpla în masina. Îi statea la dispozitie un obiect, un aparat optic de marire lipit de ceva ce parea a fi o arma, dar care nu era cu siguranta asa ceva. O arma într-un roman de dragoste ?

      Posibilitatile de actiune erau finite. Si el stia bine. Dar o data implicat, cînd sinteza texturilor începu sa depaseasca în perfectiune realitatea, nu mai avu decît un singur drum de urmat: litera cartii. Asistînd neputincios la asasinarea femeii, observator pasiv al senzatiilor unui asasin activ.

      BANG !

      "N-a fost crima. Singura ei greseala a fost aceea ca nu a citit specificatiile tehnice. Iar cartea aceasta le are, si le are chiar acolo unde trebuie." "Vreti sa spuneti ca Victrin avea probleme cu inima?" ofta trista Mari, asezîndu-se pe un scaun liber.

      Ambulanta se ridica la nivelul ochilor ei si aluneca lent spre peretele deschis. Disparu în sunetele alarmei - un obicei cu semnificatie mai mult istorica decît practica.

      Tînarul iesi din camera. Trecura înca o data pe lînga Mari, apoi disparura în afara magazinului, pe urmele ambulantei.

      Nu trecu mult timp si Mari trebui sa-si faca iesirea din scena. N-a fost violata, n-a fost omorîta, personajul ideal, gîndi Lena închizînd cartea.

     

© Copyright Marius Moldovanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online