evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sclipiri de Soare  -  Anul 10000  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Destin  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Către a opta zi  -  Visătorul  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Ignis  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Cursa  -  Planeta Fantomă  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Nu deschideţi uşa  -  Fata morgana  -  Luminile oraşului XX  -  Nebunii lui Arrianus  -  Înălţarea  -  Exterminatorul  -  Poveste de culcare  -  Jocul Zeilor (I)  -  Hoţul de timp  -  Lumina de jad  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Petrecerea  -  Puterea pereche  -  Tolaie  -  În beci  -  Drum bun  -  Cel care nu mai e  -  Lala  -  Dependent TV  -  Fragmente de... viaţă  -  Ultima frontieră  -  Vânătoarea  -  Oglinda îngerilor  -  Războiul  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Meduza (VII)  -  Al nouălea iad  -  Proces neverbal  -  Labirintul de gheaţă  -  Cioara  -  Toate celelalte popoare  -  În tren  -  Limoniu  -  Noapte bună, Andrei


Îngerul cenuşiu - Gabrielle

Îngerul cenuşiu - Gabrielle
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 12 August 2007, ora 11:35

      Se înapoiase la Paris de numai câteva zile dar nu-si scosese fata în lume. Era înca slabit în urma ranii capatate în duel cu nenorocitul acela de conte spaniol, Pedro Centese De Sallas si din cauza careia zacuse aproape trei luni în castelul sau de la poalele Pirineilor. Se palmuisera în timpul unei partide de zaruri la care ibericul pierdea din greu si numai dupa câteva ore iesisera însotiti de martori si un medic local pe teren. Spaniolul optase pentru pistoale, iar el avusese un noroc chior. Trebuiau sa traga amândoi în aceeasi clipa ... la semnal! Glontele pornit din arma sa îi zburase jumatate din fata adversarului, rana mortala de altfel, dar si el fusese atins ... Plumbul îi trecuse la numai un vârf de deget de inima si, perforându-i plamânul stâng, îi sfarâmase o coasta, omoplatul si iesise afara, fapt ce-i salvase practic viata. Dupa doua saptamâni, timp în care se zbatuse între viata si moarte se hotarâse în sfârsit sa traiasca si îngrijit cu devotament de medicul care asistase si la duel, iata-l în sfârsit dupa atâta vreme revenind la Paris, dar temându-se sa apara înca în lume. Cât era ziulica de lunga trândavea ori facea exercitii, doar spre seara iesea în berlina lui careia poruncise sa i se vopseasca blazonul pentru a se feri de privirile curiosilor. Închis, cu perdelutele trase încât nu putea fi vazut de afara, având un nou vizitiu pe capra si o perechede superbi armasari pur sânge arab proaspat achizitionata din peninsula iesea pe promenada si dupa ce faceau câteva ture porneau în trap usor spre Versailles. Îsi vedea prietenii si fostele metrese trecând pe lânga el si zâmbea în sinea lui fericit ca înca nu se hotarâse sa se avânte în nebunia mondena si astfel ascuns privirilor se putea plimba în liniste cercetând în amanuntime noua moda pariziana care se schimba de la o zi la alta.

      Într-o seara privirea îi fu atrasa de un echipaj luxos, o berlina fara blazoane, aidoma cu a sa, dar mult mai bogata, mai împodobita, cu vizitiul si cei doi lachei îmbracati în livrele bogate, cu fireturi de aur, dar care ca si a lui avea perdelele trase. Pentru o clipa numai i se paruse ca perdeluta se trage si în dreptul ferestrei vede o mâna mica, înmanusata. Ceva îl atragea spre acea mâna misterioasa! Inima îi soptea ca în curând avea sa guste din voluptatea mângâierilor acelei mâini minunate...Poruncise vizitiului sa întoarca si sa urmareasca acea caleasca atât de bogata, dar o cabrioleta le taie calea si cât ai clipi misteriosul echipaj se pierduse în aglomeratia promenadei. Zadarnic cutreierasera strazile Parisului pâna târziu dupa miezul noptii, berlina disparuse de parca ar fi înghitit-o pamântul...!

      Au trecut doua zile de chin si zbucium ,de asteptare si nerabdare în care au cercetat promenada. Echipajul cu pricina nu si-a facut aparitia... Si iata ca în sfârsit, când hotarâse ca e pentru ultima oara, inima i-a tresaltat de bucurie când a zarit berlina aurie cu lachei si vizitiu atât de bine îmbracati!A dat sa porunceasca întoarcerea echipajului sau, dar în aceeasi clipa un chip angelic s-a aratat de dupa perdeluta de brocart, iar ochii, ochii aceia stranii, cenusii, cum nu mai vazuse niciodata îi spuneau parca sa mearga mai departe... Nu i-a mai poruncit vizitiului sa întoarca. Dupa numai câteva zeci de lungimi se trezi cu un individ care i se agata de portiera. Avea palaria trasa pe sprâncene, asa ca nu fu în stare sa-i desluseasca chipul. Fara nici o vorba îi strecura un sul de pergament legat cu o panglica azurie si pecetluit cu ceara cenusie , dar care nu purta imprimat niciun sigiliu. Sari cu vioiciunea unui acrobat si se departa mai înainte ca el sa poata sa-i puna vreo întrebare.Se pierdu în multime la fel cum aparuse ...

      Cu mâini tremurânde desprinse pecetea cenusie si desfacu sulul de pergament . Era o scrisoare care numai de la ea putea veni ! Scrisul marunt, ordonat, frumos chiar, asternut de o mâna mica dar sigura trada o personalitate puternica. Pentru ca lumina era insuficienta porunci vizitiului sa opreasca sub un felinar si nemaitinând cont de incognito-ul sau trase perdeaua si începu sa citeasca:

     

      "Domnule conte de Lotoure,

      Desi nu ma cunoasteti, stiu ca dorinta a încoltit în sufletul dumneavoastra. Pentru ca nu-mi sunteti indiferent, ba, mai mult, va bucurati de simpatia mea, am hotarât sa alung misterul care ma învaluie, dar cum asupra mea si acum si a domniei voastre planeaza un pericol de moarte e bine sa nu ne expunem privirilor curiosilor. Astfel motivati, va propun ca mâine pe la orele sase ale amiezii sa ne vedem în padurea Fontainebleau, în poiana Stejarului traznit.

      Pâna mâine, când în sfârsit ne vom cunoaste, va trimit salutul meu si va urez noapte buna!

      Gabrielle"

     

      Scrisoarea exala un parfum fin , ametitor! Contele clipi des, apoi apropie misiva de buzele sale tremurânde, inspira adânc umplându-si întreaga fiinta cu parfumul acelei frumoase necunoscute, saruta semnatura cu înflorituri si privi o vreme în gol, apoi revenindu-si porunci vizitiului sa porneasca spre casa. Pentru prima oara simtea ca iubeste cu adevarat, simtea ca viata sa se afla la o rascruce, iar drumul mai departe avea sa nu-l mai faca de unul singur...

      Nu reusi sa doarma decât vreo doua ceasuri, dar si acel somn îi fusese agitat de tot felul de vise . Se facea ca alerga prin niste tainite , urca si cobora scari cu trepte din lemn putred care scârtâiau îngrozitor, gata-gata sa se frânga, iar el sa fie înghitit de genunile întunecate de sub spiralele nesfârsite . Se trezise în clipa în care, înghesuit într-un colt din care nu mai avea scapare, un monstru cu chip de om repezea spre el lama unui satâr urias plin de sânge... Nadusise zdravan! Parul îi cadea în neorânduiala pe umeri si era ud de parca abia ar fi iesit din baie... Se ridicase la marginea patului. Era naucit si obosit , parca mai obosit ca înainte de culcare...! Îsi trecu mâna peste fata, se ridica si clatinându-se ca un om beat se duse în cabinetul de toaleta. Se privi în oglinda. Arata îngrozitor! Tras la fata, cu cearcane adânci, vinetii, slabit, ochii înfundati în orbite, arata ca un spectru venit din alta lume... Bâjbâi dupa cana mare din argint pe care poruncise decuseara sa i-o lase plina, apoi aplecându-se peste lavoarul de faianta îsi turna apa rece în cap, se scutura înfiorat, apoi luând un prosop moale si pufos începu sa se stearga tacticos ,bucla cu bucla ... Întors în dormitor se uita la ceasul care atârna pe peretele opus. Era ora sase. Îsi turna un pahar de cognac si aprinzându-si o tigareta se trânti în fotoliu. Gândurile îi alergau spre ea, spre misterioasa Gabrielle. Simtea în nari parfumul acela sublim care îi umpluse întreaga fiinta seara trecuta când desfacuse scrisoarea... Pe la sapte îsi trezi valetul si dupa ce-i porunci sa-i umple cada mare de arama cu apa fierbinte îsi lua baia de dimineata apoi se lasa barbierit. Toata ziua nu reusi sa faca mare lucru. Cum se apuca de ceva, EA îi aparea în fata asa cum o vazuse, în penumbra berlinei sale. Pe la ceasul al patrulea se urca în caleasca si pornira spre locul de întâlnire. Pâna la Stejarul traznit faceau aproape doua ore. Poiana era pustie. Se uita la ceasul sau de aur încrustat cu pietre. Mai erau doar câteva minute...

      În sfârsit, iat-o! Berlina misterioasa se arata pe drumeagul serpuitor. Sari în picioare si porni în întâmpinarea ei. Vizitiul struni caii si opri. Aproape în aceeasi clipa cei doi lachei sarira, deschisera portiera, lasara scarita si o ajutara sa coboare.

      Contele de Lotoure se simti scuturat de un fior necunoscut pâna atunci, iar sira spinarii parea ca-i luase foc...

      Înalta, zvelta, cu o talie de trestie, o fata îngereasca, buze senzuale, rosii, frematatoare, parul negru bogat cazând valuri de bucle de sub palaria sinilie, rochia de aceeasi culoare scotându-i pieptul voluptuos în evidenta si, pentru a întregi nefirescul frumusetii, ochii, ochii aceia mari, cenusii ca otelul de Toledo, înrourati, îi zâmbeau umplându-i sufletul cu o stranie bucurie si nerabdarea adolescentului ce se afla la prima întâlnire galanta.

      Se apropie sfios, temator,de parca n-ar fi vrut sa se destrame vraja si îngenunchind îi saruta mâna mica, alba, neînmanusata. Pe inelar zari un inelus mic cu un superb topaz. Ea îi puse mâna cealalta pe crestet, îl privi dragastoasa si protectoare, apoi îl ajuta sa se ridice.

      - Ridicati-va, domnule conte, spuse ea soptit.

      Se ridica privind-o în ochi. Voi sa-i elibereze mâna, dar ea se opuse. Mâna ei mica dar ferma îl tinea strâns.

      - Sa facem câtiva pasi, domnule conte de Lotoure...

      -Guillome, domnisoara...

      - Gabrielle...

      - Gabrielle, continua el abia auzit. De unde ati aparut? Ce zeu milostiv m-a blagoslovit cu atâta noroc facându-ma sa va întâlnesc? "Oh, Doamne, oare-mi va fi dat sa-mi petrec tot restul zilelor alaturi de aceasta frumusete?!"

      - Cu siguranta, Guillome, spuse ea, citindu-i parca gândurile.

      Contele tresari, se opri si o privi îndelung. Întinse mâna spre ea. O atinse. Începu sa-i mângâie obrazul, gâtul , umerii. Se departasera destul, iar soarele scapatase spre asfintit. Nu mai puteau fi zariti de slugi. O simti tremurând. o trase spre el si o cuprinse în brate. Buzele lor începura sa se caute cu înfrigurare. Se gasira, se unira, îngemanate în sarutul patimas al îndragostitilor nerabdatori, nesatui, doritori de dragoste... Ea începu sa geama încetisor, devenind moale în bratele lui puternice. Se lasara sa alunece pe iarba moale, matasoasa. O mângâia necontenit, o acoperea cu sarutarile lui pline de pasiune, pe obraji, pe gât, pe sânii dezgoliti. Parfumul ei îl ametise, îi învaluise mintea într-un val de ceata binefacatoare... Îi dezgoli coapsele si începu sa-i sarute pielea catifelata...

     

     



     

      - Ce-or fi facând stapânii nostri? se întreba unul din lacheii fetei.

      - Poate c-ar trebui sa pornim în cautarea lor, îsi dadu cu parerea valetul contelui. E trecut de miezul noptii si ma tem sa nu li se fi întâmplat ceva...

      - Poate ar fi mai bine sa mai asteptam o vreme... fu al doilea lacheu de parere.

      - Voi faceti ce vreti, eu ma duc sa-mi caut stapâna, spuse primul, nelinistit. Pornira în cautarea tinerilor dupa ce mai întâi aprinsera niste torte.

      Dupa numai vreo trei sau patru sute de pasi ramasera uluiti si împietriti de groaza. În fata lor, în iarba tavalita, se aflau doua schelete albe, descarnate, vechi parca decând lumea, strâns îmbratisate dincolo de moarte...Unul din ele mai avea pe inelar un superb topaz care arunca scântei în razele lunii care tocmai îsi începuse plimbarea ei nocturna...

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online