evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Caseta pirografiată  -  Luminile oraşului XXXI  -  Antarctic City  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Jeopardy  -  Andru  -  Comando Fox  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Scrisoarea  -  Omul apropiat  -  Vikingul  -  Macii  -  Praf minune  -  Luminile oraşului IX  -  Sunet pentru suflet  -  Luminile oraşului X  -  Children of mine  -  Supravieţuitorul  -  Praf minune (II)  -  Ion cel fericit  -  Uitarea  -  Copilul gheţii  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Metastază  -  Timpul schimbării  -  Dincolo de ceţuri  -  Tranzit  -  Luminile oraşului XVII  -  Theron Girradus  -  Peştele albastru  -  Iluzia viselor  -  Luminile oraşului XII  -  Cojocul (Cujuh)  -  Nu deschideţi uşa  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Brăduţul  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Cap de listă  -  Mutare disciplinară  -  Ceasul ispitirii  -  Greaţă  -  Vid imprevizibil  -  Strada Cosmos  -  Kamikaze  -  Necunoscutul intrigant  -  Halucinaţie  -  Inelul de platină  -  Claviaturi  -  Ciorna


Scrisoarea

Scrisoarea
  Maruzs Éva
varianta print

Maruzs Éva



Publicat Miercuri, 13 Februarie 2002, ora 10:05

       Vai, Catinco, încă nu ţi-am povestit că luna trecută mi-am scris şi eu scrisoarea, ştii tu, aia pe care ai voie s-o trimiţi în trecut, numai până m-am hotărât cui să i-o expediez şi am avut destulă bătaie de cap, că n-am vrut să par tâmpită, ca Marcela, care i-a scris lui Casanova (şi la ce i-a folosit ?); ori ca vecinul, care i-a scris lui Napoleon, că nefericitul a manifestat întotdeauna înclinaţii dictatoriale; ori ca Suzy, care i-a scris bunicii sale pe când era fată, biata femeie, nu ştiu ce-a putut înţelege de acolo, ei, ce zici, nu-i aşa că n-au nici un rost, dar eu, imaginează-ţi, eu mi-am scris mie, pe vremea când eram încă fată, nici n-am ştiut cum să mă adresez mie însumi, deoarece atunci când vorbesc de una singură, atunci mă răstesc la mine, "ia ascultă, Sara!", na, dar asta mi-a fost imposibil s-o zic aşa, pentru că pe vremea aceea mi se spunea Sali, aşa că mi-am adresat un prozaic, "Dragă Sali", apoi mi-am transmis rugăciunea să nu-l iau pe Vic de bărbat, pentru că vezi ce-a devenit căsătoria noastră, cum m-a înşelat încontinuu cu boarfa de Margot, deşi n-am vrut să cred ce zicea lumea, ba încă, proasta de mine, săream să-i explic mamei de ce nu-i bărbatu-meu acasă, apoi, când am aflat..., dar, treacă de la mine, după atâţia ani oricum mi-e totuna, dar vezi, niciodată nu mă ajută nimic acasă, toată ziua stă la televizor ori citeşte ziarul, asta-i tot, n-ar mişca o surcică, în schimb îşi împrăştie lucrurile prin toată casa, şi poate că încă i-aş răbda şi acest prost obicei, dacă ar avea câte-o vorbă bună pentru mine, dar nu, toată ziua se ceartă, ori cere de mâncare, nici nu-mi mai amintesc când m-a dus ultima dată la un film, când mi-a şoptit vorbe dulci, aş, pe astea, eventual, le ţine pentru otreapa de Margot, mie nu-mi dă nimic, ultima data mi-a adus flori pe vremea când eram încă domnişoară, o singură dată, probabil că atunci le-a luat cu preţ redus, deoarece nu cheltuieşte decât pentru sine, dar atunci e mână spartă, că-i nebun după fotbalul lui, în luna de miere m-a luat şi pe mine la câteva meciuri, asta aş putea îndura, o dată sau de două ori pe an, ei, fie, o dată pe lună, dar să însoţească echipa oriunde joacă, de două ori pe săptămână, şi faptul că nici nu poate, nici nu e dispus să discute decât despre fotbal, asta deja e o exagerare, dar măcar cât timp e pe drumuri nu trebuie să-l îndur acasă, uite, am ajuns că nu-i mai pot spune tată, copiii aproape că nu-l văd deloc pe-acasă şi nu discută cu ei decât despre fotbal, de fapt, aia nu-i discuţie, ci un monolog, nu-i pasă, cine-l ascultă, eu cred că habar n-are care copil prin ce clasă a ajuns, care cum învaţă, ce vise de viitor au, mă tem că a uitat şi cum îi cheamă, mă rog, asta s-ar putea să fie o exagerare, dar nu-i prea departe de adevăr, hai, că termin şi eu, ştii doar cât de bine o ducem laolaltă, mare dobitoacă am fost când l-am luat de bărbat pe scumpul de el, asta contează, ei, i-am scris acelei Sali de odinioară, să aibă un pic de minte, să renunţe la măritiş, dar uite că a trecut luna de când am expediat scrisoarea şi nu s-a întâmplat nimic, se vede că-i aşa cum spun specialiştii, nu poţi să-ţi schimbi trecutul, deşi află, că-mi amintesc ca prin ceaţă, se poate să fi primit atunci o astfel de scrisoare ce mă îndemna să renunţ, dar am azvârlit-o în sobă, pentru că eram convinsă că mi-o trimisese paţachina de Margot...

© Copyright Maruzs Éva
Nota :    Traducere de Gy
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online