evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Enigma de cristal  -  Circ  -  Text experimental  -  Zombi  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Aici şi acum  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Cyborg story  -  Ciorna  -  Mărire şi decădere  -  Paradox  -  Sunet pentru suflet  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Gol  -  Nyprus  -  Visând cu ochiul deschis  -  Proiecţionistul  -  Groparii  -  Iluzia viselor  -  Cerşetorul  -  Factorul "Haos"  -  Iubirea de pe Venus  -  Somnul  -  Drum fără întoarcere  -  Nopţi albe, zile negre  -  Colecţionarul  -  Pacientul  -  Masa de duminică  -  Capsula  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Sedrina  -  Drumul care nu se vede  -  Lacrimi de stea  -  Mutare disciplinară  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Nu deschideţi uşa  -  Servisul Auto  -  Luminile oraşului XXII  -  Poetul cerşetor  -  Pure Evil  -  Luminile oraşului V  -  Fragmentalism  -  Călătoria unui artist...  -  Meduza (XI)  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Pasomii  -  Anul 10000  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi


Scrisoarea

Scrisoarea
  Maruzs Éva
varianta print

Maruzs Éva



Publicat Miercuri, 13 Februarie 2002, ora 10:05

       Vai, Catinco, încă nu ţi-am povestit că luna trecută mi-am scris şi eu scrisoarea, ştii tu, aia pe care ai voie s-o trimiţi în trecut, numai până m-am hotărât cui să i-o expediez şi am avut destulă bătaie de cap, că n-am vrut să par tâmpită, ca Marcela, care i-a scris lui Casanova (şi la ce i-a folosit ?); ori ca vecinul, care i-a scris lui Napoleon, că nefericitul a manifestat întotdeauna înclinaţii dictatoriale; ori ca Suzy, care i-a scris bunicii sale pe când era fată, biata femeie, nu ştiu ce-a putut înţelege de acolo, ei, ce zici, nu-i aşa că n-au nici un rost, dar eu, imaginează-ţi, eu mi-am scris mie, pe vremea când eram încă fată, nici n-am ştiut cum să mă adresez mie însumi, deoarece atunci când vorbesc de una singură, atunci mă răstesc la mine, "ia ascultă, Sara!", na, dar asta mi-a fost imposibil s-o zic aşa, pentru că pe vremea aceea mi se spunea Sali, aşa că mi-am adresat un prozaic, "Dragă Sali", apoi mi-am transmis rugăciunea să nu-l iau pe Vic de bărbat, pentru că vezi ce-a devenit căsătoria noastră, cum m-a înşelat încontinuu cu boarfa de Margot, deşi n-am vrut să cred ce zicea lumea, ba încă, proasta de mine, săream să-i explic mamei de ce nu-i bărbatu-meu acasă, apoi, când am aflat..., dar, treacă de la mine, după atâţia ani oricum mi-e totuna, dar vezi, niciodată nu mă ajută nimic acasă, toată ziua stă la televizor ori citeşte ziarul, asta-i tot, n-ar mişca o surcică, în schimb îşi împrăştie lucrurile prin toată casa, şi poate că încă i-aş răbda şi acest prost obicei, dacă ar avea câte-o vorbă bună pentru mine, dar nu, toată ziua se ceartă, ori cere de mâncare, nici nu-mi mai amintesc când m-a dus ultima dată la un film, când mi-a şoptit vorbe dulci, aş, pe astea, eventual, le ţine pentru otreapa de Margot, mie nu-mi dă nimic, ultima data mi-a adus flori pe vremea când eram încă domnişoară, o singură dată, probabil că atunci le-a luat cu preţ redus, deoarece nu cheltuieşte decât pentru sine, dar atunci e mână spartă, că-i nebun după fotbalul lui, în luna de miere m-a luat şi pe mine la câteva meciuri, asta aş putea îndura, o dată sau de două ori pe an, ei, fie, o dată pe lună, dar să însoţească echipa oriunde joacă, de două ori pe săptămână, şi faptul că nici nu poate, nici nu e dispus să discute decât despre fotbal, asta deja e o exagerare, dar măcar cât timp e pe drumuri nu trebuie să-l îndur acasă, uite, am ajuns că nu-i mai pot spune tată, copiii aproape că nu-l văd deloc pe-acasă şi nu discută cu ei decât despre fotbal, de fapt, aia nu-i discuţie, ci un monolog, nu-i pasă, cine-l ascultă, eu cred că habar n-are care copil prin ce clasă a ajuns, care cum învaţă, ce vise de viitor au, mă tem că a uitat şi cum îi cheamă, mă rog, asta s-ar putea să fie o exagerare, dar nu-i prea departe de adevăr, hai, că termin şi eu, ştii doar cât de bine o ducem laolaltă, mare dobitoacă am fost când l-am luat de bărbat pe scumpul de el, asta contează, ei, i-am scris acelei Sali de odinioară, să aibă un pic de minte, să renunţe la măritiş, dar uite că a trecut luna de când am expediat scrisoarea şi nu s-a întâmplat nimic, se vede că-i aşa cum spun specialiştii, nu poţi să-ţi schimbi trecutul, deşi află, că-mi amintesc ca prin ceaţă, se poate să fi primit atunci o astfel de scrisoare ce mă îndemna să renunţ, dar am azvârlit-o în sobă, pentru că eram convinsă că mi-o trimisese paţachina de Margot...

© Copyright Maruzs Éva
Nota :    Traducere de Gy
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online