evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Mămica şi El Diablo  -  Vânzatorul  -  Rochia străvezie  -  Cruciada bucătarilor  -  Greaţă  -  Călătoria unui artist...  -  Felix II  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  “Virusul”  -  Ion cel fericit  -  Pierderea  -  Conştiinţa împăcată  -  Meduza (V)  -  Ultima eclipsă (I)  -  Meduza (X)  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Renaşterea...  -  Cu preţul morţii  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Valea însângerată  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Dona  -  Dependent TV  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Cristerra  -  Drumul spre  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Atingeri sensibile  -  În umbra deasă a realităţii  -  Comando Fox  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Halta părăsită  -  Povestea trenului  -  În tren  -  Elixirul vieţii  -  Re-insecţie  -  Gânduri  -  Pierduţi în ceaţă  -  Cosas de la vita  -  Gender X  -  Atalia  -  Jocul Zeilor (II)  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Cadoul  -  Psihopatul  -  Plastic  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva


Lumina de jad

Lumina de jad
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
ªahul de duminică
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 5 August 2007, ora 11:38

       Isi deschise mai întâi ochiul stâng aidoma unui dulau tolanit la soare care satul de atâta somn s-a hotarât în sfârsit sa se trezeasca si acum cauta în jur, mai întâi un eventual adversar, apoi se pregateste sa-si scoata osul din ascunzatoare si, cu toate ca nu-i este foame, vrea sa se delecteze cu gustul nemaipomenit al prazii rozând cu sârg mai întâi un capat apoi pe celalalt ,privi atent încaperea ,cautând parca ceva sau mai curând pe cineva ,si dându-si seama ca e înca singur se hotarî sa-l deschida si pe celalalt. Isi arunca privirea pe cadranul ceasornicului de epoca ,ultima sa achizitie înaintea accidentului îngrozitor pe care-l avusese în urma cu noua luni,si constata satisfacut ca dormise exact trei ore ,cât îsi propusese de altfel,îsi misca bratele si capul apoi se apleca de mai multe ori pâna aproape de genunchi,încercând sa-si puna sângele în miscare,sa-si dezmorteasca oasele care, pâna nu demult, împreuna cu niste muschi de otel alcatuisera un splendid trup atletic,trupul sau,pescui telecomanda care cazuse pe jos, o scula mare cu o sumedenie de butoane,o îndrepta spre monitorul aflat în fata sa si apasa butonul de pornire. Imaginea aparuta reprezenta planul casei sale .Voia sa afle daca mai e cineva la ora aceea cu toate ca era sigur ca putea sa bântuie nestingherit înca cel putin trei ceasuri.O cunostea îndeajuns pe nevasta-sa ca sa-si faca griji.Nu venea niciodata mai devreme de ora 9 seara, menajera avea liber pâna a doua zi ,asistenta de zi se învoise la prânz, iar cea de noapte nu venea decât la ora 22.Cerceta atent încapere cu încapere si când se convinse ca e cu desavârsire singur se sprijini de carutul electric si nu fara efort se ridica în picioare.Constatase ca poate s-o faca în urma cu numai câteva zile si în momentul acela chiuise de fericire si îi venise sa se-mbete asa cum n-o mai facuse niciodata, dar se abtinuse, cu toate ca pe masuta de lânga fotoliul sau tronau zilnic mai multe sticle cu bautura ,pahare si un vas termoizolant plin cu gheata.Stia ca femeia care îi jurase credinta si sa-i fie alaturi pâna la sfârsitul vietii o facea intentionat în speranta ca într-o buna zi ,disperat de situatia în care se afla, sa se cufunde în bautura si sa se sinucida încetul cu încetul.Asistase prin intermediul sistemului de supraveghere si la o contra între femeia lui,auzi femeia lui,si o asistenta de zi...! Cearta a dus la concedierea îngrijitoarei, iar când el a întrebat-o pe nevasta-sa unde este a bolmojit ceva cu o mostenire în Europa ,un castel prin Elvetia ,niste conturi tot pe acolo,ma rog o întreaga poveste încâlcita ca se mira probabil si ea cum de nu se încurcase...!Se sprijini cu nadejde de fotoliul rulant si ridica de mai multe ori genunchii. Zâmbi satisfacut .Incerca si o ridicare pe vârfuri, dar asta parea ca era totusi prea mult pentru numai câteva zile...Un pas la dreapta ,unul la stânga,iarasi la dreapta ,din nou la stânga ...Rânji fericit la gândul ca în pofida dorintei ei de a-l mosteni cât mai curând el progresa încet dar sigur ,se îndrepta spre însanatosire...!Se aseza ,actiona nacela din plastic si cu chiu cu vai îsi aseza picioarele de data aceasta fara sa se mai ajute cu mâinile.Ura, înca o victorie!Intoarse si parasi încaperea .Opri în fata liftului .Era la etaj. Ridica grilajul de protectie si intra.Coborî la subsol si în clipa când parasi ascensorul luminile se aprinsera de parca cineva ar fi pândit sosirea lui acolo.Se rasuci în loc si constata ca nu se schimbasera lucrurile de la ultima sa incursiune.Mânerul dreapta al fotoliului sau rulant era prevazut cu o ascunzatoare secreta .Apasa butonul de deschidere. Capacul glisa si el scoase de acolo o telecomanda de care nu stia nimeni. Apasa mai multe butoane si ascensorul si usile se blocara nemaipermitând altcuiva sa patrunda în încapere.Se apropie de peretele sudic pe care se lafaia un dulap din lemn masiv încarcat cu tot felul de prostii adunate în cursul multor ani si actionând un alt buton al telecomenzii declansa mecanismul de glisare al peretelui.Cu un bâzâit surd acesta începu sa se deplaseze spre stânga.Astepta pâna ce-si opri alunecarea .Patrunse în camera secreta ,încaperea cea mai draga lui.Instalatia de climatizare porni automat .Aproape instantaneu simti racoarea aerului proaspat patrunzând printre fantele aflate la îmbucatura tavanului cu peretele din stânga.O canapea ,un dulapior si un secreter pe care trona un computer de ultima generatie însoteau un mic safe ce se gasea într-un colt.Acestea reprezentau întregul mobilier de care era atât de atasat...Calculatorul era realitatea de care el nu mai avea parte ,viata tumultuoasa de dincolo de peretii casei la care el parea sa nu mai aiba acces, dar asta doar pâna în urma cu doar câteva zile...!Cu ajutorul lui îsi verifica toate conturile ,chiar si cele la care avea ea acces,îsi controla companiile, tinea legatura cu Anderson ,vicepresedintele, si cu Lee ,medicul sau personal, de care nevasta-sa nici nu voia sa auda, cu Tom Bolton ,seful garzilor ,un altul de care nu se putea bucura decât în lipsa scorpiei.Cauta într-un sertar si extrase o havana ,o aprinse, trase câteva fumuri parând ca doreste ca nicotina sa-i patrunda în toate celulele ,deschise tovarasul electronic si începu sa navigheze cu multa îndemânare printre coloane cu cifre, adrese si mesaje. Acestea din urma erau o sumedenie!Le citi mai întâi pe cele mai importante, iar pe cele ce cuprindeau urari de sanatate si asa mai departe le lasa pe altadata...Treburile pareau în ordine cu exceptia conturilor ei, care se mai subtiasera putin.Ce mama naibii facea cu banii ?!Isi gasise pesemne vreun cordaci pe care-l întretinea?Se apucase oare de vreo afacere de care el nu aflase ?Isi transfera încetul cu încetul paralele în alte conturi la care sa nu mai aiba acces ?Ar fi fost în stare de orice din câte o cumparase el de atâta amar de vreme...Inchise computerul nu fara o usoara strângere de inima si se apropie de safe-ul din colt .Forma cifrul si, retragându-se putin, trase de usa. Fusese al naibii de inspirat când depozitase bijuteriile ,mostenire de familie, fara stirea ei si simulase un furt ...O surprinsese ca nu voise sa amestece politia în afacerea asta, dar îi explicase si reusise sa o duca la vale pretinzând ca nefiind asigurate nu prea interesau oficialitatile si atâta vreme cât nu era implicata nicio societate de asigurari nu prea era ceva de facut...Extrase caseta din lemn de santal cu încrustatii din fildes si o deschise .Apele scânteietoare împroscate de pietrele aflate în cutie se revarsara pretutindeni inundând încaperea. Mii de stelute multicolore îl facura sa-si închida pentru o clipa ochii.Clipi des de mai multe ori apoi le privi intens de parca ar fi dorit sa-si umple întreaga fiinta cu frumusetea lor...Le ridica pe rând si le privi în lumina bucurându-se de claritatea lor ,de apele pe care le revarsau cu atâta darnicie.Valorau o avere, dar asta nu conta pentru el .Valoarea lor sentimentala era inestimabila...! Le purtase mama lui în diferite ocazii,bunica,strabunica si stra-strabunica .Ajunsesera în lumea noua odata cu stramosii sai europeni care se stabilisera pe continentul Nord-american si care avusesera plantatii peste plantatii si sclavi cu nemiluita...!Le aseza grijuliu de parca ar fi putut sa le sparga ,le mai privi odata ,închise capacul si strecura caseta înapoi în safe. Inchise usa, forma cifrul de protectie si parasi încaperea .Intors în camera lui examina ceasul de perete .Era 7.30 p.m. Deschise iarasi monitorul si nu mica-i fu mirarea când descoperi ca exact în clipa aceea în holul imens de la intrare patrundea ea,scorpia... Norocul fusese de partea lui!Nu voia în ruptul capului sa-i descopere taina...Aranjase ascunzatoarea cu numai patru luni în urma ,când ea fusese plecata pe coasta Pacificului ,la maica-sa .De asta se ocupase Tom,îi platise regeste pe meseriasi si era sigur ca ea nu va afla niciodata ce secret ascundea subsolul casei lor.Comuta pe TV si cauta rapid un canal pe care se transmiteau stiri,pescui o portocala din cosul cu fructe si o coji la repezeala .Incepu sa manânce tacticos asteptând sa-si faca ea simtita prezenta.10...20...30...de secunde ...si iat-o navalind ca o furtuna în încapere.

      - Buna dragule,ce faci?

      - Supravietuiesc,supravietuiesc si ma vitaminizez,raspunse el ca de obicei.

      - Minunat, iubitule ,portocalele si în general citricele sunt grozave...!

      - Cum se face ca ai venit atât de devreme ?De obicei nu te înapoiezi mai curând de noua seara...

      - Daca îti spun se duce naibii surpriza mea si n-am niciun chef...Mai ai si tu nitica rabdare si o sa vezi...

      - Ai mai facut vreo achizitie...!

      -Bingo !O chestie nemaipomenita care sunt sigura ca o sa-ti placa...

      (- ¥Si pe care sunt convins ca ai dat o groaza de paraleµ )

      - Aha!Pesemne ca iarasi ai achizitionat vreuna din acele antichitati dupa care te dai în vânt si precis iarasi te-ai lasat jumulita de un escroc ce-si stie vinde marfa de doua parale la preturi astronomice...!

      - De data asta nu am mai luat plasa ,dragule...Ba, daca ma gândesc mai bine, bietul negustor a pierdut ceva si asta numai pentru ca habar n-avea ce reprezinta obiectul si mai ales la ce-ar putea folosi...

      Frank îsi muta atentia la stirile care se transmiteau .Crainicul comenta evolutia conflictului din Orientul Mijlociu si facea referire la prognozele unor oameni politici care întrevedeau, în loc de relaxare, o extindere catre Iran si apoi o sigura invazie a Koreei de Nord ,ca urmare a ultimelor experiente nucleare,efectuate în peninsula si a amenintarilor la adresa vecinilor din sud.

      - Si chiar nu esti curios sa afli cu o clipa mai devreme ce am mai cumparat?!

      - Chiar mi se pare mai interesant faptul ca traznitul ala de la Casa Alba vrea cu tot dinadinsul sa ne vâre în cacat pâna-n vârful urechilor si nu se gaseste nimeni sa-i arda un sut zdravan în cur ca sa scapam de moaca lui de alcoolic ...!

      - Ce tot spui,care alcoolic?!

      - Presedintele, madam ,ala pe care l-ai votat cu atâta încântare !Mai stii tu vreun alcoolic în afara de el si de Bobby, frate-tau?!

      - Du-te naibii ...mârâi femeia furioasa,de o vreme nu se mai poate vorbi cu tine...

      - Bine cel putin ca te întretii cu matracucele alea de prietene ale tale si papagalii care-ti dau târcoale storcându-ti dolarii mai ceva ca un storcator de rufe...

      Tina se rasuci pe calcâie si îl fulgera cu o privire ucigatoare:

      - Te-am rugat de atâtea ori sa nu mai fii ireverentios când pomenesti de amicii mei, sa stii ca totul are o limita si n-o sa mai tolerez sa-ti bati joc de ei!!!Daca o sa continui, ma vad silita sa te anunt ca o sa te parasesc...Divortez !

      - Nu zau! Pesemne ca rumegi de mai mult timp la chestia asta?! Ai pesemne si sfatuitori, din aceia care pe fata te compatimesc si-ti deplâng cruda soarta de a trai alaturi de un infirm mai mult ca sigur irecuperabil...Te-ai mai gândit probabil si la o particica buna, asa, cam la vreo jumatate din averea mea drept pensie alimentara si despagubiri ca ti-ai sacrificat tineretea alaturi de mine ,doar ca cel ce ti-a fost sfetnic n-a luat în calcul mai multe mici amanunte: unu: eu unul nu am chef sa ma despart; doi: în situatia asta de semileguma sunt de numai noua luni; trei: la imperiul financiar pe care-l detinem deocamdata împreuna tu nu ai participat cu absolut nimic si, în sfârsit, patru si poate cel mai important punct: as vrea sa vad unde pe întreg teritoriul S.U.A. vei gasi o instanta atât de câinoasa capabila sa desparta un biet handicapat de sotia pe care-o iubeste nebuneste si fara de care s-ar prapadi, sarmanul...!La asta te-ai gândit oare ?

      - O sa consult un avocat si poate ca o sa gaseasca el vreo portita...

      La parter rasuna bing-bangul soneriei si aproape instantaneu casa se umplu de latraturile furioase ale unui dulau urias. Era doar o înregistrare audio, ideea lui Bolton, dupa ce fusese nevoit sa renunte la prezenta câinelui sau.

      - Cred ca tocmai ti-a fost livrata marfa la domiciliu ...ah,si în alta ordine de idei ,îl vreau pe Dark înapoi...!

      Dark era câinele sau ,o namila de dog cât un vitel de mare pe care-l crescuse cu biberonul de la doua saptamâni când îl gasise lânga maica-sa care tocmai murise împuscata de vreun nemernic neiubitor de animale.Se atasase atât de mult de fiinta aceea îmblanita si loiala încât se gândea din ce în ce mai serios sa o aduca acasa cu toate ca ea se opunea si asta numai la sugestia doctorului Thomas,neurologul care se ocupa de evolutia sa post-accident...

      - Nici sa nu te gândesti la asa ceva!Stii foarte bine ca doctor Thomas a interzis cu desavârsire prezenta oricarei lighioane în preajma ta !

      - Iar dragul de Lee , în care am deplina încredere, sustine tocmai invers si daca e pe-asa nu dau doi bani pe sfaturile macelarului aluia care n-a avut în viata lui nici macar un amarât de soricel de care sa aiba grija...Vezi mai bine de deschide usa, sa nu te trezesti ca o ia ala din loc cu tot cu comoara...!

      Tina iesi iar el comuta imaginea pe holul de la intrare. Voia sa stie cu o clipa mai devreme cine era nenorocitul care-l întrerupsese tocmai când voia sa-i dea un ultimatum nevesti-si ...Voia sa-i dea de ales între a-i taia toate stipendiile si a-i aduce pe scumpul de Dark înapoi .Pesemne se saturase si bietul de el de atâta sedere la hotel si vizite de numai o jumatate de ora si acelea doar la o saptamâna...!

      Era, într-adevar, un comisionar care purta ca pe sfintele moaste o ditai cutia din carton bine bandajata cu scotch .Scorpia întinse mâinile sa preia coletul, dar individul se opuse .Il conduse pe scari pâna în camera lui .Surprins omul îi arunca mai întâi o privire compatimitoare, dar dându-si seama de gafa sa îl saluta politicos înclinându-se atât cât îi permitea povara:

      - Buna seara domnule ,ce mai faceti?!

      - Salutare Johnny...

      - Tony, domnule ,dar oricum, Johnny,Tony,tot pe-acolo e ...

      - Tocmai asa spuneam si eu ...Ce naiba-i chestia aia care pare ca te-a cam desalat?

      - Un artefact indian ori chinezesc ,nu prea ma pricep, dar tot ce stiu e ca este foarte vechi si de o valoare uriasa...

      Tinna îl ajuta sa depuna cutia pe masuta, îi întinse o hârtie de 20 si îl concedie fara o alta vorba...Dupa ce închise usa în urma comisionarului se înapoie ,îsi pregati o bautura ,puse si trei cuburi de gheata si dupa ce amesteca licoarea cu lingurita de argint lua o înghititura zdravana.Lasa paharul pe masuta si începu sa dezlipeasca banda de pe cutia de carton.

      - Cum ramâne cu Dark?o întreba el reluând discutia întrerupta de sosirea comisionarului.

      Femeia ridica nepasatoare din umeri trase si de ultima bucata de scotch Incepu sa desfaca ambalajul scotând capsele una câte una.

      - Daca tii cu tot dinadinsul ,mâine o s-o trimit pe Hanna sa ti-l aduca...Oricum cred ca nici eu nici Thomas nu o sa-ti scoatem ideea asta fixa din cap ...Dadu la o parte cartonul si bucatile de poliester si cu un gest teatral se retrase doi pasi lasând sa iasa la ivala continutul:Taa-naa-naam!facu încântata la culme de ceea ce trona în sfârsit la nici doi metri de ochii sotului care se marisera mai-mai sa iasa din orbite...

      - Ce...ce naiba-i asta...?se bâlbâi el zgâindu-se la superbul artefact din jad, înalt de vreo 75 de centimetri, ce parea sculptat dintr-o singura bucata, dar care era murdar de parca abia atunci fusese scos din pamânt.Da-mi-l, te rog ,vreau sa-l studiez mai îndeaproape.

      Tinna îl lua cu grija cu care ar fi trebuit sa poarte un ou si i-l înmâna .Era un vas ce semana foarte bine cu o vaza, cu încrustatii exterioare în filigran. Era gros iar buza avea trei gauri ceva mai mari decât niste mingi de ping-pong.In cupa nu prea adânca ar fi intrat cu lejeritate o minge de tenis de câmp.O contempla o vreme, apoi încerca sa stearga mizeria acumulata de cine stie câte veacuri ,din una din gaurile superioare.Tresari violent când receptiona o descarcare energetica pe care-o simti strabatându-i mai întâi coloana, apoi întreg trupul ...Fu cât pe ce sa scape obiectul din brate, dar nu se întâmpla nenorocirea.

      - Ce s-a întâmplat?!sari ea alarmata.

      - Ni...ni...nimic ...Dumnezeule,ce minunatie...!Cu cât ai luat comoara asta ?

      - Cu cât crezi?

      - Habar n-am, dar cred ca valoreaza o avere si fii sigura ca oricât îmi vei spune nu voi obiecta...

      - 20.000 ...dar cred ca face de câteva ori mai mult...

      - De câteva ori ?!Auzi ,de câteva ori...!!!Face de cel putin o suta de ori mai mult !!!E prima afacere pe care ai facut-o si în fata careia trebuie sa-mi scot palaria...Trebuie sa-i chem pe Lee, în calitate de cunoscator în arta chineza si indiana, pe Anderson, deoarece el fiind colectionar de antichitati s-ar putea sa aiba habar de artefactul acesta ori despre vreunul asemanator, si pe seful garzilor care trebuie sa ia act de intrarea în casa a unei valori atât de mari

      - De acord, doar ca anticarul parea convins ca obiectul e unicat si nu vad de ce s-ar fi-nselat ...Nu se afla în niciun catalog si poate si din cauza asta l-a lasat atât de ieftin...

     

     



     

      Se opri în fata usii sefului cel mare ,întinse mâna sa bata, dar o retrase nehotarât ,se scarpina dupa urechea dreapta ,obicei din copilarie ,îsi aseza suvita blonda,rebela ,care-i cadea mereu în ochi mai ales în situatii delicate ,voi sa bata iarasi, dar mai întâi trase cu coada ochiului de-a lungul culoarului, temându-se parca sa nu fie vazut si de altcineva. Inca îsi mai punea în sinea lui întrebarea daca e bine ori ba sa-l alarmeze doar pentru ca Dark ,câinele acela urias al miliardarului, începuse sa zgrimtaie la usa si sa mârâie furios ori de câte ori se apropia cineva. Nu îndraznise nimeni sa intre si daca nu se potolea risca sa nu-si mai primeasca mâncarea de seara, iar de plimbare nici nu putea fi vorba...!Trebuia sa faca ceva ! Dark era un animal rasfatat ,beneficia de un pachet de sapte stele care costa o mie jumate pe zi,si apoi era si necajit bietul de el ! Parasea asezamântul ,desi aici avea toate conditiile, doar o data pe saptamâna si atunci îsi vedea stapânul doar o jumatate de ora...In sfârsit paru sa ia o hotarâre! Batu încet în usa directorului si astepta sa-l auda mai întâi, apoi intra timid în biroul imens dotat dupa ultimul racnet. Seful era singur, dar ca de obicei parea cherchelit. In fata sa pe birou trona o sticla cu Martini pe trei sferturi goala .Rezemat de spatarul fotoliului, tragea din trabuc si parea ca mintea sa navigheaza pe undeva prin Bermude unde se visa deseori tolanit pe nisipul fierbinte ,cu un paharel de Havana-club cu gheata din belsug si o bastinasa focoasa mângâindu-l tandra si aparându-l de insectele suparatoare cu un manunchi de frunze frumos mirositoare...

      - Buna seara, domnule...

      - Buna, Joe, raspunse el revenit brusc la realitate,stai jos...

      Tânarul se conforma, surprins de amabilitatea sefului si privind stingher în jur accepta paharul oferit .Nu putea sa-l refuze, pentru ca asta ar fi însemnat cea mai mare si totodata si ultima sa greseala.

      - S-a întâmplat ceva ?

      - Câinele miliardarului ...

      - Al lui Frank...?

      - Da, domnule,Dark, de el e vorba...

      - Ei, ce i s-a întâmplat ?!

      - Ah, ni...nimic rau domnule...

      - Slava Domnului! rasufla el usurat, daca n-a patit nimic ce cauti aici ?

      - E foarte agitat, domnule, parca ar vrea sa iasa afara prin usa si nu se mai poate apropia nimeni de camera lui...

      - Ai încercat sa intri la el,sa-i vorbesti ?

      - Da, dar nu prea m-am înteles cu el...

      Seful se ridica desirându-si cei doi metri ai sai. Era cu un cap mai sus decât bietul Joe, care paru dintr-o data un prichindel neajutorat.Iesi urmat de angajatul sau si cu pasi de adevarat urias se îndrepta catre aripa de lux unde era gazduit Dark. Se oprira în fata usii. Dadu în laturi panoul ce marca numarul camerei,numele si rasa ocupantului, meniul zilei, orele de plimbare etc. si privi prin plasa ferestruicii. Dulaul urias sedea în fata usii si-l privea tinta în ochi. Dorul navalnic de stapân si furia neputincioasa i se puteau citi cu usurinta în priviri...

      Directorul actiona încuietoarea si deschise usa .Câinele se trase câtiva pasi .

      - Dark ,puiule, rosti intrusul, ce-i cu tine? Iti este dor de Frank? Câinele scânci aprobativ .Vrei sa mergi la tata ?

      La auzul ultimei întrebari se ridica în doua labe,se sprijini de pieptul barbatului si începu sa-l linga pe fata .

      - Joe, asta vrea acasa...sper sa nu se fi întâmplat ceva cu Frank...Pune-i lesa ,o sa-l duc eu acasa ,mie scorpia nu prea are curaj sa-mi spuna ceva, iar bietul de amic al lui Lee îsi iubeste prea mult câinele ca sa nu se bucure la vederea lui...

     

     


     

      Doctorul Lee tocmai terminase examinarea unuia din pacientii lui favoriti care din pacate suferea si de o boala grea, dar care, datorita tratamentului administrat ,bazat îndeosebi pe plante provenite din Asia ,bio-energie si nu în ultimul rând acupunctura, începuse sa raspunda favorabil, si se spala pe mâini când telefonul începu sa sune ca un apucat.Inchise robinetul si se grabi sa ridice receptorul .Nu cuplase robotul si se temea sa nu închida cel ce poate avea nevoie de ajutorul sau...

      - Doctor Lee ,cu ce va pot ajuta va rog ?

      - Salut, doctore , rasuna vocea lui Frank Stevens în receptor,te-am deranjat din activitate ?

      - Franky,s-a întâmplat ceva?!

      - Hei,potoleste-te ,totul e O.K....!Mai bine chiar decât banuiesti tu...Alta e problema ,am nevoie de tine în calitatea ta de cunoscator în domeniul artei indiene si chineze...

      - Ma flatezi...Dar ce s-a întâmplat ,a mai facut Tina vreo achizitie de care nu esti sigur?

      - De data asta-i altceva ,o sa vezi la fata locului...

      - Am înteles,dar ia mai bine spune tu pe la ce vreme paraseste dragonul pagoda conjugala?

      - Va fi acasa si fii sigur ca-si va tine toate cele trei guri departe de tine...Ah!si înca ceva ,n-o sa-i faci fata de unul singur ,îi chem si pe Anderson si pe Bolton...

      - S-a mai dat vreo spargere la voi?

      - Nici vorba!E ceva la care pariez o mie de dolari la unul ca n-o sa ghicesti...

      - O.K.,pe la ora zece e bine ?!

      - In regula, Lee,ne vedem la zece. Iti urez o seara buna...

      - La fel si tie si o noapte odihnitoare ...Lasa receptorul în furca si începu sa scrie reteta pacientului care asteptase tacut tot timpul cât el vorbise la telefon.

     

     


     

      Dark sedea lânga fotoliul stapânului ,cu botul sau imens pe genunchiul acestuia, dând din coada fericit si scâncind usor ca sa nu-i deranjeze pe cei doi soti .Obiectul din jad trona pe aceeasi masuta, dar mult mai aproape de Frank.Il studiase cu atentie dar se temuse sa mai puna mâna .Experienta cu acea strafulgerare energetica îi cam taiase elanul si era hotarât sa astepte pâna a doua zi când, cu ajutorul amicilor sai, spera sa dezlege taina artefactului...Isi scarpina prietenul paros dupa ureche ,îi mângâie botul catifelat ,îi accepta pupatura pe obraz ,o dovada de recunostinta si de mare dragoste, mai lua o înghititura din ceaiul prescris de Lee la care nu renuntase cu toate sfaturile lui Thomas si opozitia Tinei ,lasa ceasca pe farfurioara ,se sterse cu servetelul si fixând-o pe nevasta-sa îi puse în sfârsit întrebarea care-l rodea de o vreme:

      - Spune-mi, te rog ,tu nu ai simtit nimic atunci când ai pus mâna pentru prima oara pe chestia asta?

      - Nu...de ce întrebi?

      - Asa... Credeam, mai bine-zis mie unul cred ca mi s-a parut ca simt o usoara descarcare electrica ...Poate era încarcat electrostatic si sub impresia noutatii si frumusetii sale ...

      - Mai mult ca sigur asta a fost. Apropos! Poate ca cel mai bine ar fi sa încerci sa-l mai atingi o data!?

      - Mda,poate ai dreptate...

      Intinse mâna ,nu fara retinere, si atinse temator artefactul.Se astepta la o noua descarcare energetica, dar nu se întâmpla nimic... Isi plimba degetele pe suprafata acum curata a obiectului ,avusese grija Tina sa-l curete bine cu periuta si dusul ,puse si mâna cealalta, dar tot nimic,nici cea mai usoara urma de energie...!Era tocmai pe punctul de a se convinge ca i se paruse când îsi aminti ca atunci încercase sa stearga mizeria din una din cele trei gauri mai mici care se aflau pe marginea superioara a vasului...Incerca din nou, dar fara teama de care daduse dovada înainte de a atinge vasul.Nimic,nimic!Sesiza niste neregularitati ce semanau cu o retea de canalicule .Inca o miscare si...Aceeasi strafulgerare ,de asta data mult mai puternica ,mult mai clara, mai bine directionata...! Mai întâi doua fulgere îi strabatura craniul din ochi pâna în occiput ,apoi se dezlantuira prin maduva spinarii ,prin brate si prin picioare pâna în vârful degetelor...!Tresari violent si-si retrase speriat mâna sub privirea plina de neîncredere si nedumerire a Tinei.

      - Iarasi?

      - Ihî! Iarasi, dar de data asta mult mai puternic...!

      - Dark simtise si el ceva.Scâncea si dadea nemultumit din urechi ...Era nedumerit de ceea ce i se întâmpla stapânului sau...Tina se ridica în picioare si începu sa-si plimbe mâinile pe întreaga suprafata a vasului ,îsi introduse degetele prin toate cele patru gauri dar ramase fara niciun rezultat

      - Nu,...nu înteleg...

      - Nici eu nu pot pricepe cum se face ca pe mine ma bombardeaza cu fulgere care îmi strabat întreg corpul iar tu ramâi insensibila la atingere...?!

      Discutia le fu întrerupta de asistenta de noapte .Dupa ce îi lua temperatura clatina nemultumita din cap:

      - Aveti putina febra,cu numai un grad, dar se numeste febra, asa ca ar cam trebui sa-l anuntam pe doctorul Thomas...

      - Ba n-o sa anunti pe nimeni, duduie ,cu atât mai putin pe el, prefer sa ma întepi fara sa ma mai opun ca de obicei si sa ma bag în scutece ...Sunt mult prea bucuros de venirea lui Dark acasa ca sa-l las pe ala sa-mi strice cheful!

     

     


      Incaperea în care-i primise pe cei trei amici ai sai se gasea la parter .Tina insistase ca întrunirea sa aiba loc acolo .Isi îndragea mult opera ,pentru ca ea o aranjase dupa gustul ei, si ori de câte ori Frank se afla întâmplator sau nu acolo trebuia sa recunoasca gustul si talentul de designer al sotiei sale. Artefactul ,dupa ce se plimbase din mâna-n mâna si fusese studiat atent de fiecare , pipait,mângâiat,întors pe toate partile,trona acum linistit pe masuta rulanta din mijlocul încaperii.

      - Ei? facu Frank curios si nerabdator sa le afle parerea .

      Dark studiase si el obiectul acela ciudat care-i daduse atâta bataie de cap în timpul noptii si dupa ce nu descoperi nimic ciudat acum la lumina zilei se tolanise la picioarele stapânului de unde îsi plimba privirile ,curios, de la unul la altul...Ii cunostea foarte bine pe toti, ba mai mult chiar îi iubea ,mai putin pe femeia stapânului, pe care nu o agreea dar trebuia s-o accepte...

      Tom Bolton fu cel dintâi care rupse tacerea dupa ce mai înainte îsi mai plimba privirea pe suprafata filigranata a vasului.

      - Domnule Stevenson...

      - Rahat,Tomy, i-o reteza miliardarul furios ,suntem între noi si nu e deloc cazul sa ne tinem de bancuri si eticheta!Si Lee si Anderson stiu foarte bine ca ne cunoastem din copilarie si mai presus de toate suntem prieteni...

      - Bine,bine,se apara el ridicând mâinile în semn ca se preda,voiam doar sa spun ca am luat nota de aparitia unei asemenea valori în casa voastra si voi lua masurile ce se impun...

      - Fii mai explicit, te rog.

      - E necesar, cred, sa maresc dispozitivul de paza si sa contactez o societate de asigurari pentru a nu pati si cu asta ca si cu bijuteriile de familie...Frank fu singurul care remarca lumina ghidusa din privirea lui Tom.Zâmbi la gândul ca din cei prezenti doar ei doi cunosteau taina camerei de la subsol.

      - Nu cred ca e cea mai buna solutie, asta cu asigurarea ...Mai întâi de toate nu stim cât valoreaza si mi se pare de-a dreptul ridicola suma pe care a platit-o Tina.În al doilea rând, daca o tinem neaparat cu asigurarea ar trebui sa o evaluam si pentru asta avem nevoie de un expert si nu cred ca l-am gasi prea usor,ba mai mult de atât ,s-ar face prea multa vâlva si implicit publicitate,în al treilea si nu în ultimul rând înca nu stim ce vrea sa reprezinte si...si...ma rog ,ce poate sa faca...!

      - Chestia cu publicitatea si vâlva o înteleg ,o înteleg chiar si pe cea cu evaluarea ,interveni Anderson ,dar nu prea-mi vine la socoteala ce vrei sa spui când te referi la o eventuala capacitate ori putere oculta a unui biet artefact ,ce-i drept superb ,dar pâna la urma tot un obiect ramâne ,fie el si de cult provenit din Orient...

      - Pot pleca? se interesa seful garzilor .

      - Stai jos Tom ,ma vad silit sa ating mai devreme decât îmi pusesem în gând un subiect care o sa vi se para fantastic...Ia spuneti ,dar sincer,care din voi a simtit ceva ,orice ,daca ati avut o senzatie aparte ,ceva cu care nu v-ati mai confruntat înca...?

      - Ce vrei sa spui? îl întreba Lee.

      - Ai simtit ?

      - Nu ,n-am simtit nimic...

      - Dar voi?

      Niciunul din ei nu avusese un contact ciudat cu obiectul din jad.

      - Ei bine, nici Tina nu a simtit ceva, dar eu am facut deja cunostinta cu ceea ce voi ati numi forta divina sau cam asa ceva...Nu zic ba ,s-ar putea sa fie si de dincolo, dar pe mine putin ma intereseaza ...Important e ca am simtit ce voi nu ...!

      - Nu crezi ca ar trebui sa ne povestesti si noua? îl învalui provocator medicul.

      - Ba da , o sa va povestesc, dar mai înainte sa ne luam câte un paharel. Iubito, nu vrei sa fii tu o gazda desavârsita si sa ne oferi o bautura?Fiecaruia ce-i place,dar te rog sa nu ma ocolesti nici pe mine...Eu doresc putin Johnny Walker cu sifon si trei cuburi de gheata...

      - Nici sa nu te gândesti !sari Lee ca ars.O singura înghititura de alcool înseamna o doza de otrava în corpul tau suficient de mare ca sa dea peste cap întreg tratamentul...!

      - Hei ,potoleste-te, amice, dupa ce o sa auzi si tu povestea pe care am de gând sa v-o relatez fara niciun fel de înfloritura o sa fii de alta parere...

      Medicul ramase tacut, parând sa analizeze situatia, apoi ridicând neputincios mâinile spuse:

      - Daca insisti ...eu unul nu ma pot împotrivi ,dar sa nu-mi reprosezi mai târziu ca nu te-am avertizat...!

      - Sa nu ai nicio grija...Isi ridica paharul .Cin-cin !

      Baura cu totii.Dark dadea fericit din coada,nu se mai întâmplase asta de foarte multa vreme ,aproape ca memoria sa de câine, cu toate ca era un exemplar deosebit de inteligent, nu mai reusea sa gaseasca localizarea exacta în timp si spatiu a evenimentului...

      - Ieri ,când s-a înapoiat nevasta-mea din oras ,începu Stevenson povestea ,am avut o discutie nu tocmai principiala ...M-a apucat amocul când am auzit ca iarasi a mai spânzurat niste bani pe tot felul de fleacuri asa cum credeam eu în momentul acela .Dar cred ca asta va intereseaza tot atât de mult cât îl intereseaza pe Dark al meu sarea amara, asa ca sa trec la ceea ce-i mai important..Cum am dat cu ochii de minunatia achizitionata de Tina toata starea de nervi pe care-o aveam s-a spulberat ca prin farmec...

      - E de înteles ,noutatea si poate valoarea întrevazuta ...interveni Anderson cautând sa lamureasca mult prea devreme ceva ce nu putea sa înteleaga.

      - Pe naiba, de ce nu ai rabdare?! V-am întrebat ceva mai devreme daca ati simtit vreunul din voi oarece si nimeni nu a avut vreo senzatie aparte. Ei bine ,nu s-a petrecut si cu mine acelasi lucru...I-am cerut-o nevesti-mi ,am studiat-o mai îndeaproape, iar când am vrut sa curat mizeria din una din gaurile situate pe marginea superioara am simtit o descarcare energetica de parca m-ar fi strabatut un curent de mica intensitate prin tot corpul ...Era cât pe ce sa-i dau drumu’sa transform minunatia din jad într-o gramada de cioburi fara valoare...

      - Poate ca ti s-a parut...?!

      - Asta am crezut si eu, dar experienta s-a repetat la scurta vreme .De data asta reactia a fost violenta si nu prea întelegeam la momentul respectiv...Credeam ca e din cauza ca o curatase ,o spalase ,ma rog , eliberase artefactul de stratul de mizerie strânsa cine stie de câta vreme ,dar ma înselam,nu era asta .O sa pricepeti deîndata ce veti afla ce nici Tina nu stie ...O mica remarca vreau sa mai fac înainte de a trece la ceea ce cred ca e mai important: aseara a acceptat sa-l aduc pe Dark acasa si, mai mult de atât, la numai o jumatate de ora ne-am trezit cu însusi directorul hotelului ,amicul tau, Jason Lee, ca suna la usa. Imi aducea câinele acasa fara ca cineva sa-i fi cerut asta ...A motivat ca Dark era violent si nelinistit, iar când l-a întrebat daca vrea acasa abia de l-a mai putut stapâni...Ei,acum va rog sa fiti atenti pentru ca urmeaza partea cea mai importanta...Ne-am culcat destul de târziu ,mai bine-zis dupa ce domnisoara asistenta mi-a administrat tratamentul prescris de macelarul acela de doctor Thomas ,ca de obicei de la accident încoace ,fiecare în dormitorul sau .Pentru ca eram obosit si venirea lui Dark acasa ma facuse sa ma simt excelent ,am adormit aproape imediat ce am pus capul pe perna.Câinele bineînteles m-a însotit ,ca de obicei, si nici de data asta ea nu s-a opus .Sa fi dormit poate vreo ora si jumatate ori poate doua când dumnealui a început sa traga de mine ...Am crezut ca vrea sa-i fac loc în pat, dar asa cum eram între somn si realitate am înteles ca e cu totul altceva .Scâncea ,ma tragea de mâneca pijamalei si tremura de parca s-ar fi aflat într-o pestera de gheata...Am cautat sa-l linistesc mângâindu-l dar am înteles ca era speriat ,speriat de ceva ce se afla în dormitorul meu,se petrecea în camera în care ne aflam noi...!Am deschis ochii si atunci am vazut ...Incaperea era luminata ,dar nu de razele lunii asa cum am crezut la început si care patrundeau sau cel putin asa credeam eu prin fereastra...Lumina era verde,un verde neobisnuit pe care nu-l mai întâlnisem ...Semana cu ceva foarte cunoscut, dar nu-mi dadeam seama cu ce...De la tapet nu putea fi pentru ca stiti cu totii e azuriu ,lenjeria de pat era la aceeasi culoare cu tapetul, dar în momentul acela ,ei bine ,în momentul acela totul era verde,pereti, lenjerie ,pijama,parchet ,totul ,chiar si blana lui Dark era la fel de verde de parca cineva îsi batuse joc de el si îl vopsise în somn..!Privirea mi-a alunecat atunci pe artefactul aflat în mijlocul camerei ...Am înteles !Lumina aceea verde era împrastiata de el... Nu pricepeam cum ,poate ca si razele lunii aveau o oarecare influenta ,poate ca doar banuiam asta ...cert e un singur lucru...Minunatia din jad parea sa aiba o putere ascunsa,nebanuita!Am cercetat atent artefactul si am remarcat ceva ce mi-a cam taiat rasuflarea .Patru raze ,una rosiatica una argintie ,una aurie si o alta de culoare nedefinita,as putea afirma ca mai curând era incolora, se proiectau spre tavan,primele trei pareau sa-si aiba originea în gaurile de pe buza superioara iar cea de-a patra pornea din mijlocul vasului...M-am târât cum am putut pâna în mijlocul camerei .Am ramas asa nemiscat, apoi într-o adevarata stare de prostatie mai multa vreme...Nu stiu cât am stat acolo pe covor mut de admiratie ...Dark nu mai scâncea sau poate nu-l mai auzeam eu, sigur e ca nu a venit alaturi de mine...Am pus amândoua mâinile pe vas ...Simteam ceva de nedescris,ceva ce nu mai simtisem niciodata...O stare de bine ,adevarata stare de beatitudine si un îndemn sa-mi plimb mâinile prin razele care acum creeasera o adevarata cupola stralucitoare deasupra.Am încercat si ma credeti ori ba, ceea ce pâna în urma cu doar câteva clipe pareau doar niste raze devenisera o materie la fel de solida ca si restul artefactului.Am zabovit o vreme asa pierdut, parca inconstient de tot ce ma înconjura, si deodata s-a produs din nou acea descarcare ,dar asta data atât de violenta încât mi-am pierdut cunostinta...Nu stiu cât am zacut în nesimtire ,poate o ora ,poate mai mult ,sigur este ca m-am trezit în patul meu cu nevasta-mea ,asistenta de noapte ,macelarul ,toti la capatâiul meu si bietul de Dark în partea cealalta mârâind si aratându-si coltii,dar nelasându-se dus afara din camera...Lumina verde disparuse si odata cu ea si cupola stralucitoare pe care avusesem lipsa de prevedere s-o ating ,cel putin asa credeam atunci...Facu o pauza ,sorbi si restul bauturii apoi continua: Eh,cam asta-i tot ,acum ce parere aveti ?!Se lasa tacerea ,o tacere nefireasca...Aproape ca se auzeau circuitele nervoase încinse la maximum cum lucreaza...Stevenson cunostea dinainte raspunsul...!Tot Lee fu cel care rupse tacerea :

      - Draga Franky, în calitatea mea de medic te rog sa ma ierti, dar cred ca ai visat, ai vrut sa cobori din pat ,ti s-a facut rau si...

      - Si probabil ca si voi ceilalti credeti la fel, daca nu ceva mai rau...Biiineee!Atunci ce parere aveti de asta???!!

      Cei prezenti îsi deschisera ochii mai-mai sa le iasa din orbite ...In fata lor se desfasura un spectacol de-a dreptul incredibil... Frank Stevenson se ridicase din fotoliul sau rulant si topaia prin încapere cu Dark, care latra fericit, în brate, parând ca nu avusese niciodata nevoie de medic,tratament, scaun cu roti.

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online