evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Colecţionarul  -  Limoniu  -  Striptease  -  Jocul libertăţii  -  Scrisoarea  -  Vikingul  -  Crist sideral  -  Exterminatorul  -  ªarpele Midgardului  -  Supravieţuitorul  -  Luminile oraşului XII  -  Cărăușul  -  Floarea de loldilal  -  Meduza (VIII)  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Luminile oraşului XV  -  Somnul uitării  -  Proiecţionistul  -  Fragmente de... viaţă  -  Război total  -  Sedrina  -  Duhovnicul  -  Submarinul Roşu  -  Ciorna  -  Aether pro narcosi  -  Mesajul  -  Ceasul voinicului  -  Zona 25  -  Transcendere  -  Alertă !  -  Războiul  -  Mărturisirea lui Abel  -  Om vs. cyborg  -  Obsesia  -  ªi atunci...  -  Rapsodia  -  Servisul Auto  -  Un pahar de vin  -  Cadoul  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Puroi I  -  Casa nebunilor  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Factorul "Haos"  -  Cercul  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Povestea unui ceas  -  Depozit.01  -  Câmpul de luptă


Cine sunteţi?

Valeriu Drăgan



Publicat Duminică, 5 August 2007, ora 11:51

      - Cine sunteti?

     

      O intrebare asa banala nu mai auzisem de mult. Ma asteptam sa ne intrebe "ce doriti" sau "de ce sunteti aici" dar chiar cine suntem ...nici nu imi trecuse prin minte...

     

      In fond, ce conta cine eram..conta eventual ce vroiam sa devenim si daca tot veni vorba baniuesc ca s- ar impune niste explicatii suplimentare inainte de a incepe povestirea.

     

      Ma intrebasem de multe ori care este diferenta intre noi oamenii si computere sau chiar diferenta dintre diversele forme de viata si masinarii. Cel mai bun raspuns pe care mi- l formulasem era ca, in general vietuitoarele au anumite necesitati si anumite idealuri. De ce anume le aveau si mai ales de unde le aveau..nu stiam. Ce stiam era doar ca un calculator nu are nevoie propriu- zis de nimic. Fireste, are nevoie de energie pentru a functiona insa nu era afectat daca la un moment dat, functionarea i- ar fi fost intrerupta pentru, sa zicem, 20 de ani. Din punctul asta de vedere calculatoarele se asemanau foarte mult cu lichenii...

     

      In sfarsit, Conventia aceasta la care vroiam noi sa luam parte era menita sa aduca raspunsuri la intrebari de genul « De unde venim noi, oamenii « sau « Cine suntem »...este amuzant ca exact asta ne cerea bodyguardul sa ii raspundem acum...

     

      In incercarea de a ne pastra mina de filosofi in devenire, nu- i raspundem. Cu un gest sincron si tacut ii prezentam actele de identitate..bingo..raspuns corect.

     

      Dintre toate personalitatile prezente la eveniment, printre care lideri religiosi sau politici, era si un anumit individ BV. Respectivul, un fizician bunicel la vremea sa, isi descoperise vocatia de filosof cam in aceeasi maniera ca si noi: vazand cum tehnicieni excelenti sfarsesc prin a distruge mentalitati. De multe ori o minte este atrasa de mirajul rezolvarilor ca la carte si numai ca la carte. Acest fapt il irita la culme pe BV, stiam asta. Stiam pentru ca ne mai intalnisem si primul subiect de discutie a fost chiar acesta.

     

      - Domnule BV (era totusi mult mai in varsta decat noi), credeti ca- o sa aflam si noi pana la urma cine suntem si de unde venim?

     

      - Pfffff toti aveti impresia ca astia or fi mai buni la ceva! M- a mai intrebat unu’ adineauri daca cred ca vom afla toate legile universului...Io n’am de unde sa stiu nici daca legile aste sunt fixe sau daca ele exista..si ma’ntreba daca le vom afla...le- or aflau..ce stiu io.. La fel si voi, "cine suntem?" de unde stiti voi ca sunteti cineva anume?

     

      O noua mostra de logica tafnoasa...Conferintele si intrabarile de genul asta il bucurau nespus pe BV, avea si el ocazia sa- si afiseze ideile. Nu era absolut deloc deranjat de intrebarile noastre, ba chiar parea bucuros ca in sfarsit are cu cine discuta..evident el in postura de mare intelept..

      - Pai- zise NF oarecum lipsit de tact- « Gandesc deci exist » ...

     

      Greseala de amator

     

      BV : - Pai asta functioneaza doar daca te cheama Descartes. Si oricum, cum poti fi sigur ca gandesti? Cum definesti dumneata gandirea?

     

      Ma bag si eu in seama: - Poate ca NF vrea sa sugereze faptul ca, din moment ce suntem constienti, existam...

     

      Alta greseala de amator...credeam ca BV isi pregatise "discursul" pe tema gandirii..se pare ca omul pregatise mult mai multe...sau cel putin avea chef de vorba.

     

      BV:O termita exista? intreba cu un ton energetic BV.

     

      - Da, logic. raspund sec

     

      BV:Crezi ca mintea unei termite ii este suficienta pentru a supravietui si pentru a construi musuroaie de 5 metri?

     

      Deja vedeam unde bate..

     

      BV:- ok, deci esti de acord ca simpla constituire a unui grup de indivizi creaza o constiinta superioara? Cu mult superioara individului?

      Atunci cum poti sa afirmi ca existi? din moment ce defapt tu ca individ...

     

      BV se intrerupse singur, un gest politicos de altfel pentru ca tocmai se anunta inceperea discursului de deschidere- in orice caz stia ca ideea sa fusese deja receptionata

     

      NF:- Macar a fost scurt..daca- o tin in ritmul asta mai bine plecam acasa..

     

      Cu totii simteam ca respectiva Conferinta vira incet incet catre o serie de dezbateri sterile care veau sa se lase cu premii si felicitari la fel de inutile.

     

      BV: Poate v- ar interesa sa vedeti un mic experiment de- al meu...ma rog o simulare..stiti..experimentul adevarat ar costa o gramada de bani..

     

      - Simulare?

     

      BV: da, chiar are legatura cu ce- am discutat mai devreme.

     

      In mod evident am acceptat, din moment ce dupa nici jumatate de ora eram deja inconjurati de tot felul de aparate, dispozitive si instrumente care mai de care mai sofisticate.

     

      BV: asezati- va..luati loc va rog –era clar ca nu mai avusese multi oaspeti, diferenta intre o invitatie politicoasa si o comanda se parea ca ii scapa...

     

      Am tot lucrat la treaba asta de ceva vreme, sau mai bine zis a lucrat singura.

     

      Deja ne asteptam la vreo retea neuronala sau ceva care sa aiba legatura cu inteligenta aritficiala. Va puteti imagina ce fata am facut cand am vazut Musuroiul

     

      BV: Va place?!?

     

      NF: ahmm...nu!?(genul de gluma care are menirea de a irita orice prezentator, daramite pe unul care prezinta propria creatie)..heh arata interesant dar ce- i cu asta?

     

      BV: Asta este Musuroiul, cam putini membrii dar..asta este..buget redus.

      Musuroiul era defapt un fel de mini- colonie de robotei primitivi care bajbaiau aiurea prin cotloanele spatiului altminteri riguros amenajat de catre BV.

     

      NF: Putini?? trebuie sa fie cu sutele acolo!!

     

      BV: Eh...nu chiar cam 190...vreo cativa au suferit diverse "accidente" inainte sa amenajez tarcul in care se misca.

      Toata treaba a pornit de la niste colonii de indivizi- desi fiecare este relativ mic, sunt destul de capabili. Tocmai aici era problema mea: pentru cat de putine lucruri faceau, erau prea capabili. Am incercat sa- i invat sa faca tot felul de lucruri si tot nu faceau nimic..eram exasperat –deja incepeau sa semene cu copiii care merg la scoala de pomana. Toate astea pana cand, intr- o zi le- am dat ceva nou sau mai bine zis "le- am luat ceva". Le- am introdus cate o necesitate, cate o conditie pentru supravietuire.

      In mod incredibil, ideea ca ar putea "muri" a trezit in ei ceva, imediat au inceput sa caute cu ajutorul senzorilor diversele lucruri de care aparent era conditionata supravietuirea lor.

      Ca sa fac lucrurile mai interesante, am inceput sa le impun conditii care sa depinda unele de altele. In esenta anumiti robotei trebuiau sa- i "vaneze" pe altii. Apoi am introdus din ce in ce mai multe conditii si le- am dat ranguri –metoda care s- a dovedit gresita- asa ca i- am lasat sa- si alcatuiasca singuri clasamente in ceea ce priveste importanta anumitor nevoi.

     

      - Si cat de avansati sunt? au creeat deja societati sau sunt doar la nivelul de haita?

     

      BV : A nu nu nu, tocmai haita asta pe care au creat- o mi se pare ciudata, e practic din ce in ce mai eficienta in a rezolva cerintele pe care i le dau, absolut toate conditiile, toate nevoile tot rezolva in cateva zile, cel mult saptamani. Sunt din ce in ce mai eficienti.

     

      NF: Ei bine dar sunt totusi limitati la senzorii pe care ii au, nu prea pot face nimic ce depaseste nivelul de baza...logic..

     

      BV: Nu stiu dupa ce logica lucrezi dumneata BV tocmai ne prezentase cea mai stralucita idee a sa iar NF i- o banalizase..din noudar aminteste- ti ca orice componenta electronica, chiar si un procesor, poate fi echivalata de o schema analogica, schema care nu ii depaseste pe acesti roboti.

     

      - Vreti sa spuneti ca sunt capabili de "evolutie"?

     

      BV:Exact asta vreau sa spun si o pot si dovedi: Le- am dat acum o luna o tema, trebuiau sa memoreze un sir de numere- chestie banala ati zice..o aluzie deloc subtila la inabilitatea de mai devreme a lui NF

      Evident ca fiecare robot are capacitati mari de memorare pe RAM- ul sau dar pentru aplicatia asta ei nu cunosteau aceasta abilitate a lor asa ca au fost nevoiti sa inventeze ceva.

     

      - Si au inventat vreun sistem magnetic de memorie nu?

     

      BV: Nu! o spusese cu atata satisfactie incat mi- era clar ca iar ne va uimi..

     

      BV: S- au asezat ! s- au asezat in formatie, au format un fel de grup ordonat..initial nu m- am prins care era treaba si de ce stateau asa. M- am gandit ca s- or fi defectat...

     

      - Daaar....

     

      BV : Dar cand i- am vazut cum se desprind cate unul cate unul pentru a- si rezolva vreo cerinta programata si cum se intorc de fiecare data in acelasi loc, in aceeasi formatie..am inceput sa- mi pun intrebari..

     

      Prima chestie a fost sa le stric aranjamentul..i- am deplasat pe toti departe unul de celalalt si..surpriza: indiferent cat de mult ii deranjam formatia revenea chiar daca grupul era orientat diferit.

     

      - Fantastic!

     

      NF: Adica practic au creat un...

     

      BV: Un limbaj, da! vezi ca te- ai prins?

     

      - Si cat de complex e limbajul asta? are si cuvinte sau numai reprezentari ...

     

      BV: Pictografice e cuvantul..stiu, e impropriu dar..pe asta il cauti...

     

      - Da...cred..

     

      BV Limbajul incepe sa devina din ce in ce mai complex...se pare ca le- a placut ideea si cand le- am reactvat memoria interna au inceput sa- si defineasca tot felul de termeni pentru tot felul de actiuni sau cerinte..si chiar destul de repede. Au inventat si "sisteme de comunicare" noi.

      Acum nici n- au nevoie de calculator pentru a comunica intre ei..se folosesc de ciocniri..sunt foarte sensibili la miscare si astfel subtilitatea limbajului lor se bazeaza pe interactiuni mecanice.

     

      NF: si stiti sa vorbiti cu ei?

     

      BV: Eu stiu...dar degeaba, nu prea ma pot exprima ¥coerent" din punctul lor de vedere- imi lipseste subtilitatea mecanica. Asa ca folosesc tot PC- ul pentru a le transmite noi date.

      Frumos este ca in momentul de fata au deja cuvantul echivalent pentru "problema" asa ca nu mai este necesar sa le dau eu...le- am dat odata comanda sa- si caute singur noi probleme..si si le cauta..apoi le rezolva

     

      - Par foarte ocupati, au functii speciale adica individuale?

     

      BV: Vrei sa stii daca e vreunul sef?

     

      - mda...cam asa ceva..

     

      BV: Au...au si ceva de genul asta, vedeti voi, societatea lor deja nu mai poate permite individului sa- si rezolve toate problemele, asa ca unii aduc "hrana" altii "construiesc" diverse linii de cod care sa raspunda unor ecuatii- problema, iar mai nou, unii roboti cauta probleme pe care sa le dea celorlalti.

     

      NF: Seful tipic, sta toata ziua si ii pune pe altii la treaba...

     

      BV: Aproape, dar nu tocmai, vezi tu, singurul motiv pentru care acesti robti au ajuns unde sunt a fost introducerea unei probleme. Daca le rezolva pe toate...

     

      - Mor..sau ajung sa vegeteze.

     

      BV: De- asta ma si tem..deja incep sa- i consider aproape vii..stiu ca nu sunt si ca nu vor fi niciodata dar...totusi sunt si ei oameni- ca sa zic asa.

      Momentan le- am dat eu o noua tema, nu e una neaparat vitala, defapt inca nici nu au rezolvat- o. Stiti, ei deabia incep sa aiba nevoie de filosofie. Problema asta este o intrebare formulata simplu...

     

      Pentru prima data in povestea asta BV devenise total previzibil, stiam toti trei care este intrebarea, stiam si ce se va intampla cu societatea Musuroiului in momentul in care- intr- un final- ii vor fi gasit raspuns.

© Copyright Valeriu Drăgan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online