evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Virus de sticlă  -  Nu deschideţi uşa  -  Striptease  -  Citadela Asociaţiei  -  Întunericul de dincolo  -  Fanfara municipală  -  Război obişnuit  -  Luminile oraşului XVIII  -  Meduza (XI)  -  ªahul de duminică  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Pure Evil  -  Tarsius  -  Cioara  -  În vizită la psihiatru  -  O Poveste (?) modernă  -  Războiul  -  Dependent TV  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Limoniu  -  Viziune  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Orb  -  Luminile oraşului XXVII  -  Casa de la marginea pădurii  -  Interferenţe  -  Creatorul  -  Calul cruciatului  -  Salvatorul  -  Ulysse şi Hector  -  Sedrina  -  Răspuns fără întrebare  -  Pacientul  -  Planeta ascunsă  -  Întâlnirea  -  Luminile oraşului III  -  Ghavany  -  Vrăjitorul  -  Fluturi  -  Fotografii  -  Aether pro narcosi  -  Crist sideral  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Iubirea de pe Venus  -  Vânătorii de poveşti  -  Castravetele  -  Antarctic City  -  Uşa de la baie  -  Penato e căutat de prieteni


Drum bun

Valeriu Drăgan



Publicat Duminică, 19 August 2007, ora 13:40

      R: Nu, nu ai voie sa intervii! defapt nimeni nu are nici dreptul si nici responsabilitatea asta. Stii clar care sunt regulile.

     

      V: Daca nu intervenim planeta asta ar putea renunta la programul spatial. Va imaginati ce se va intampla daca peste, sa zicem, 100 de ani vor avea de-a face cu un asteroid care le-ar pune in primejdie civilizatia? ar fi lipsiti de aparare. Oricum Directoratul Tehnic zice ca probabilitatea unei asemenea catastrofe este de 15% ...deloc mica.

     

      R: Si ce propui? sa ii salvam pe neajutoratii astia??? au facut erori de pilotaj mai multe decat pot eu sa numar.(R. putea sa numere destul de mult..defapt era unul dintre cei mai buni ofiteri stiintifici pe care ii avea Flota)

     

      V: Domnule, inteleg ca este neobisnuit..dar acesti "neajutorati" au potential..in numai 70 de ani au reusit sa faca un salt de la zborul primitiv la zborul cosmic.. au aselenizat! Totusi..se vede ca pot!

     

      R : Au mai zburat ei si inainte. Defapt au ales sa ignore zborul pentru se apuca "serios" de razboaie!!

     

      V : Erau aparate primitive, doar ca au facut zmeie nu inseamna ca puteau sa zboare.

     

      R: Au facut asta cu un singur scop: Razboiul. crezi ca daca maine s-ar incheia razboiul rece ar mai trimite vreun om pe luna?? As!

     

      V: Poate nu echipaj uman. Poate insa vor incerca sa se dezvolte, au dovedit ca vor sa comunice..

     

      R: (intrerupand brutal) Toti vor sa comunice! e o trasatura esentiala a popoarelor de tip explorator: Cauta. Habar n’au ce-i acolo. Au noroc ca sunt atat de mici. noroc ca nu’i baga nimeni in seama!

     

      V: Poate daca am interveni discret?..poate ar merge..n’ar trebui nici sa ne dezvaluim nici sa raportam..

     

      R: "Crima perfecta" nu? Ordinul e clar: nu!

     

      Ca pilot, V, se simtea legat intr-un fel de neajutoratii din mica "nava" cosmica, in esenta nimic mai mult decat o cutie de aluminiu care abia se mai tinea intreaga. In mod evident avusesera un accident caci o bucata importanta din "fuselaj" era clar rupta. Orice s-ar fi intamplat se intamplase inainte de ajungerea Tegeilor acolo.

      Pe mica naveta comunicatiile fusesera restranse la minim. Spiritul era de lupta cu toate ca erau clar in dezavantaj si ca ar fi trebuit -daca toate mergeau perfect de-acum incolo- sa piloteze nava astfel incat sa reintre in atmosfera pe un culoar inimaginabil de ingust.

      Tereii calculasera ca sansele lor de supravietuire ca fiind practic nule. Cu toate ca aceasta statistica era previzibila si de partea oamenilor din capsula, ceva din caracterul lor impulsiv ii facea sa lupte. Deja conta CUM mor..din momentul in care un individ gandeste asa devine un luptator formidabil. Sentimente care mai de care mai patriotice se trezeau in inimile celor trei astronauti de pe capsula.

      Pilotul lor stia ca pentru a evita arderea in atmosfera planetei era necesar un anumit unghi, toleranta era atat de mica incat numai un computer ar fi putut-o realiza. Nu un computer foarte sofisticat dar in orice caz capacitatea oamenilor era mult sub orice critica..aveau nevoie de calculatoare ca de aer.(Mai precis incepeau sa aiba nevoie de calculatoare)

     

      R: Dar ce-ti pasa tie ca mor trei astronauti. Nici macar nu se obosise sa o enunte sub forma de intrebare.

     

      Defapt pentru V nu conta neaparat viata celor trei, conta ca nu vroia sa-i lase sa esueze. Aici intervenise elementul cultural Tegerian care pune mare accent pe performanta si pe ceea ce am putea noi numi fair play.

     

      V: dar daca moare o civilizatie ? daca intr-o suta de ani oamenii astia evolueaza cat sa ne poata folosi? sau macar cat sa ne poata intelege filosofia. Daca ar face asta, si nu e deloc improbabil, am putea sa-i ajutam sa creasca mult mai rapid...si sa ne devina aliati.

     

      Argumente de gen "daca..." nu prea il impresionau pe R. Stia el ce stia..din pacate cam atat. Ajunsese putin prins in mirajul prestugiului de care se bucura. Acum aborda numai calea usoara...motivatia de a demonstra sau de afirmare disparuse .. Interesant este ca tocmai el zicea ca oamenii fac lucuri numai din orgoliu..se pare ca asta era o trasatura mai raspandita prin univers decat credea R.

     

      Ramas singur pe puntea principala, V urmarea cum "titirezul" metalic in care se aflau cei trei se indrepta incet incet catre planeta. Era singurul dintre telespectatorii acestei drame care putea oricand sa intervina salvator.

      Tragedile antice in care mai toate piesele se terminau cu un linistitor "Deus ex machina" nu-l atrageau. Si totusi esecul oamenilor de pe "barcuta" selenara era parca o lovitura frusrant de mare(mai ales pentru oameni) in conditiile in care oricum ajungerea pe luna era facuta cu un efort considerabil.

      In fond scopul lui V era ca oamenii sa continue sa exploreze si sa evolueze din aceasta mediocritate. Ii era clar ca puteau.

     

      V deschise mansa telecomandanta. Era un dispozitiv rar folosit de catre piloti. Mai ales pentru ca era mai ales destinat operatiunilor militare in care, daca reusai sa te apropii de o nava ramasa fara echipaj, ai fi putut teoretic sa o manevrezi. Eroismul Tegeilor nu era discutabil, n-ar fi lasat o nava in urma nici cu pretul pierderii mai multor nave "viabile". Problema era camuflarea manevrei. Daca pilotul automat al capsulei nu era decuplat, oamenii ar sesiza imediat eventuala interventie a lui V.

     

      V: Hai omule..; V avea nevoie de o singura sansa pentru a comite "crima perfecta"..singurul care i-o putea oferi era omul care, din pacate habar n-avea.

     

      La bordul modulului:

     

      J: Crezi ca poti pilota modulul?

     

      M: alta alegere n'avem, ori murim ori incercam..

     

      J: Mai bine lasi modulul pe pilot automat, poate cumva se reactiveaza..Nare rost sa risti sa-l strici tu acum incercand o manevra care e clar ca nu ai exersat-o si care e clar imposibila.

     

      M: Cine-i capitan in teren decide nu? indiferent de ordinele de la baza orice decizie depinde de comandantul din teren! Ultima oara cand am verificat nu erai tu acela!

     

      Desi sansele "reanimarii" computerului de bord -afectat de explozia initiala- erau mici, ele erau orcum mai mari decat cele ale unui om de a pilota prin coridorul necesar unei aterizari reusite. Totusi riscurile erau oricum atat de mari incat nici nu prea mai conta. Cu toate astea "luptatorul" din M ii crea senzatia ca decat sa moara asteptand ceva imposibil ar fi mai bine sa moara incercand ceva imposibil. Diferenta era de nuanta..dar se pare ca de nuanta aceasta depindea totul.

     

      M: Ok, acu'i acu..sa-i dam bataie...

     

      M porni motoarele de ajustare a traiectoriei, niste rachete chimice atat de insabile din cauza proceselor de ardere incat n-ar fi fost permise niciodata pe o nava normala ... oricum cutia metalica a oamenilor deabia putea fi considerata o nava..

     

      Toata saptamana care a urmat era inundata practic de povestea astronautilor. Incredibil, Fantastc, "Our finest hour", peste tot era sarbatorita intoarcerea cu bine a celor trei "viteji".

     

      R: Intr-adevar remarcabila performanta pilotului. Cu cata determinare a ales sa lupte in loc sa stea si sa spere.. Ai idee cat de fin trebuie sa fi fost acel pilot?? ce viteza de reactie! cat calm!

      Inca nu pot sa cred ca omul ala a reusit-o!

     

      V: Dar e adevarat.

     

      R: Am zis ca nu cred nu ca n-ar fi adevarat. Apropos..am aranjat un transfer pentru tine. E pe o nava care studiaza un alt sistem, mult mai avansat decat al astora. acolo calitatile de pilot iti vor fi de mai mult folos..pe nava aceea sunt mai mult de trei!

     

© Copyright Valeriu Drăgan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online