evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Decablat  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Casa de la marginea pădurii  -  Capsula  -  Gustul libertăţii  -  Viola  -  Cristerra  -  Visând cu ochiul deschis  -  Meduza (VI)  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Pastel  -  Contrapaganda  -  Geneza  -  Câmpul de luptă  -  Archeopterix  -  Muza  -  Ceaţa  -  Eu, Singularul Absolut  -  Sete  -  Întreg  -  Vatmanul - Mass Media  -  Luminile oraşului III  -  Lacrimi de stea  -  Parte din mintea ta  -  Experimentul  -  Perdeaua lui Simon  -  Pulbere de stele  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Lunea Maniacilor  -  Claviaturi  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Zona 25  -  Mămica şi El Diablo  -  Meduza (V)  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Lumina de jad  -  Cine sunteţi?  -  Zei şi oameni  -  Plastic  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Meduza (II)  -  Labirintul de gheaţă  -  Talent  -  Turnul de calcar  -  Colecţionarul  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Obsesia


Invizibilul

Valeriu Drăgan



Publicat Duminică, 26 August 2007, ora 09:00

      -Suntem putini, in sfarsit ...relativ putini. In cele cateva milenii in care am convietuit cu dumneavoastra, oamenii, v-am invatat limbajul si obiceiurile fundamentale. Stim foarte bine cum anume veti gresi, stim si cum veti avea succes. Ordinea fireasca a lucrurilor trebuie mentinuta si de aceea momentan ne vom retrage.
     
      Motivul pentru care respectivii indivizi aveau sa se retraga era ca oamenii ii cautau. Si mai mult decat oricand, in acele vremuri, oamenii chiar i-ar fi putut detecta.
     
      Explozia tehnologica a ultimelor decenii deja le permitea oamenilor sa transmita date direct in centrii nervosi ai vazului sau auzului si chiar centrilor nervosi responsabili cu detectarea aromelor sau a gustului. Valul care pana atunci ii ascunsese pe acesti minunati vizitatori de privirile indiscrete si de multe ori imprevizibile ale oamenilor disparuse caci prin simpla lor existenta ar fi interactionat in vreun fel cu respectivele dispozitive.
     
      Deoarece prin fiziologia lor “invizibilii” puteau comunica prin legaturi telepatice, relatia lor cu oamenii fusese una de cele mai multe ori armonioasa. Veniti initial sa studieze oamenii, invizibilii ajusesera sa stabileasca o colonie permanenta pe Terra.
      Simpla ascultare a gandurilor umane in starea lor pura, asa cum nici autorii lor nu aveau cum sa le asculte, ii incanta pe invizibili ca o muzica armonioasa. In plus, lumea lor era destul de mica in ceea ce priveste opiniile sau individualismul spre deosebire de pamantenii care tocmai asta se zbat sa gaseasca.
      Erau invizibili deoarece erau foarte foarte mici, comparabili cu niste insecte ceva mai bine crescute. Spre norocul lor, desi cateva “specimene” fusesera capturate de oameni, inca nu fusesera detectati in intreaga lor splendoare.
     
      Acum insa era momentul sa plece, momentul sa paraseasca aceasta noua casa printre oameni, niste straini care i-au incantat si fascinat de atata timp si pe care ajunsesera sa ii iubeasca intocmai ca pe semenii lor.
     
      Oranduirea lor sociala le permitea sa incredinteze Matcii intreaga lor constiinta individuala pentru ca aceasta sa le-o poarte si sa le-o reintrupeze odata ajunsa Acasa.
      Trupurile acestor invizibili nu contau, el putea fi schimbat fara vreo pierdere a informatiilor sau a personalitatii. Existau chiar unii batrani care se reintrupau de 3-4 ori deoarece experienta lor se dovedea utila noilor generatii. Oricum nu se punea problema ca vreun individ sa se reintrupeze de mai multe ori decat era cazul. Fiecare isi stia limita.
     
      -Eh, o sa termin eu povestea asta. Dintre toti cei batrani am ramas numai eu pe Terra , deja rostul meu in colonie era epuizat. Trec acum printre vechile stupuri, printre oamenii pe care i-am stimat dintotdeauna si imi amintesc lucrurile asa cum au fost ele de la inceput. Am ajuns pe Terra pe vremea cand dumeavoastra deabia incepeati Pacea, vreau sa va multumesc pentru spectacolul oferit pana acum.
     
      Respectele mele!
     

© Copyright Valeriu Drăgan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online