evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Striptease  -  Luminile oraşului XIII  -  Fata din vis  -  Praf minune  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Text experimental  -  Dona  -  Transcendere  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Îmbrățișare  -  Exterminatorul  -  Răspuns fără întrebare  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Ceasul ispitirii  -  Nu este prima dată  -  Sharia (fragment)  -  Feţele dragostei  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Întunericul de dincolo  -  Vikingul  -  Noapte bună, Andrei  -  “Virusul”  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Pierderea  -  O poveste de Crăciun  -  Luminile oraşului XXXII  -  Cel care nu mai e  -  Călătoria unui artist...  -  Tahiji  -  Fântâna de iasomie  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Lacul negru  -  Furnizorul de vise  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Visul demiurgului  -  Invizibilul  -  Perdeaua lui Simon  -  Jocul Zeilor (III)  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Acolo sus, vulbul  -  Cunoaştere  -  Citadela Asociaţiei  -  Colecţionarul  -  Vatmanul - O pasiune  -  În vizită la psihiatru  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Războiul lumilor  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Kamikaze


ªahul de duminică

ªahul de duminică
  George Grigore
Program de criză
Misiunea
Ceasul voinicului
Gândacul
Alfa si Omega. Moon
varianta print

George Grigore



Publicat Duminică, 2 Septembrie 2007, ora 09:10

      Se afla de 5 zile la cabana aceea, ascunsa de ochii lumii într-o vale minunata, lânga un pârâias limpede si zglobiu, printre brazi ale caror vârfuri pareau sa atinga cerul zgâriind cu acele lor zdrentele norisorilor albiciosi, ce parca se întreceau pe arena azurie a cerului, întregind astfel peisajul mirific din jur. Înca de dimineata ceilalti îsi luasera rucsacurile în spinare si pornisera în grup compact sa "cucereasca" verdea cetate a muntilor din jur. El ramasese singur în cabana si dupa ce-si luase pastilele pentru angina care îi facea figuri, se asezase în fotoliul comod de pe terasa din fata cladirii.

      Dupa un somn linistit si odihnitor se trezi si frecându-se la ochi, nu-i veni sa creada când vazu pe fotoliul din fata sa un barbat înalt, brunet, îmbracat într-o superba bluza ADIDAS, pantalon scurt, sport, si în picioare purtând niste formidabile ghete PUMA. Nu-si amintea sa-l fi zarit printre cei care locuiau aici cu el.

      - Buna ziua, se adresa strainul pe un ton blând, linistitor, astept de aproape o jumatate de ora sa va treziti.

      - Parca nu te-am mai vazut pe-aici tinere... Când ai venit la cabana? De ce nu te-ai dus cu ceilalti pe munte?

      - Am venit acum o jumatate de ceas, m-am asezat pe acest fotoliu, ti-am vegheat somnul iar acum când stiu ca te simti mai bine , sunt mai linistit. Am aflat ca te-ai refugiat aici, la aceasta cabana, sa te refaci si iata-ma-s sa ne distram nitel.

      Se apleca, deschise geanta de voiaj si scoase o cutie foarte frumos lucrata, cu margini sculptate, împodobite cu ghirlande de trandafiri. Patratele albe si negre aratau cu precizie la ce putea fi folosita. Era o minunata cutie de sah care când fu deschisa lasa sa iasa la iveala treizeci si doua de piese de fildes, adevarate figurine maiestrit lucrate si care reprezentau personajele ce trebuiau sa intre într-un joc de sah.

      - Cândva ai fost campion national, asa este?

      - Da, raspunse el, am si gradul de "maestru" dar în ultima perioada nu am mai facut nici o partida, stii, mi-au interzis medicii, ei cred ca am luat-o razna, dar în afara de nenorocita asta de angina, care nu-mi da pace, n-am nimic. Parca as muta minunatiile astea, zau asa, hai sa jucam o partida-doua!

      În acea clipa de ei se apropie o chelnerita, una din fetele ce serveau în restaurantul cabanei, purtând o tava pe care se aflau doua cesti. Aseza în fata fiecaruia câte o ceasca. În fata lui aburea un ceai chinezesc, iar în fata strainului o cafea turceasca. Multumira înclinând usor din cap si purcesera la asezatul figurinelor pe tabla. El îsi alese piesele negre, dar oare le alesese? Îi placea sa le aseze într-o anumita ordine, mai întâi pionii, apoi turele, caii, nebunii, regina, si abia la urma regele. Toate figurinele erau atât de perfect lucrate încât puteai jura ca sunt vii. Când puse mâna pe rege tresari, nu era la fel cu celelalte, era din fildes, frumos lucrata, dar avea forma obisnuita a tuturor regilor de lemn sau de plastic.

      - Ce s-a întâmplat? îl întreba strainul.

      - Nimic, pacat de minunatia asta... Când ai pierdut regele original?

      - Nu l-am pierdut, nici nu a fost înca înlocuit acesta asa cum s-a întâmplat cu restul de piese.

      - Nu înteleg, ce vrei sa spui? Cum adica nu a fost înca înlocuit?

      - Nu-ti pot explica acum, vei întelege mai târziu.

      Strainul facu prima mutare. Raspunse masinal. Primele 5 mutari le facura amândoi repede, fara sa stea pe gânduri si fara o anume strategie, dar acum trebuia sa se concentreze asupra mutarii urmatoare. Ceva îi spunea ca are în fata un adversar redutabil. Dupa ce-si grupa o aparare puternica în jurul regelui, porni la contraatac cu regina si nebunii. Dupa zece minute îl anunta sec pe adversar:

      - Mat, domnule!

      - Asa este, recunoscu celalalt privindu-l tinta în ochi, joci destul de tare si incomod. Schimbara piesele si purcesera la o a doua partida. Sortii îi dadura si de asta data câstig de cauza, chiar mai repede decât se astepta.

      - Joci destul de slab, nu te concentrezi asupra desfasurarii partidei. Ce-i cu dumneata?

      - Nimic, ce vrei sa fie?!

      O licarire stranie îi lumina o clipa ochii, dându-le o nuanta fosforescenta. Pentru a doua oara în acea dimineata de duminica îi fu dat sa tresara si nici de data asta partenerul sau nu scapa prilejul de a zâmbi cu un anume înteles.

      - Nu te simti bine?

      - Ba da, dar e ceva care nu-mi da pace în dumneata, ceva ce nu-mi pot explica.

      - Ai observat, deci, nu m-am înselat, esti tot atât de redutabil ca si atunci.

      - Atunci, când? Când?!

      - Când ne-am întâlnit prima oara, dar tu nu ai de unde sa stii, nu-ti poti aminti. Îl fulgera cu privirea, iar sagetile de foc ce tâsnira din ochii sai îl paralizara. În sfârsit a sosit vremea revansei si pentru asta ma aflu aici. Cu care vrei sa joci?

      - Nu mai joc, am obosit.

      - Pacat, voi câstiga fara prea mari probleme. Si acum - surpriza: regele care lipseste va avea chipul tau, al tau si nu al altuia!

      Un fior rece îl trecu prin toata fiinta. Ce tot îndruga omul acela? Ce voia sa spuna cu vorbele lui fara sens? Voia oare prin asta sa-l faca sa-si schimbe hotarârea de a nu mai juca?!

      - Ce vrei sa spui, omule, esti nebun? Când ne-am mai vazut noi pâna azi? Explica-te!

      - Eu nu sunt un om oarecare, dar tu nu poti întelege asta. Am venit sa-mi completez piesele cu figurina ce-mi lipseste. Fixându-l cu privirea-i necrutatoare îi porunci scurt: aseaza!

      Fara sa opuna rezistenta, hipnotizat parca, începu sa aseze piesele negre pe tabla de sah cu încrustatii pe margini. Dupa ce piesele fura asezate, strainul relua:

      - Câstigi - dispar si regele ramâne fara chip, pierzi - regele va lua înfatisarea ta, iar tu vei trece într-o alta dimensiune, asta-i!

      - Dar în caz de remiza? Fu rândul strainului sa tresara. Aceasta a treia posibilitate nu fusese luata în calcul. Victorie sau înfrângere, atât fusese stabilit.

      - Aceasta alternativa nu a fost prevazuta, spuse el, vom vedea daca va iesi remiza. Sa începem, am prima mutare.

      De asta data adversarul sau se dovedi a fi un jucator de forta. Specula orice greseala a lui. Dupa mai bine de o ora si jumatate, strainul anunta triumfator:

      - Sah!

      Privi cu atentie tabla si, da, avea dreptate tipul, trebuia sa salveze situatia prin sacrificiul reginei, singura solutie, de altfel...! Muta dama H6 si dupa alte 5 mutari anunta cu voce scazuta:

      - Regret, nu a iesit decât o remiza...

     

     

      Când cei plecati pe munte s-au întors seara au gasit pe masa de pe terasa o splendida tabla de sah cu figurine de fildes. Regele trona pe locul sau. Toti au vazut atunci, curios lucru, ca regele purta o pelerina purpurie ce se lasa în falduri si pe care se vedea scris clar ADIDAS...

     

© Copyright George Grigore
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online