evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fata morgana  -  Parte din mintea ta  -  Luminile oraşului  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Vrăjitoarea  -  Caiet de regie  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Visând cu ochiul deschis  -  Corespondenţă literară  -  Orb  -  Children of mine  -  Sentofagia  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  O dimineaţă perfectă  -  Timpul schimbării  -  În umbra deasă a realităţii  -  X Factor  -  Antarctic City  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Pierderea  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Drumul care nu se vede  -  Nu este prima dată  -  Fata din vis  -  Jocul Zeilor (II)  -  Povestea unui ceas  -  Meduza (XII)  -  De acum şi până-n noapte  -  Cristerra  -  Zei şi oameni  -  Gender X  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Extratereştrii alienaţi  -  Ceasul voinicului  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Luminile oraşului IX  -  Evadare din Paradis  -  La lumina...  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  ªarpele Midgardului  -  Fluturi  -  Dimineaţă târzie  -  În umbra sorţii  -  Tahiji  -  Canicula  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Poveste cu un cui  -  Luminile oraşului XXXII


Diamantul

Din jurnalul unui ghid cultural internaut din Mileniul V

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 9 Septembrie 2007, ora 10:36

      Avertisment: Orice asemanare e absolut întâmplatoare!

     

     

      Eram somnoros, abia apucasem sa ma întorc din ultima calatorie si noaptea trecuta nu m-am odihnit prea bine, vise urâte, domnule, vise urâte. Ce sa va spun, caram niste genti prin noroaie, aia cu scule de reparat, uneltele-cognitive, ma auto-repar când ma stric la cap, o stiti ca ma vedeti mereu cu ea. Si tot îmi pierdeam un pantof cu talpa de titan si femeia aia ministru îmi arata nu stiu ce munti! Care femeie ministru, ca toate sunt femei. Hm., halucinez.

     

      Se aud batai în usa. Gol pusca cum eram, asa dorm în hamacul meu de iarba de mare, o delicatete de hamac, ma ridic sa deschid. Credeam ca e robotelul menajera, ala de îmi cara sticlele la care schimba butoanele pe care, eu, neîndemânatic cum sunt, le beau odata cu continutul si dupa aia mi-e rau, rau de tot. Uit mereu ca sunt om, ca nu am vrut sa fiu total robotizat. Acum sigur ca am splina, am fiere capabile sa dizolve haleala, dar nu si butoanele de tribonita, si nici de la stres nu mi-e nu prea bine. Bah, da ce zgomot face Titirezu asta? Ho, mah, stai ca vin! Nu am telecomanda în creier, e pe dulap sau în rucsac, cred. În sfârsit, o gasesc si deschid. Nu e Titirezu, e bratul postei astrale care imediat îmi pune filmul cu noile ravase înmiresmate. Primul e amicul Vio cu subiectul "de sanchi" care îmi scrie:

     

     

     

      De : u23@zeta.com>

      Envoyé : samedi 6 fevrier 4704, 22:52:20

      À : mpb@omega.com

      Objet : Fwd: de sanchi

     

      Boîte de réception

     

      Draga Mai,

     

      Habar n/am de ce mama lu peste tot schimbi adresele astea ca ma innebunesti. Ideea e ca am primit ceva de la tine dar fonturile nu pot fi folosite decat cu mare greutate. Nu stiu in ce limbaj ai vrut sa comunicam. Al scoicilor? Al melcilor? al lacustelor? Spune draga nu mai spune, cine te/o adus pe lume? Ori lacusta, ori melcutul

      ori badita cu carutul (scuzati cacofonia care salveaza romania)

     

      La multi ani de sfintii Mihaili si Gavrili.

      Te pup, si cele mai placute fieri si spline,

     

      Vio de la Rio

      Care te-ar huli cu brio !

     


     

     

      Acesta-i nebun, îmi zic si ma uit mai departe la altul. Wow! Dar ce se petrece? Sunt anuntat ca am fost promovat! Cum? Ma frec la singurul ochi cu care vad, caci celalalt îmi este util sa îmi vad organele interne. Cum? Ce spune? Cica am salvat lumea de un neonazist, ce draq mai este si acesta, las’ ca o sa ma uit mai târziu în dictionare, cum ca, asa si pe dincolo, ala se furisa printre secole si ca acu vampirul l-a anihilat o vreme, pâna la o noua renastere îi mai trebuie 500 de ani. Fiindca am adus un serviciu Galaxiei Caii Lactee, trebuie sa merg la Mister Univers si sa ma decoreze si, si mai spune ca, drept recompensa, o sa însotesc un grup de politiciene, de la scoala de studii de înalte studii politice, hiperstudii în vizita la Atena, Grecia si PreGrceia Antica. (De fapt asa am numit noi alte zone ale Universului dupa o geografie imaginara a Pamântului, caci am uit sa va spun, cuceritorii galaxiei au numit asa, dupa vechiul obicei, cu numele locurilor pamântene de unde proveneau. Pamântul, pe care traiti voi, nu mai este de mult... dar sa nu va întristez... Se mai întâmpla în Univers... na, ca am spus ce nu trebuia, uitati, va rog, de aceasta fraza trista.)

     

      Uraaa! S-au îndurat zangloazele de zeii de mine, a venit soarele si pe strada mea, ma duc cu femei la Atena! Îl si vad pe Zorba Grecu, (sau poate confund?) si aud muzica de sirtachis, chestia aia la care cântau ei. Oh, eu care mai am înca sentimente, sa fiu atent sa nu mi le exprim, ca dracu ma ia. Spionilor intergalactici atât le trebuie, ca ma înhata imediat. Ochiul intern însa e vigilent. Ma pregatesc sa fiu dur, fara nici o expresie. Mesajul s-a terminat. Oricum mesajele circula doar dintr-o singura directie nu si înapoi. Adica ce, fara comentariu, ordinul ca întotdeauna se executa nu se discuta!

     

      Ziua 1 din 4704 - Anul Mistretului Rosu

     

      Buuuun! Îmbracat la patru ace, cu toate alea pe mine, inclusiv cu o coada de dragon atârnâdu-mi de sale, e musai la protocol sabia Long-Dragon. Trebuie sa ma duc sa ma spal bine pe dinti ca, precis, am urme de tatuaje. Ne este interzis sa facem reclama, ce am mai râs de unii, prieteni care au cerut pe unde au fost, sa le tatueze litere din limbile ciudate egiptene, maiase si chinezesti si când au cerut sa le traduca au vazut ca faceau reclama. Ce scrie aici? Ce scrie? Pai scrie: "Cumparati Coca Cola"! sau "Nicio masa fara peste oceanic", si noi care credeam ca e Tuthankamon, King Warior si ah, nu, nu ... clatina din cap traducatorul Altîn Bet din Kazastan, aici scrie în rusa "Traiasca partidul popular, revolutionar, democrat si crestin, si socialist si national si...nu se mai stie ce, ca nu se întelege, s-a spalat ...hm...pacat! ...ca erau asa dragute pictogramele! Mai rau a fost cu înjuraturi unguresti ale Clarianei, Clarinettei nu mai stiu cum o chema, care nu se mai stergeau, parca erau vrajite. Gata, mi-am scos coltii de vampirica, acu sunt om serios...tre sa ma duc la Cotro-Centru Lumii, Inteligenta Pamânt No 1. sa prezint omagiile si sa îmi iau delegatia de teleportare în departarile trecutului. Ah, Atena! Aflu ca tre sa ma si instruiasca cumva si de asta mi-e groaza, caci dupa cursuri totdeauna îmi curge rau nasul si trebuie sa mi-l suflu mereu. E rau din doua motive. Întâi ca folosesc acupunctura ca sa îmi programeze limbajul, apoi lampi fluidogene pentru comportamentele morale din vremurile trecute. Si e rau e? Este, ca îmi prajesc creierul întotdeauna cu aceste cursuri. Dar trebuie sa recunosc ca daimonului meu îi place. Opa! Deja, am început "daimonia energia psiuhe esti!". Mai, uite ca merge dracia dracului! Ha, ha! Am fost promovat si eu care credeam ca... dar lasa, trebuie sa gândim pozitiv! Nu-i asa baieti? Adica fetelor, dragelor. Numai fete în jurul meu. Oare cât sunt de dragute? Oare sunt rele?!

     

      Acum va trebui sa va spun câte ceva despre lumea noastra politica, care este o lume feminizata. Da. Politicienii sunt femei. Nu e vorba de matriarhat, conceptul e o inventie a istoricilor, aici studiile diagrametrice chinezesti I Ching si genetica au decis ca ele au calitati de lider, femeile si sa ne bazam pe ele, parca e o noutate, ce ne trebuia stiinta ca sa vedem asta.

     

      Sper sa nu ma mai oblige la trecerea prin cine stie ce porti temporale ca sa fiu iar femeie. Acum pot sa fiu si eu o vreme rasfatatul lor, ca singur mascul, cel mai tare caci sunt singurul! Regele lor! Fetelor, faceti-mi pantofii ca iar i-am atins de stratul de ozon la coborâre! Ah, frumusete, nu-i asa ca vom avea o calatorie super pe sub Arcul de Triumf? Superba mea! Vise, vise... Numai de nu ar merge cu noi si babele alea, profesoarele! Ca nu mai e rost de... Pe liste nu sunt decât studentele, li se zice aspirante, elitele, cele care au în codul genetic calitati de lider, oare astea se si.. ? În trecut, evident. Acum tre sa ma mai duc si pe la Biblioteca Institutului Astral, sau sa mai vb pe chat si cu amicul meu chimistul, el tre sa stie.

     

      Ma întrebati de ce e lumea nostra politica feminizata? Sigur ca, între anii o mie si doua mii si ceva, masculii vostri erau buni la toate cele. Ei faceau razboaie, ei duceau copiii la gradinita, ei construiau orase, ei gateau, ei faceau piata, ei conduceau masina, totul-totul faceau. Erau asa de ocupati, ca nu îsi mai vedeau capul, ocupati, ocupati!.... Daca întrebai o femeie: Sunt barbati liberi în orasul tau? Zicea: Nu! Toti au treaba, de la sef de stat la maturator toti erau barbati. Si femeile? Ei, ele luptau pentru drepturi egale, erau feministe, unele care se suparau pe natura ca tre sa stea dedesubt, iar cum ridica capul, cum era lovita în cap de tigaia barbatului si erau bune de prasila, adica de perpetuarea speciei, (vezi cazul istoric al printesei Di), ca genetica la voi era, vai, la început. Si bietele de ele nu faceau nimic. Ba mint, mai faceau ceva, trebuiau sa mulga vaca, mai precis boul (tata zicea ca în orice casatorie se iau un bou si o belea, unu tage si celalalt profita), adica aici era barbatul cu bani, situatie, putere. Toate visau sa puna mâna pe unu si sa-l mulga. Si îl mulgea, si îl mulgea pâna nu mai ramânea nimic din el. Nici nu stiu de unde puteau ei sa fie asa de plini de detoate. Si într-o zi barbatii s-au revoltat. Le-a venit mintea la cap si au zis:"Dar de ce sa nu fim egali cum zic ele? Ia sa mai ne odihnim si noi nitzel, ce atâtea razboaie si politica si inventii si bucataria familiei! Ce spune codul genetic? Ca aia si aia, ca unei îs buni acolo, adica noi, si altii dincolo, adica voi! Nu? Barbat si femeie devii cultural, nu te nasti asa, chiar daca unii avem pete si altii nu, unii avem gauri mobile si/sau stabile, (depinde de context) si altii nu. Ia sa ne nastem fara sex si sa vezi ca nu mai e nici o diferenta!" (citat de la Congresul mondial de sexologie, 2887Anul Boului de Apa) O vreme se tinea secret sexul copilului, dupa care s-au gândit ca educatia de gen a dat roade. La nastere citim codul genetic, stim cum va evolua creierul si ne programam de mici pentru meseria cuvenita. De ceea, se pare, ca genetic muierile sunt bune conducatori. De aceea la SSSSPA sunt mai multe femei si în Guvernul Stelar si în cel Galactic. E o chestiune de recunoastere a competentelor.

     

      Mai sunt pe ici pe acolo grupuri disidente de barbati care nu recunosc genetica si spun ca istoric ar trebui sa munceasca ei tot si femeile sa fie bibeloaie în casele lor, cum au fost de secole. Ei traiesc în niste rezervatii speciale, na, e vorba de drepturile minoritarilor, ce sa-i faci!

     

      Dar, mai bine, spuneti-mi voi, erau frumoase femeile de la Atena? Dar Amazoanele? Dar Elena, pentru care s-a batut Estul si Vestul, prima mare ciocnire reala de civilizatii ? Caci femeile din epoca mea sunt ca niste surori mai mari, mai mici si cu ele noi nu mai facem sex. Ce mi-ar place sa privesc lume aceea, însa cu ochii lor de atunci! Democratia si femeile! Stau de vorba cu aspirantele. Le spun ca am aflat ca ele merg acolo unde femeile nici nu votau. Dar nu le intereseaza. "Noi nu mergem acolo nu ca femei, ci ca oameni politici! O.K., O.K.! No offence!"

     

      Citesc mai departe în biblioteca despre evolutia politicii mondiale trecute. Când se zbateau sa urce în ierarhii, ce de probleme aveau! Ajungeau în functii si se comportau ca niste barbatii! Ceva nu mergea, domnule! Cultura masculina vs. cultura feminina? Dar, doamnele noastre nu, în loc sa promoveze ceva nou, când ajungeau sus faceau si ele ce faceau barbatii. "B", adica opozitia, lua locul lui "A", puterea, be-ul se transforma atunci în "A" si a-ul acela, devenit "B", începea sa lupte din nou pentru putere ca sa ajunga "A" si sa-l faca pe acest "A" iar "B". Asta era politica moderna a partidelor, a familiilor, a...dar e aici prea multa logica, s-ar putea sa va doar si capul. Stiti, în politica nu se dau prea multe explicatii, se vorbeste în dodii, adica cu cât nu spui nimic, cu atât ai mai multe sanse sa câstigi. Se zicea ca ai avut intuitie, ca daca actionezi esti bun om politic! Barbatilor a început sa le fie frica sa mai candideze dupa povestea aia cu banana. Când au legalizat homosexualitatea, unii din popor nu erau de acord cu ea, au prins niste parlamentari ha, ha, i-au gasit garzile dupa aia într-o magazie sechestrati si cu bananele înfipte în cur! Rusine mare, domnule! Asa ca, daca voiai sa îi spui unui politician ca minte nu trebuiau cuvinte, luai o banala banana si o plimbai prin fata lui, eventual, îi mai ziceai, fugi domnule de ici "îndreapta banana"! Asta devenisera Parlamentul, Congresul si alte institutii, devenisera institutii de îndreptat banane! De fapt, nu e nimic de râs aici, pentru ca la începuturi, au descoperit calculatoarele noastre, in illo tempore cum a început istoria politicii. Doi maimutoi se cerata pe o banana si un al treilea, care se uita la ei, gaseste o solutie sa îi învrajbeasca, sa le distraga atentia si el sa le fure banana. Ura! Asta era meta-cognitia! Asa a început omul politic. Ce ne vrajeste Aristotel si Platon cu ce cetatea? Ce treburi ale cetatii? Politica era mai demult, tare de mult inventata! Dar, va spun eu, acest mit a ramas si pâna azi în mileniul V. Asa ca, încetul cu încetul, barbatii au început sa renunte la aceasta activitate si s-au dedat altora mai masculine, cum ar fi cântatul la harpa, sondat creierele si calatorii temporale! Nu se mai putea continua cu învinuirile istorice. Era un razboi? Pai, barbatii erau vinovati (dar o sa vedeti si voi ca nu e bine, cum va arata lumea fara razboaie? ca si Heraclit spunea "parintele tuturor lucrurilor este razboiul"!) Se polua natura cumva? Tot ei erau vinovati, ca în epoca moderna au produs industrializarea excesiva. Pâna si în epistemologie erau vinovati ca produsesera separatia între subiect si obiect, femeile se vedeau, evident obiectele (parca nu ele pozau cu buna stiinta în reclame!) "Da, de ce sa fim noi vinovati de toate astea? Ia, mai bine sa luam o bere si sa ne asezam în fata televizorului, ziceau unii de prin România, Bulgaria postcomunista. Nu asa era pe la voi? Ba bine ca nu! Acum stim ca noi si femeile ne nastem la fel de egali, apoi genetica si I Ching-ul ne aseaza pe fiecare unde trebuie. De aia eu sunt calator si barbat. Mi-au iesit I Ching-ul ca trebuie sa ating marginile lumii si sa îmi deleg atributiile cât pot altora. Între-un fel, sunt un King. Observ, gândesc si fac ce ma taie capul. Peste mine nu e decât Guvernul Mondial si Zeii, pe care nu i-am vazut niciodata decât în vis, ca asa se arata ei de obicei. Omologul meu din China, mai precis fratele meu geaman, reversul medaliei sau întruchiparea mea cuantica de dincolo, ma mai viziteaza si el, tot în vis. Schimbam impresii instantanee. El retraieste sec. al – XXVIII – lea. L-am întrebat într-o zi: Si cum s-a terminat razboiul dintre sexe? Simplu, a zis el. Barbatii au iesit în strada pe "Corul vânatorilor", nu chiar ca Ghinghis-han, dar erau pe aproape si au vrut sa arate ca lumea nu ar exista fara ei, ca actiunea e totul, chiar daca uneori exista si pierderi si ca o cultura cald feminina nu ajunge nicaieri, esenta vietii este vânatoarea si puterea! Ca ei îsi vor pierde idealul pentru care lupta daca femeile nu mai pot fi iubitele lor. Ele au zis nu, lasati seductia, voi ne impuneti punctul vostru de vedere, vreti sa ne dominati comparând puterile fizice si înjosindu-ne, dar ... dar vedeti surâsul Giocondei? El spune totul, si anume ca voi sunteti învinsii, daca va comparati cu noi la diplomatie si intuitie si astfel pierdeti.... Si tot asa s-au duelat în argumente. ("Corul vânatorilor" suna fantastic de real în mintea mea acum). Erau si femei-barbate, care sustineau ca razboiul e bun, ca elimina exemplarele slabe si specia se perpetueaza mai bine cu cele... dar nu, nu e asa ca acum avem ingineria genetica, au zis cele radicale, nu trebuie sa avem nici o mila în argumente... si femeile-barbate nu au câstigat sa îsi ataseze la conducere vreun exemplar masculin ca ajutor (Dragi constelari din 2007, nuuu, va rog sa nu istoricizati, când spun femei-barbate si sa nu întelegeti ca ar fi vorba de transsexuali si lesbiene, nu, este despre cum conform hexagramelor I Ching, avem combinatia de CHIEN si KUN) Si au facut comparatii pâna sau obosit si nu au ajuns la nici un rezultat. Comparatiile nu ajuta la nimic, ele sunt o forma logica inferioara. Nu avem ce compara, au conchis. Atunci hai sa ne completam cum se completeaza negru cu alb, barbat cu femeie, zi cu noapte, bun cu rau. Acu sa vedem care e bun si care rau, care alb si care negru? Nu noi, nici noi nu. Iar nici un rezultat. Runde de negocieri- sute de ani si tot nimic, caci unul iesea mereu inferior. Într-o zi, a venit cineva si a zis: Hai sa aplicam ca în afaceri logica lui win-win. Mda... E ceva... dar asta e numai o teorie, au zis unii... ca în practica nu tine...Si atunci? Atunci au zis, hai sa aplicam simetria. Tu îmi esti simetric mie, eu îti sunt simetrica tie, cum e stânga fata de dreapta. Doua mâini. Nu se poate una fara cealalta. Si s-a facut un experiment. Daca ai o manusa, nu conteaza dreapta sau stânga, si o întorci pe dos obtii exact aceeasi manusa! Vedeti, aici e spilul! Trick yourself! Si au fost de acord ambele parti. Deal? O.K. Deal! O întorci pe dos! Asta e tot! De atunci copii care se nasc stângaci nu mai sunt chinuiti la scoala sa scrie cu dreapta. Vezi, ce importanta e întelegerea simetriei! Asa s-a încheiat razboiul. Rezolutie de la Congresul Mondial: 1. Esti barbat sau femeie din punct de vedere cultural. 2. Alegerea profesiei o face genetica. 3. Aplicam simetria si legile ei. Si? Si gata. De aia femeile sunt recunoscute ca buni politicieni. Se folosesc spider web-urile, intriga a devenit un concept istoric. Acum e politica perfecta si democratie perfecta, sau aproape perfecta! Democratie! Ce cuvânt mare!

     

     

      Ziua doi. din 4704 - Anul Mistretului Rosu

     

      Scoala Solara de Studii Sociale Politice si Administrative (S.S.S.S.P.A.)

      Seminar: articolul – "Intermezzo politic" analiza de document istoric din perspectiva: "Zoon politikon".

      Tema: În deruta democratiei

      Metoda: Lectura inconstienta de text si hermeneutica sofistica.

      Indicatia de lectura: Piano forte

     

     



     

      Suntem la un pas de moartea democratiei! Fetelor, trebuie sa ne reîmprospatam calatorind."

      Profa asta ne-a scos ochii cu acele ei. V-am spus ca se preda cu metoda acupuncturii. Dupa asta tre sa vomam tot si sa avem mintea curata si ideile clare si distincte, sa putem sa învatam noutati. "Dar, ce facem, nu mai plecam în timp? se aude o voce din spatele amfiteatrului. Ba, da, plecam mâine!

     

      Ziua a treia / Tot din Anul Porcului Rosu 4704, caci altceva nu vad pe ecran

     

      Coborârea în Hellada

     

      Am aranjat totul. Nimic nu ne lipseste. Cel mai greu mi-a fost ca a trebuit sa negociez schimbul de haine, ca stiti, noi de aici plecam goi, hainele nu intra în formula umana, asa ca trebuie transportate separat sau înlocuite.

     

      Sa vezi dracie ca nimerim tocmai la fabricarea Calului Troian!

     

      Acolo. "Calul troian nu voia sa fie cal Troian! Ar fi vrut sa fie altceva! I se spusese fiintei care tocmai se nastea." Fii proasta, nu lasa sa se vada ca esti desteapta!" Bietul Cal Troian! Necheza si se tot gândea de ce Ulise facea asa o murdarie? Pentru ce batea cuiele si distrusese toate corabiile din care sa îl construiasca - niste vise, e drept, cam hodorogite si învechite. Dura razboiul acesta prea mult? Nu mai existau alte mijloace? Ha, ha, dar razboiul de informatii are radacini vechi dupa cum se vede, ca si cel al seductiei culturale! Îi stii pe troieni în ce cred, ce e în mintea lor? Ai tai vor fi. Mergi pâna la baza credintelor si convingerilor ? La picioarelor tale se vor aseza! Dar bietul calut de lemn se temea ca va muri la dusmani, sau oricum, va fi parasit, aruncat, dezmembrat, dupa ce target-ul va fi atins. Si vor iesi soldatii si vor ocupa orasul si… utilizat, manipulat si apoi "bravo, multumesc profesoras care nu stii sa te vinzi", i se va spune. Care oricum nu stii nimic. " Stiu, ca nu stiu nimic", avea sa zica si Socrate si de aceea mergea înainte. Viata dubla care i se pregatea, aceea de trimis al zeilor si de gând al oamenilor parea prea mult pentru el. La zei si la oameni în acelasi timp? Zei, numai voi sunteti de vina, numai voi îl faceti pe Ulise al meu sa nascoceasca vrute si nevrute, de care se îngrozeste chiar el uneori. De aia nu-i iubesc unii pe europenii acestia bolnavi de catolita (boala universaliilor)? Calul Troian este un gând, un gând a lui Ulise, dar daca în burta gândului se afla un alt gând? Daca în Calual Troian se afla un alt Cal Troian? "Dar nu e treaba mea!" îsi zise calul - gând si mai facu un salt de încercare sa vada daca tine povara. …"desi nu sunt manipulabil, sunt întru totul de acord cu ochelarii de cal cu tot!" În acest timp Ulise îsi freca palmele în biroul lui de inginer de oameni si nici un muschi nu se misca pe fata sa când citea aceste rânduri. Reusise iar."

     

      Am ascultat de pe hol unde beau o bere cu tovarasii mei. Comentariu final, al unei babe: Dupa cum se vede, fetelor, extinderea logica produce un cerc vicios al neîncrederii. Hai sa-i dam crezare lui Ulise pâna la proba contrarie. Sa mai amânam putin sfârsitul filmului.

     

      Ma uit în Programul afisat:

     

      Diminetile - Curs si Seminar

      “Des-vrajirea lui Ulise";

      "Hetairoi, despre razboinicii greci" urmeaza ora, data, locul;

      "Calcâiul lui Achile" la fel ora, data, locul, sustinut de Augustopoulou Magister Nustiucumlescu ∁

      Dupa-amezile - Dezbateri la alegere: Despre initiere la mesele festive, Despre novici si vin îndoit cu apa, Despre fetele care îi serveau la mese si le se spunea hetaire...,

      apoi Despre Amazoanele pierdute singure în istorie, bla, bla ... monitorizate de alti Poulou-s.

     

      Lânga mine un alt ghid, omologul meu din alta galaxie, ma întreaba: "Chiar au existat Amazoanele? Da, raspund eu ca altfel nu s-ar fi scris despre ele, dar nu au fost capabile sa faca singure o civilizatie, cum nici barbatii nu au facut singuri lumea". I sa vedem ce scrie mai departe în PROGRAM "Calcâiul lui Ahile" – despre acesta am facut o înregistrare un text care va fi pierdut. Am pierdut pur si simplu înregistrarea pentru ca parfumurile s-au amestecat la întoarcere. Vedeti eu scriu cu arome si uneori acestea se interfereaza. Ati vazut vreodata cum câinii pierd urma? Sau cum pe scara blocului pierd usa si stapânul? Pai daca aveti prea multi câini în bloc si fara autorizatie! Oricum, despre vulnerabilitate stiti multe. Acolo în Grecia veche a ramas o problema cum sa îti ataci victima. Calcâiul lui Ahile era sensibilitatea ta, trebuia sa devii cât mai constient de faptele tale. Acum stiti ca suntem supra-rationalizati. Oricum, mi-a placut haikuul trimis de fratele meu din China, care suna astfel. "M-am oprit sa privesc ciresii în floare/ si atunci o voce a tunat: /În genunchi!" cam asa e cu genunchiul lui Ahile cu tot.

     

      Fetele în clasa cu profii tot discuta, pun planse si conchid ca nu exista nici un fel de Calcâi al lui Ahile daca stii sa îl ascunzi în lupta politica, evident. Dar una zice: si totusi fiecare om are un pret! Asa e, dar voi nu trebuie sa aveti. Educatia bate câteodata genetica! Si, dupa asta, am plecat apoi sa luam masa ca ne era tare foame.

     

      Ziua a patra

     

      (Ma tot chinui sa aflu anul în Grecia, dar nu reusesc, îmi fuge de sub privire si îmi tot zice: cf. Calendele Grecesti - Olimpiada Frunza de Maslin câstigata de Epimenidos)

     

      Deja ma plictisesc. O sa intru si eu la un curs. Se sustine prelegerea despre "Dez-vrajirea lui Ulise"

     

      "Ulise avea o obsesie. Amesteca politica cu afacerile si femeile cu democratia. Se credea cel ne-iubit. «Toti vâslasii astia, stau cu mine, mama lor de borfasi, ca le platesc simbria, altfel m-ar parasi!" Se aseza Ulise adesea lânga laptop, pardon, vreau sa zic cârma si medita. Da, uneori visa la insulele pe care le vizitase în calatoriile sale pe mari. A, numai femei frumoase! Uite, de ex. ultima insula avea niste munti de sâni si un par verde-verde în care te pierdeai tot cautându-te ca Socate " sa te cunosti pe tine însuti!" (las ca stim si noi ca Socrate ala, se cauta în alta parte!). Si mai avea insula ceea un lac adânc, pacat ca era glaciar! Insula era tot mai galbena pe masura ce o cucerea, semn ca începea sa-l domine. Asa facuse si printesa Diana. (Muierile astea învata sa se faca blonde una de la alta!). Sau insula lui Calypso, ei dar e o poveste veche trebuie uitata, îsi zicea el si alunga gândul ca pe o musca cicalitoare. .Uneori îmblânzea câte o sirena si o transforma în Amazoana. Asa se nascuse insula aceea a amzoancelor – farmazoancelor. Ulise zâmbea gândindu-se la ele. Punea mâna pe telefon si întreba. Chira mu, pot sa dau si io o comanda la firma ta? Si ea zicea: Da, Ulise, cum sa nu! El urla: Drepti! Înainte mars! Athena încerca sa-l mai avertizeze, lasa – ma, fata, cu prostiile nu ma mai deranja cu nimicuri! Asa era luata la rost chiar daca era Athena cea nascuta din capul lui Zeus: Apropo de Zeus. Uneori, Ulise facea sacrilegiul sa se creada chiar zeu! Desi lupta-negociere era asa de grea câteodata ca facea pe el de frica, nu lasa sa se vada! Azi Athena, baba asta sâcâitoare, era suparata si îsi trimisese bufnita pe catarg sa-l lamureasca pe Ulise ca primise virtual, adica pe e-mail mesaje false, de la Ares, Hermes, oare? Auzi, ce nelegiuire! Cum spun, Ulise era necajit însa de altceva. Toti vor arginti «stapâne, zicea cârmaciu, mi s-au rupt ciubotele, nu mai merge masina trebuie s-a o încalt; si matelotul cel prost zicea: s-a stricat parâma, a cazut lantul, e în pericol ancora economica! "Lua-v-ar dracu! Nu stiti ca azi e luni? Nu dau bani lunea!" Ha, ha asa e pagânul Ulise, are superstitii, dar risipeste cu suflet, stie ca eriniile lui sunt bune. Ulise, Ulise, ia seama ziceau. Dar el nu asculta. Ulise se ratoieste. "Ziceti-mi mai bine, ce dracu, sa ma fac cu vrajitoarea asta de Circe, ca uitati-va si voi, mi-a transformat oamenii în porci! Adevarul e ca sunt niste porci , da-i în pizda ma-si. Mare Maro, tu de ce suferi? Nu mai filosofa, draga. Marea - Maro era însa învolburata. "Învata-ma, Ulise sa nu sufar când parasesc un tarm, o insula, când te voi parasi, când voi termina cartea … sau când tu ma vei parasi (!?) Cum sa fac Ulise sa nu mai sufar, când parasesc o insula? Ah, daca as fi de pamânt, de aer, de foc, mi-ar fi mai usor. Dar nu-s. Dar, poate nu e chiar asa de rau ca si bucuriile îmi sunt la fel de intense ca si suferintele. Poate…" Ulise nu-i raspundea, oricum el mintea tot timpul si se vedea. Oricum el credea ca imaginara Maro era o fiinta de foc si el nu se juca cu focul, învatase de mic, îl utiliza pentru lumina, pentru faclii si gata. Restul e cenusa. Athena nu-i da nici ea vreo idee. Îi spunea doar ca Razboiul a fost greu si înca mai e greu "Des-vrajeste-te, Ulise, de gânduri grele. Din când în când cineva te mai si iubeste cu adevarat. pacat ca nu crezi. Drum bun Ulise si vânt din pupa! Ai treaba!"

     

      Am uitat sa va spun în legatura cu mesajul acela, (nu stiu care, dar, ma rog, o fi fost în alt curs) ca Ulise se trezi de dimineata, se arunca în valuri pentru o baie si când se întoarse în birou vazu un e-mail de la Pallas Athena cea falsa, exact ca în vis, si se minuna unde a ajuns tehnica asta cu furatul, se fura, domnule, chiar gânduri! Striga secretara: Maro, me taghitrina μη ταγειτηρνα (να αγαπο kαληθηρα / σου ανδρας !!!…βλα, βλα.. ) cunosti tu pe cineva Irina la minister? What? Îhî, mi se pare ca era o baba, pe la subsol, pe la arhive! Un fel de securista scolita care urca si coboara în functie de oscilatia pedeserista a ministrilor! Ce ai cu ea! Dar Ulise îsi afunda privirea în ecranul calculatorului si nu-i mai raspunse caci lui nu îi placea niciodata sa vorbeasca prea mult cu employed people.

     

      He, he îmi placu, dar nu de tot. Ratiunea si iar ratiunea, zice profu. Democratia este lumea înteleasa! Si despre cum fiecare face ce vrea? Nu. Este vorba despre limite si imperfectiune, e vorba de necizelare, domnule, a slefui, a cizela este verbul necesar aici. Noi stim ca am evoluat, adica ne-am cizelat.

     

      Democratia a dus la înflorirea artelor, la dezvoltarea economica, la reîmprospatarea sociala si la cresterea inteligentei cu un miligram la fiecare zece ani! E mult? Nu e mult? Fetele întreaba, dar cum e cu faptul ca nu votau femeile si nici sclavii si...

      Da, dar au existat Amazoanele si insula lui Lesbo ....asta asa e....

     

      Pe ecranul cu miresme se deruleaza tot filmul democratiei: Sfatul Batrânilor, Colegiul celor Noua Arhonti, Bule-ul etc, etc.

      Ne uitam la ei cum voteaza, cum fac razboaie, cum experimenteaza si iar experimenteaza. Materie prima de experiment: OMUL! Dezgustator!!!

     

      5-6 Februarie 4704, (ramân la notatia mea), dupa Anul Porcului Roscat

     

      În program: Aplicatii practice

      Zile urmatoare sunt alocate experimentelor. He, he Afroditele mele, adica fetele vor fi de capul lor! Sunt aici frumos îmbracate, cu rochiile usoare si drapate, abia prinse pe un umar cu o clema, si parul le este frumos, si ochii mai stralucitori în soare, nu ca la noi cu dioptrii filtre de zece rânduri si îmbracate în uniforme militare. Asa sunt femeile aici, niste militari mai mici. Fac totul ca sa fie cât mai urâte. Îsi pocesc nasul cu o bila de clovn, îsi înnoada parul cu funii, cât mai urâte, îsi pun în limba ace. Cel mai greu o duc cele într-adevar dotate de natura, care trebuie sa se sluteasca cât mai mult. Platesc statului amenzi usturatoare, daca nu o fac. Acu sper ca ma întelegeti de ce am fost încântat sa plec în trecut. În lumea mea, nu mai exista frumusete feminina. Eu am crezut ca si mintea, sufletul si trupul se vor întoarce în trecut, dar nu a fost asa. Puteam ca aveam resurse psihice suficiente. Puteam, dar nu s-a vrut. Nu a existat vointa politica! Asta e!

     

      Sa revenim la experimente.

      Fetele sunt cam obosite si în pana de iei. Vin la mine si ma roaga: Nu ne împrumuti si noua niste idei, ca ai mintea mai odihnita? Ba da, cum sa nu?! Uite ce v-as propune de exemplu, ca Spartanii sa nu mai arunce copii de pe stânci daca au handicapuri. Poor people! Oare ce ar iesi? (în oglinda temporala ni se arta ca s-ar umple lumea de ei, ca mai bine facem implanturi genetice). Stupoare, gemete, suferinta în grupul nostru. Ce ar fi daca Pithia nu ar fi preoteasa Pithia, ci o epileptica buna de dus la spital si oamenii nu s-ar mai uita în gura ei? Din nou în oglinda temporala proto-vizoare zice ar fi prea multa ratiune pe lume! Superstitia si religia sunt opiu pentru popor! Am fi fara sarbatori, dar am muri sufocati de inteligenta! Wow! Cam asa e! Dar nimeni nu mai bate drumurile sa îsi afle viitorul. Ah, viitorul!

      Ce ar fi daca le-am cere sa nu îsi mai instruiasca efebii însamâtându-i cu puterea lor strategii cei mari? Nu ar mai avea razboinici si ar trebuie sa îi lase pe Persi în tara lor spre binele si întelegerea între popoare. Asta e chiar prea de tot! Grecii au început sa le zica: Poftiti domnilor Persi aici si luati si voi din ce avem noi! Atunci Athena si Ares ar soma! Poate, dar ar pune bazele unei altfel de civilizatii. Da? Vîjjjj, cîjjjj!

     

      Si am refacut toate astea...si ni se pareau asa de bune...numai ca dimineata, într-o dimineata am vazut ca nu mai erau decât stâncile goale. Eram ca pe o planeta virgina!

      Pe scurt, nu mai exista Grecia Antica!

     

      Le-am aratat ca Socrate, de fapt, iubea cocosul pe care i l-a sacrificat lui Asclepios la moartea sa, ca taurul nu trebuia sacrificat, ca sângelui lui statut e otravitor, le-am spus ca vânatoarea nu e buna si mistretul, ah mistretul, nu trebuie vânat si fetele le-au trimis pe femei la vot si au ramas razboaiele lor de tesut fara gânduri si fara de ele si Penelopa aproape ca murise de ciuda ca i s-a întors Ulysses acasa.

     

      Si daca democratia în Grecia, unde aterizasera extraterestrii prima oara, si unde au si revenit în perioada asta dintre noi si voi, democratia aceea nu era perfecta, noi ne-am apucat sa o facem perfecta, dar ne-am trezit expulzati din timp! Grecia nu mai exista! A murit pentru ca tot slefuind-o ca pe un diamant nu a mai put ramâne nimic din ea.

     

      Se stie, cred, povestea aceea, "Povestea Diamantului". Se facea ca un print s-a dus la bijutier si i-a cerut sa slefuiasca un diamant pentru inelusul printesei logodnice. În fiecare zi venea si întreba: Bijutier, e gata diamantul meu? Ai sa-l vad! Si bijutierul i-l arta. Nu, nu straluceste destul. Mai slefuieste-l! Si a doua zi tot asa, a treia si a patra... Bijutierul a zi: dar, Maiestate, la fiecare slefuire diamantul se micsoreaza! Nu-i nimic, slefuieste, importanta este stralucirea! Bine stralucirea ... si cu cât bijutierul slefuia, cu atât era mai nemultumit printul, nu straluceste destul!!! Mai slefuieste!... si diamantul se facea tot mai mic si mai mic, dar printul nu baga de seama, pâna într-o zi, când bijutierul, care de mult folosea o lupa, nu a mai avut ce sa îi arte printului. Da. Si a fost decapitat. Bijutierul, nu printul!

     

      De data asta pacatul e chiar capital! Am intervenit în timp si asta este o crima. Lumea se v-a prabusi ca un joc de carti fara sa aiba o temelie. Repede, sa vedem daca mai avem o copie a acestei lumi si sa o înlocuim, ca altfel s-ar putea sa ne topim si noi. Uite, exista sora-sa cuantica! Ei, vedeti, de aia putem sa mergem mai departe în timp, noroc cu copiile cuantice, ca altfel orice extragere si înlocuire informatica de lumi ne costa propria noastra existenta.

      Of, bine ca am scapat! Am putut face înlocuirea Greciei Antice.

     

      Despre mine, ce sa va spun, nu am reusit sa îmi fac nici o iubita. Erau toate asa de tepoase ca numai stiinta sociala aveau în capul lor si inginerii de tot felul. Au experimentat, s-au amuzat si atât. O cam bagasera pe mâneca cu înlocuirea lumii, dar am rezolvat. Sunt un geniu! Acum suntem înapoi pe drum, am lasat lumea Greciei cu toate ale ei si am decolat. Verific daca suntem toti.

     

      Mai, tu aia mica, ce ai în brate? Un catel? Mama mia, dar nu ai voie în nava cu el! Cum? I-ai aplicat si formula teleportarii? Si eu ce sa le zic la vama? Of, fufa dracului, cum sa îl fac sa taca?! Daca latra cumva? Ma vor pune sa îl duc înapoi, ca noi nu mai avem nevoie de animale cu purici si blana naturala. Ale noastre sunt toate cu blana sintetica si locuiesc în orase speciale, primesc mosteniri, si mai ales au învatat sa fie civilizate. Eh, si cu ele e alta poveste. Promit sa v-o spun alta data!

      Ham.. ham...mrrr!

     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online