evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Antarctic City  -  În tren  -  ªarpele Midgardului  -  Pescarul la apus  -  K  -  Război obişnuit  -  Claviaturi  -  Întunericul de dincolo  -  Uezen  -  În vizită la psihiatru  -  Text experimental  -  Duhovnicul  -  Coşmar  -  Plastic  -  Petrecerea  -  Aniversarea  -  Fluturi  -  Alfa si Omega. Moon  -  Viola  -  Mamal - Despărţirea  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Cincizeci  -  Enigma de cristal  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Imdiola  -  Muzeu Apocaliptic  -  Citadela Asociaţiei  -  Vrăjitorul  -  Turnul de calcar  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Gheşeft  -  Praf minune  -  Viziune  -  Experimentul  -  Veşnic orizont  -  Detenţie  -  Recreaţia  -  Meduza (XI)  -  Cap de listă  -  The Alien Revolution  -  Taina leului  -  Fata morgana  -  Submarinul Roşu  -  Cristerra  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Proiecţionistul  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Nu este prima dată


Tahiji

"Making love with two dragons", eng. - sec. XXI, 2006

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 23 Septembrie 2007, ora 15:48

      "Câteva zile din jurnalul unui ghid cultural international" (Caietul galben - filele 1-10, cu unele stersaturi si pasaje indescifrabile)

     

      Anul 4703.

     

      Lumea noastra e o lume noua. Asa se spune. Nu mai exista razboaie si ne-am vindecat de toate fricile. Traim într-o relaxare si o fericire continua, numai bunastare si întelegere. Citim romane istorice, care sunt, evident, interzise si ne exaltam la ce lume era pe vremuri! Lupte, sabii, complexe de inferioritate! Acum practicam Tahiji toti si ne gândim ca totul este un doar un balet. Bratele suus, piciorul drept la sânga ... apoi o rasucire usoara, asa... nu forta, capul sus.. picioarele un pic încordate...da... minunat...asa conduce exercitiul instructorul nostru zilnic. Confruntarea este doar actorie! Doar simbol! Traim într-o lume unde totul este un substitut, un surogat. Ei si ce? Nu e mai bine asa? Când viata era o forma de arta se zidea Ana în zidul manastirii de-adevaratelea! Iar romanii aveau jocurile de gladiatori, unde se murea pe bune! Barbari acestia însa erau în trecut, caci totul a fost preistorie pâna la Tahiji. Asadar noua noastra viata este un balet si o alta forma de arta, "just pretending"! Suntem egali si ne iubim. Muuult, mult de tot! Slavim esenta din miezul Lotusului! Nu exista invidie, nu exista gelozie, lupta pentru ceva al aproapelui. Acesta a fost efectul social al descoperirii energiei creierului nostru, marea descoperire care ne-a scos din epoca nucleara si informatica, iar acum suntem în epoca spirito-hedonista, un amestec de culturi cu radacini din Grecia si Tibet. Savantii au purces la identificarea unei secretii, alta decât cea a hormonului fericirii si i-au zis "a bunei întelegeri". Adam si Eva l-au detinut pâna la producerea pacatului când li s-a extirpat aceasta glanda! Si genetic au aparut apoi Abel si Cain, adica fiinte umane fara capacitatea de a fi fericiti, pâna la epoca Tahiji. Toata istoria asa a functionat când, dupa lungi negocieri a fost introdusa din nou ideea ca ar trebui reimplantata pe ici pe colo. Azi, datorita neogeneticii se pune problema reinventarii simtului istoric si deci a invidiei, a conflictelor, caci nu strica si un pic de agresivitate, o glanda care poate fi reîncarcata numai în anumite conditii naturale. Ambientul artificial cotidian nu mai permite însa. În lumea în care traim sunt induse numai stari pozitive. Cum va spuneam, starile de beatitudine au facut din noi entitati hedoniste, ale visului, dansului, poeziei, muzicii traditionale clasice, etc, etc. Traim ca niste consumatori de dulciuri, (dulcegarii, dulceturi?) înraiti! Masinile-roboti le-am aruncat de mult caci s-a constatat ca tehnica nu e buna de nimic. Asta e o alta perioada trista din istoria omenirii când erau gata-gata sa ne domine. Si atunci Guvernul Mondial, G.M. a ordonat distrugerea tuturor robotilor. Acum masinile sunt niste plante vii, desi au forma de masini, ele sunt materie vie care ne mângâie si ne relaxeaza. Nu. Nu sunt nici sclavii nostri, caci avem încheiate contracte de colaborare ferme.

     

      Si totusi, din când în când, plictisiti de atâta existenta rozalie cotidiana, unii bogatasi, unii din conducerea guvernului, bineînteles îsi iau vacante si fug pe undeva în afara lumii. Spre alte zone când creierul nostru produce din nou elementele secretiei raului, ale invidiei, ale geloziei, ale caderii în pacat, a necazurilor, a încurcaturilor de tot felul din care apoi sa iesim triumfatori doar, doar o mai crea si noi câte ceva în felul acesta. Acum traim din "seminte de dovleac", asa le spunem noi în bataie de joc marilor idei ale geniilor pre-istorice Newton, Einstein, Eliade, Bethoven, Shakespeare, idei bune doar în trecut pentru salbaticii aceia. Se fac concursuri care a suferit mai mult si mai mult! Ei, ia sa vedem stiti? Nu, nu stiti. Da, acum toti suntem fericiti. Ne iubim si consumam suluri de papirus scriind poezii pentru a întâlni cinci logodnice deodata. Da, în Tahiji nu e nimic violent. Totul este cum reusesti sa te misti, sa furi muntilor adierile, parfumul florilor, muzica mintii noastre. Am înlaturat furtunile, zgomotele, forta valului tsunamic, caci toate acestea erau alta data exercitii de forta si de supravietuire. Azi, cui ar mai folosi? Azi e doar gimnastica mentala si fizica. He, he unde sunt barbatii de alta data! Eu sunt un retro si visez la trecut. Va rog frumos sa nu mai spuneti la nimeni! E secretul meu. M-am nascut în China dintr-un amestec de europeni cu localnici. Cine îsi mai aminteste de Europa cea de acu o mie de ani? Acolo s-a nascut rationalismul si romantismul, tehnica (o tehne, se zicea în greaca veche) si multe altele, dar au trebuit sa cedeze, era prea mult pragmatism, prea multa vânatoare a naturii si asa s-a sfârsit cu romantismele. Azi singurul romantism este Tahiji. Un balans al bratelor care semnifica echilibrul. Apoi o rotunjire a sferei cu palmele. Perfectiune. Picioarele tot timpul încordate ca de lupta (care lupta? cu cine?) si exercitiul curge usooor, ca un zbor. Câteodata se foloseste o sabie elastica, manufacturata ca simbol al desprinderii fiului de mama în viata, dar acesta ca si altele sunt doar niste simboluri si iar simboluri. Ma simt uneori plictisit de propria cultura pe care o înghitim ca pe propria noastra voma. Unde sunt barbatii de alta data?! Calarind caii stepelor si mânuind sabii, cucerind cu greu femeile nisipurilor, muntilor sau cerurilor, printesele, ehei... azi te uiti la ele si parca sunt toate niste broaste lascive. Iubiri virtuale computeresti. Barbatii si femeile nu se mai întâlnesc decât pe chat si decid sa îsi depuna în comun într-o banca genele. Igienic curat si fara dureri de cap. Fericire totala. De mii de ani asta viseaza barbatii si femeile, iubire pe viata si fara conflicte. Ce mai, traim ca în rai!

     

      Sunt Ghid Cultural International, GCI, asa scrie pe isigna mea. Am absolvit cursurile de actorie, design si limba chineza veche, sanscrita, egipteana si maiasa. Pe cele moderne le accesez cu un mic computer si încep sa le vorbesc fara nici o dificultate. Pe cele vechi însa, trebuie sa le stiu constient caci clientii pun totdeauna întrebari si raspunsurile nu sunt prestabilite. Eu, de fapt, am avut un parinte vizionar si nu pot fi robotizat, de aceea am si urmat cursurile de ghid cultural spatio-temporal, trebuie sa fiu inventiv, creativ cu maxim de potential. Ma cheama D13YZX nume de cod evident caci în viata normala, am un nume banal, Yuguang, un fel roca stralucitoare, nu stiu cum îi ziceau ursitoarele. Cum spun, trebuie sa vorbesc chineza veche cu alti vizionari - vrajitori. Este indispensabil. E limba internationala. De pe la mijlocul mileniului trei, China a devenit puterea numarul unu mondiala. Si cei 116 miliarde de asiatici au cucerit nu numai Pamântul, dar si spatiul apropiat pâna la Steaua Sirius. Acum stim ca noi pamântenii suntem veniti de acolo în cinci locuri distincte unde facusera cu mult timp în urma experimente.

     

      Asadar am un grup si trebuie sa plec. În aceste calatorii "supra-culturale" nu stii niciodata unde vei ateriza. Am un grup de adolescenti minunati. Parintii vor sa faca din ei interstelari asa ca le trebuie experiente tari, o viata ceva mai aspra si exersarea invidiei, razboiului, geloziei. Acesta este apanajul elitei. Oricum omenirea, aia veche a murit în frumusete, eleganta, pace si întelegere. Cumintenie, nu sex, nuuuuu, doar iubiri platonice... vedeti? Asta a fost cultura asiatica veche, nu stim precis de la care din neamurile asiatice. Au exersat dansul Tahiji pana au ramas în el si, mai grav, l-au dat întregii lumi. Asa fost drumul de la filosofia asteptarii (waiting boy) la contemplatie totala si iluminatie! Ma simt singur pe planeta mea care mai cred în Machiavelli, în Nero, în Caligula si altii, grecii pai da, grecii va mai amintiti razboaiele lor si ale romanilor? Alea îmi plac mie mai mult si mai mult. Acum sunt interzise, nu se mai scrie nimic în manualele de istorie si se vând numai pe sub mâna, daca vrei sa le citesti. Da, eu ma descurc. Câteodata pun holograme cu zone marginase ale galaxiei pline de mizerie si virusi genetici unde totul e atât de excitant! Sa te gândesti ca poti lua un microb dar nu îl ei, ca e doar virtual. Totul acum în lume este ultrasteril.

     

      Asa ca studentii mei, ultravaccinati si pregatiti pâna în dinti cu toate cele de parinti, vor pleca într-o zona necunoscuta înca, oricum daca e înscrisa în documente e cifrat, este ultrasecret.

      Este dupa zodiacul chinezesc, îl folosim pe acesta caci s-a dovedit cu validitate externa mai mare, este zodia câinelui si anul are doua luni iulie (!) Eu îs ¥câine" si am tot visat ca e anul vietii mele. Scurt. Tot Universul cica a complot ca noi sa plecam în aceasta calatorie. Vize? Unde? Nu stim. Ambasada e a Chinei Vechi, dar tara de destinatie în documente nu exista. E pe undeva pe acolo în quadranul XX beta. Cine a hotarât? Cei care conduc lumea! Adica cine? Pai v-am spus deja ca G.M., Guvernul Mondial care prin rotatie are la conducere în fiecare an o fosta mare putere. Sunt cinci foste puteri, devenite Puncte Nodale ale lumii, unde a unde au aterizat acum 25.ooo.ooo de ani Asiriusienii. Ei, dar ce va spun eu lucrurile astea deja stiute, domnilor? Eu scriu pentru cei care vor veni în anii urmatori, un jurnal de calatorie, jurnalul meu de bord.

     

      07.07. 470.....

      E dimineata. Nava de forma unui dragon încalecat pe o suprabaza sidefie. Ne asteapta capitanul este supercalifragilistic cu chipiul într-o parte. Zâmbetul stwardezei electronice ne bine dispune. Suntem toti fericiti si parintii multumiti ca pleaca copii în misiuni spatiale selectati de guvern. De fapt GM-ul i-a ales pe sprinceana, sa fie instruiti. Aici vor avea primul dus de întâlnire cu alte stari si vor fi testati. Nu ma astept la nici o minune. Eu sunt ghid si educator, probabil mi-au injectat si ceva în sânge sa îi vad destepti si frumosi si, mai ales, sa nu ma bag în treburile lor. Dar eu am luat si un antidot asa ca sunt cu un ochi mereu treaz.

     

      09.07.4...

      New Dracula Parc Asteroizia. Primul popas. Se viziteaza muzeul groazei si muzeul figurilor de ceara care ti se topesc în brate si îti întoarce matele pe dos! Pentru mine e un mare caca. Pupezele mici cu ochii holbati cauta, mai frate, senzatii tari. Vor mizerie, pirati, paduchi, sânge si cadavre. Eu cred ca au ceva genetic. Cultural au crescut în puf, dar genetic îi manânca îi fund sa vada cum îi alearga un samurai, cum urla la ei un vampir si alte de astea. Se plateste scump, foarte scump!

     

      ¥Maria 5 minute" care întârzie mereu, una din ¥stupid girls" si ailalta se pisa pe ele de frica dar nu se lasa. ¥Grupa mare" e mai detasata. Rationalizeaza. ¥Asta e din secolul cutare, am facut la istoria secreta, la dosarele X." Ma gândesc din nou ca ei sunt deja instruiti. Ma prefac ca nu stiu nimic. Pun mâna la ochi, îi astept pe culoare, nu ma dau de gol ca stiu sau banuiesc ceva. Eu trebuie doar sa îi duc la destinatie. Socuri si iar socuri de asta vor avea parte.

     

      11.07.4...

      Traversarea sferei gravitationale a Pamântului. Of, prea a durat mult, aparatele spun ca o noapte, dar eu cred ca au fost mai multe. Apoi alte zece ore stelare într-o baza Saturniana si când sa luam ultima nava ni se spune ca este ¥Deleted, Sir!" ¥What?" Ma bat ca un leu cu zâmbetele lor de si cu "I am so sorry, Sir". (Aici e engleza aia din secolul 21, v-ati dat seama). În final ni se pune la dispozitie o alta nava. "Sorry, because the storm!" E furtuna magnetica. Ma uit la numar! Nu e numarul nostru! Iar la destinatie e o linie continua. Îmi zic ca asa e scenariu si îmi vad de treaba. Trecem prin furtuna aia. Grupul e exaltat de atâta adrenalina! Eu mor de frica, dar ma abtin. Fata mea nu exprima nimic. Tipic oriental trebuie sa fiu pâna la sfârsitul spectacolului. Ni se dau bomboane halucinogene, pe care eu bineînteles ca nu le iau. Stiu eu cum e cu autoritatile, lasa, lasa!

     

      13.07.4...

      Ajungem cu bine. Obositi morti si flamânzi! Si unde ajungem nimeni nu stie limba. Vorbim prin semne si cu ochii. Îti citesc în ochi si afla ce vrei. În ai nostri nu vad nimic! Le trebuie lupe speciale sa afle ca ne este foame. Ppascani, ¥stupid boy" se uita si el în ochii unuia, asa ca exercitiu si entitatea aceea umanoida începe sa vomite.... mai unde, draq, suntem? O.k. ne preia cineva si ne duce într-un campus. Vorbeste în sfârsit o maiashio-chinezo- engleza! Aloeu, tre sa scot aparatul ca eu engleza din sec. 21 nu o mai stiu. Si înca ceva. Ma trezesc ca ajuns în campus devin femeie!!! De altfel, aici, ni se spune, toti initial sunt androgini. Când intri pe gate-ul principal ti se depisteaza dorinta si instantaneu te transformi. Nu am stiut niciodata ca am acesta dorinta, dar, ma rog, de ce nu as încerca sa fiu femeie. Râde toata lumea ca numai eu sunt transformat, studentii mei nu. Aissccii, asa se numesc locuitorii de aici îsi aleg sexul în functie de necesitatile de moment, de reproducerea de oua ca pesti caras. Asa aflu ca la ultima nunta s-au schimbat reciproc si nu le mai încapeau hainele comandate. Ha, ha! E o tara în care jocul este preocuparea de baza. Aici se exersezi totul iubirea, ura, gelozia, adevarul, razboiul (acela parinte al tuturor lucrurilor!) congruenta si incongruenta de personalitate. Sigur ca e o tara secreta a Guvernului Mondial!! Nu am mai fost aici. Acum îmi explic de ce la ultimul examen m-au pus sa trec prin treizeci de porti (gates) ca sa fiu promovat. Noi, ghizii internationali suntem folositi mereu ca niste filtre culturale. Muti si surzi însa.

     

      17.07.4....

      Zona este tropicala. Of, iar am sa mor de cald. Suntem cazati în camere cu gândaci, astia sunt binecuvântati de zeii lor, tre sa dormim pe rogojini. Bbody si Rroby sunt baschetbalisti, lor nu le pasa. Aanta e cartista iar Ffilipo e alegator de Maraton. Mai rau e cu maimutele mici, care practica doar sport de frumusete, mersul în poante, iar Ppascanii vrea doar fotbal! Mai, mai le-au dat parintii numai idei dinastea învechite!

      Sau poate Giemeul, Guvernu! Toti sunt satui de practicarea Tahiji-ului, dansul dedus din Kong-Fu. Vor Kong- Fu real, care e interzis! În lumea aceasta în care toti trebuie sa fim multumiti a murit, evident, orice agresivitate, cui sa foloseasca? S-a facut un Congres si marea problema pe ordinea de zi a fost, ce credeti? Creativitatea umana care a stagnat! Tot au scormonit psihologii în inconstient, cu hipnoza si altele, cu terapii au facut operatii de lobii frontali si nimic. Mintea e lenesa ca o molusca, nu mai vrea sa inventeze nimic si e un plictis, de nu va spun! Manânci, bei si râzi, manânci, bei si râzi, la asta se reduce totul în lumea mea.. dar Universul cel plin de mistere, ehei, Universul…ca doar nu o sa-l lasam pe seama altor specii, ce naiba! Si psihologii cei mari, caci ei conduc lumea, cu barba de un cot au spus tot ce era de facut si alesii au dat ordin: " Sa se exerseze raul, ca sa revina creativitatea în Omenire!". Zis si facut! Tabere de training! De aceea am condus un grup aici în aceasta zona ultrasecreta! Eu voi sta cu mâinile încrucisate sa astept evolutia lor. Lavitania alege sa fie frumoasa primadona din opera în baletul cu piratii. Celalalt ghid, din cealalta parte a Galaxiei, omologul meu, ma întreaba nedumerit ¥ cine sunt piratii?" Ei, niste boi din secolele alea si alea. ¥Maria-cinci-minute" se costumeaza în criminala iar baschetbalistii în bad boys, Varia in vrajitoarea cu matura si tot asa.

     

      19.07-Iulie unu din ...4.......

      Nu stiu unde suntem dar coboram într-o piramida maya printr-un crater de vulcan. Trebuie sa ne întâlnim cu sarpele-de-foc Quetzalcoatl. Ma bate gândul sa ma joc si eu un pic desi nu am voie prin regulament. Dar, ma stiti eu totdeauna am spart regulile, hai ce naiba! Iar mi-e lene? Nu ma mai recunosc! Doamne ce as mai face sex, dar unul adevarat nu virtual si romantic. Asa am visat într-o noapte. Si într-o ipostaza naspa, de femeie –zeita! Wow! Am sarcina informala sa iau suvenir, pentru un prieten o sabie sau orice arma ruginita. Asa ca va trebui sa ma apropii de antrenorul de Kong-Fu. Ma tot uit la pilea lui aramie... ce frumos e! Si la celalalt ghid cu care trebuie sa colaborez la ...ha, ha... la stat degeaba! Schimbam impresii, lumea ta si lumea mea. Eu ma prefac ca intru în lui, el în a mea. Mai ce prosti suntem! Mai bine am fi noi însine oameni si ne-am dezbraca de culturile astea înabusitoare.

     

      21 din ...

      Îi las pe studentii sa îsi faca programul de spalare de creier la coafor si noi ghizii plecam la o bauta. Zis si facut.

     

      Creativitatea? Hm, discutii aprinse…pai cum sa faci sa dispara aceasta sticla de bere Corona cu chelner cu tot! Simplu, printr-o pocnitura de deget! zice unu. Bine, bine sticla o bei, dar cu chelnerul ce faci? Îl trimiti în ma-sa! Ce mare lucru? Nu, ca se întoarce în America Latina! În timpul asta colega Fang cu aspect de gâza - floare albastra adoarme instantaneu în scaunul din împletituri de zambila de apa. Buddha, doarme si el într-un colt, nu îi pasa de lume, ma, ce facem cu asta mica? O trimitem în dormitor instantaneu sau o purtam pe brate? Las-o sa doarma si hipnotizam la întoarcere câinii de paza pu-sui-i (asta ar fi în chineza) si pe ceilalti din authority sa nu vada! Da, buna idee.Traim ca niste superspy. Stim totul, dar nu spunem nimic! Hm, acum când te întâlnesti cu fiul tau si e mai mare decât tine, când ai trei ochi si suprapui trecut, prezent si viitor e naspa rau de tot! Acum exersam simultaneitatea si suntem într-o altfel de fericire! O confuzie totala! SIMULTANEITATEA asta. A sti, a cunoaste înseamna sa îti reamintesti, iar viitorul este sa te renasti în alte forme, reîncarnarea. (Al dracului sa fiu daca îmi amintesc ceva din alte vieti sau daca am stiut vreodata engleza by heart!) Dar aceasta este ideologia generala aici! Ori într-adevar traim într-un cerc? Într-o sfera? Chiar nu e nimic nou sub Soare, cum spunem noi pe Pamânt? Se pare ca asa e. Si totusi Universul ne întinde mereu capcane. Eu trebuie sa inventez drumuri si mijloace noi, sa fiu creativ, deci trebuie sa am idei noi! Cum ? Ca mi se interzice jocul cu focul, cu Faust, cu ... Va trebui sa merg la radacina lucrurilor, sa o iau de la capat. Daca nu se mai fac copii, macar idei trebuie sa facem! Asa ca va trebui sa gasim sentimentele de suferinta, de rau, de disconfort si sa ne luptam, mai frate, sa ne luptam, sa ne vina idei cum sa iesim din belele! Nu? Dar astia din Guvernul Mondial, corupti cum sunt numai pentru unii fac astfel de programe! O sa ajung somer! Eu trebuie sa muncesc, sa ma calific singur! Da, o s-o fac. Trebuie sa ma descotorosesc de aceasta iubire universala de acest ¥community loving" pentru toata lumea si cu toate lucrurile. Eu trebuie sa ma concentrez pe ...dar pe ce oare?

     

      M-am tot rugat de antrenor sa bem dracului si noi o bere cu betanalozi si ma tot coteste Vreau sa îl îmbat! Ma invita de doua ori în camera lui sa ascultam muzica traditionala vietnameza pâna dimineata! Ne tinem strâns în brate. Caldura radiase însa cu multe zile înainte de la câtiva metrii. Nimic agresiv, nimic rau nu se întâmpla însa.

     

      23- tot în prima luna iulie din anul câinelui ....

      Pentru zile urmatoare în programul de socuri e înscris un taifun. Atunci se vor închid usile si ferestrele si nimeni nu va mai iesi în oras. That is absolutely forbidden! Si toti vor fi la carnaval si vor purta masti cât mai hidoase si se lor lovi pâna la sânge. Supra-gardienii vegheaza sa nu se omoare între ei. De fapt, pe pervazul ferestrelor nu sunt decât caschetele si numai la un semn se vor alinia pentru protectie. Ambulantele sunt ascunse sub palmierii pitici, programul de reînvatare a raului îsi urmeaza cursul. Noi ne-am pus în cap sa ne destrabalam cum om putea mai bine. Am niste whisky si votca ascunsa si bere maiasa dintr-un imperiu mexican târziu – Corona, îi zice. Si vom face un chef sus pe acoperis în ploaie deasupra cladii sa nu ne vada astia cu radarele. De fapt, ei detecteaza numai cuvintele. Dar noi deja avem limbajul ochilor si nu e nevoie sa vorbim; – io - Tarzan, tu - Jean.

     

      X.....x.....

      S-au chinuit grozav cu razele gama sa îmi spele creierul la venire, dar nu cred ca au reusit. Aveam senzatia unor flash-uri de memorie în primele doua zile, doar începutul unei scene apoi brusc totul disparea. Cred ca am avut în fata tot programul taberei cu lux de amanunte. Era înregistrat. Doua din fete au avut accesi senzatie. Dar s-au linistit. Asadar nu numai mie mi-au administrat razele tragama! Dar ce rol am eu aici? Sigur am accesat programul numai din întâmplare. Si celalalt ghid zice la fel, din întâmplare, dar ca sa nu se creada ca suntem spioni si sa fim lichidati, o sa ne facem un program separat! De altfel din programul lor noi lipseam cu desavârsire! Nu suntem importanti. Lipsea si orgia noastra. Asa ca, la treaba, ma bucur ca esti femeie, zice celalalt Giguang, iar Pan Xoua Xu ...îsi temura degetelele la aparitia mea. Sunt o femeie placuta în noua mea ipostaza de zeita. Vedeti, de aia cred ca e bine uneori sa rupi legea, regula. Asa te dovedesti ca esti ruda de sânge cu un zeu. Poti spune "I am a God / Goddess!" Asa ca noapte de pomina a fost sa am doi iubiti. Dar dracului sa fiu, daca reuseam sa îi fac gelosi. Unul exersa romantismul si Yin-ul chinezesc, celalalt Yang-ul si pe waiting boy. Se numeau între ei frati si se jucau cu spada mea ca si cum ar fi fost tot la un razboi prefacut, sa nu încalcam regula numarul unu impusa Universului ¥never fighting!"

     

      Dar totul pâna în seara cu pricina când întorcându-ne de la restauratul unde facusem o crima (wow! ce credeti adica ne-am sarutat pe obraji!) am urcat pe acoperis si am început sa ne rugam. Bratele mele erau ale zeitei- nu- stiu- care ce invoca pe Quetzalcoatl si pe Dragon. Apa si foc! Mai fusese o zeita în Egipt, sora lui Osiris, (nu-i asa ?) sora si iubita! Ma rasuceam pe un val de vânt si ma prindeau când unul când celalalt într-un leagan de matase, (matase? Ce mai e si aia?). Eu eram ploaia si vântul în acelasi timp!!! Eu. Egala si echidistanta fata de ei emotional, adica acea ramasita culturala periculoasa, stiti dumneavoastra! Cum sa iubesti doi oameni la fel de mult? Cum de ei nu se bat pentru tine? Cum de nu vor sa îti îndeplineasca dorintele si sa se lupte pentru întâietate? Capul meu refuza sa vada, ca e de fapt, ei luptau ca doi bezmetici. Sângele sarea pe jos. Exaltarea era totala. Eu invocam zeii!

     

      Simultan am fost femeie si barbat, imaginati-va, apa si foc, pamânt si aer...Auuuu!! Separati-ma de celalalt ca nu mi-e bine de loc! Si atunci mi-am amintit brusc de mitul androginului pe care de mii de ani ni-l spune Platon, despre fiintele acelea care initial au fost create cu patru brate, patru picioare si doua capete si care apoi au fost separate caci se certau tot timpul, da, ca de obicei, tot zeii cu experimentele lor stupide! Asa ca aruncati fiecare în alt colt de lume dupa aia se tot cautau cica, asa suna mitul acela despre sex si cuplurile potrivite... vai ce romantic trebuie sa fi fost! sa se întâlneasca pâna al urma, daca se întâlneau... daca nu cumva treceau unu pe lânga altu fara sa se recunoasca, unul intra pe usa si altul iesea, unul intra în viata si altul pleca.... ce tragedie!... eh, dar cu SIMULTANEITATEA e altceva.... aici iubesti iubirea de pe toate meridianele temporale! mereu... Chiar si cea izvorâta din amestecul cu certuri, gelozii, iubire cu condimente, de toate felurile ah, suferinta dulce si nu dulcegariile prefacute de azi... acum mâncam numai prajituri la fiece masa, cam asa stim noi ca e iubirea asta fara contraste... asa într-o dunga, vreau sa spun, din lumea tetradimensionala... dar acum însaaaa....

     

      Baietii ma plac, dar ce pacat ca sunt inconstienti. O sa vina o ploaie acida. Una cu sulfuri si alte de astea... sa reînvie simtul proprietatii Cred ca primul sentiment la proprietatii trebuie sa fi fost al partenerului de sex, la animale, acel ¥strigat de triumf" la gâste... la rechini... la...

     

      Sus pe acoperis ploua. Cei trei zei, al Longevitatii, al Bogatiei si al Întelepciunii sunt deja prezenti. I-am convocat frecând placuta de jad. Ei se vor oferi celui care va învinge. Dar astia doi trebuie sa se bata de-adevaratelea, ce naiba! Of, sa mai încerc rugaciunea înca o data. Pâna cum s-au tot hârjonit într-o scoica uriasa. Lumea noastra e o gradinita, de copii de grupa mica! Si trebuie reînvatat simbolul scoaterii din teaca a sabiei, si a"separarii de mama naturala". To be together in order to be separate! Acolo sus soarele si-a lasat o raza sa se prelinga ca un pic de gând. Primul gest e vechi, acel ¥en gard!". Apoi ochii si mintea. Brate sunt înclestate ca niste serpi în ei însisi. Ochii privesc în interior. Forta vine din dorinta, din sentimentul de sine si posesia de sine. Se au fiecare la limita puterilor. Apoi se vor napusti unul asupra celuilalt. În gând trebuie sa fiu eu. Mama zeita, sora si iubita fara menajamente, dar eu nu pot decide, eu doar îi provoc. Eu trebuie sa îi stimulez... aici trebuie sa ghicesc care e adevarata mea umanitate sau vor decide zeii. (Care zei? Mama lor de leprosi, ca nu ne mai lasa în pace!) Doar ei stiu ce e gelozia, agresivitatea, iar pe noi trebuie sa ne îmbrobodeasca cu povesti nemuritoare cu ¥just pretending". Copii astia nu se pot bate! Uite cum renunta. Bad boy? Good boy? Trebuie sa intervina zeul Longevitati si sa le promita tara verde si tara alba si împlinirea tuturor dorintelor.

     

      În rastimp, apa a crescut pâna sus la nivelul statiei. De unde o fi venit apa asta? Nu sunt de loc un bun înotator, trebuie sa fie o vrajitorie la mijloc (hm, gândesc ca în secolele trecute of, mintea e o curva ordinara de cele mai multe ori lucreaza împotriva noastra!) e un vuiet care ne face sa plutim spre niciunde, esti un neica-nimeni, un nobody si ai o aventura care te face sa fii cineva! Oh, Dragonul-cel-de-apa, asa spunea si omologul meu explicându-mi lumea lor ca The Dragon is in charge to rain! El e. Ma smulge din visare si se scufunda cu mine pâna în adâncuri, acolo în inconstientul adânc nebanuit de zumzetul albinelor uriase, care de fapt sunt numai în creierul nostru. Zbor în apa pe spinarea lui, alunecam în surdina si nu mi-e de loc frica. Am o încredere oarba în aceasta fiinta. Penetram apa si despicam lumina. Rotatie. E o stare nefireasca de a fi fara plamâni. (Hm, tu nici nu ai sa stii vreodata ca atunci am murit amîndoi, nu-i asa?) Am impresia ca mi se lipeste de suflet o ceata albastra tot scufundându-ne. Ochii închisi în afara si deschisi înauntru; adâncurile sunt fantastice, ce lumi miraculoase se deschid! Cine esti Dargon de apa? Râzi si ma smulgi din radacinile mele, prea înfipte, ma faci sa plutesc nu stiu unde....dragonul-de-apa....ma poarta pe ceafa lui ca pe o ofranda pentru alti zei... si zei râd si se fac ca nu vad... ha ha, dragoste în vazul lumii...diafana, evaporabila în mii de picaturi...(memo: sa avem grija sa o revedem ori de câte ori vom contempla un bob de roua!)....vâîjiii...revenim la suprafata...respiratia îmi cânta în urechi, frica mortii se furiseaza mica, peisajele nemaivazute se însira în strafulgerari de imagini, stiute doar de el, de Dargon. Când o sa-mi povestesti cum e pe fundul apelor tale? Când ai sa ma porti pe brate ca pe o luntre rosie gata sa plece în larg? Nu stim. Dragonul e doar Dragon. El nu metaforizeaza nimic. Nu trece dincolo de poarta efectelor cantitative ale lumii, iar eu îl voi învata înotul în lumina, adica zborul, maine dimineata la rasaritul soarelui.....

      ( Ti-e rau, Maria draga? Aud. Nu, nu mi-e rau. Dar cine e Maria? Aha, un personaj dintr-o alta viata a dvs!)

     

      Rasaritul soarelui si ochii de foc, Quetzalcoatl din fundul oceanului, tocmai când credeam ca e liniste perfecta (!) a pornitul vuietul unei limbi de foc. Fantastic! Viteza e totul. Vaîjit din nou. Puterea, forta iubirii Dragonului - de -foc, sarpele de foc, vulcanul acela dormitând de secole se trezeste si urla la fratele sau sarpele-de-apa, limpedele dar mereu nelinistitul. Echilibrul de rupe si lupta limbii de foc cu apa e teribila. Kong-fu în evolutie maxima. Pale de materie se desprind din zvâcnetul Kong-fu, se solidifica în brate colaterale care ma cuprind si ma înfasoara ca pe o mumie egipteana. Da iubirea mea, asa te voi astepta si o mie de ani, din adormire sa ma scoti, daca, dar numai daca, merita o întâlnire de gardul doi, ca aici pe acoperis. Dragonul-de-apa sfârâie si se topeste, cade peste limba de foc a continentului si se separa printr-o linie la fel de serpuitoare ca designerii ei. Cu un ochi privesc la apa fuginda, cu altul la vulcanul ce naste...uite un munte! Ba nu e chiar inima mea care sta sa faca explozie! Yuhuu! Dansul focului si tobele din sângele meu nu mai contenesc...vreau sa fiu fericita... sunt fericita...Dragonul-de-foc se linisteste treptat si se întinde sa hiberneze înca milioane de ani bune. Ma nasc pe coma muntelui asa cum m-am scufundat în adâncuri pe curbarea spatelui Dragonului-de-apa. Dragonule-de-apa, nu e asa ca tu vei reveni de câte ori ploua? Nu e asa ca nu ma vei lasa singura? Nu e asa ca... dar ... deodata...

     

      ......tocmai atunci orasul a fost lovit de un meteorit terorist (sau poate erau cei de la security?) luminatia aceea mare si undele lui ne-au schimbat hainele fetele, sufletele... cred ca totul atunci s-ar fi putut scufunda si am fi ramas noi, cei de aici, împietriti. Cine ar fi venit ar fi putut spune, uitati-va la insula aceea, despre ea se spune o poveste de dragoste, asa si asa, a fost pe vremuri, de mult o printesa care rapita de zmei......ha, ha...suntem o Insula!

     

      Dar nu, nu si nu înca! Cei doi dragoni unul de apa si unul de foc se împletesc. Uneori ma gândesc daca nu cumva au calatorit ca sa se anihileze unul pe altul pâna nu-stiu-unde în tara aceea îndepartata unde nu e niciodata tacere. Dar ei nu calatoresc, ei se sustin. Jumatate din mine e foc, cealalta jumatate e apa. Eu sunt de fapt nefericita care moare la întâlnirea lor. Eu ma anihilez caci aici trebuie sa intervina zeul Bogatiei si Prosperitatii... trebuie...dar masoara focul lungimea pasiunii mele, limba de foc a daruirii? Masoara adâncimea de ocean si profunzimile curentilor marini? Eu ma sfâsii de durere asteptând sa ma nasc pe mine, insula acea din...din cele doua contrarii. Brutalitatea valului loveste dansul prefacerii tarmului, îl dezechilibreaza, dar nu îl distruge, caci flexibilitatea îl readuce înaaaalt ametitoooor la loc. Se evapora valul si revine ca o ploaie diafana de sus peste tarmul încins. ( Aha, aici e vorba de circuitul apei în natura!) Uite asa se bat cei doi dragoni si eu ma întind luuunga la poalele cerului si astept. Acum stiu: Moartea nu exista. Acum stiu: Pot calatori în Univers mai departe. Cei doi dragoni ma locuiesc în aceeasi masura. Acum stiu. Creativitatea mea de ghid international are nevoie de ambele puteri. Nu separatia, ci unirea, nu puritate, ci impuritatea este nascatoare de drumuri. Iubitii mei se nasc pe rând si se învrajbesc pentru a ma crea pe mine, creier si minte de calator. Abia în al treilea rând a intervenit zeul Întelepciune cu Tacerea. Acum si eu tac. Sabia mea si-a facut datoria. Cei doi si-au taiat capetele si apoi le-au lipit la loc unul în locul altuia ca balaurii din povestile europene.

     

      Ha, ha, pe bune, chiar a fost o orgie!

     

      Acum traiesc câte un pic în sarpele de foc si marele dragon. Rasucirea mea continua era o ofranda. În aer, pe apa, pe pamânt am exersat ura si lupta pâna la epuizare si am întâlnit cu mare pompa lumea cea adevarata. Caci pâna la urma în unul îmi iubeam asemanarea si în celalalt diferenta. Oceanul a venit ca dragonul de apa si continentul din mine i-a iesit în întâmpinare ca limba de foc.

     

      Practic dimineata nu mai eram noi. Erau trei umbre. Murisem acolo sus. Pe unul îl îmbracase Zeul Longevitatii, pe unul zeul Bogatiei si pe unul al Întelepciunii. Acum coborau trei mosnegi. Fiecare va avea ceva de spus lumii într-o carte proprie.

     

      Eu voi fi cu siguranta arestat la întoarcere de agentii guvernului mondial! Si ca Socrate voi fi condamnat cu verdictul de a fi adus zei noi în cetate si de corupere de minori... dar pâna la proba contrarie... înca mai am ceva timp sa îl petrec aici în fericita luna Iulie din Zodia Câinelui în luna care nici nu exista în calendar... în zodia câinelui ... zodia ....

     

      Ei asta e povestea si ar fi bine sa nu va întrebati prea mult daca sunt întreg la minte sau...caci oricum nu va voi raspunde . .... ....... .... ...... ..... ...... .... ....... . .... .... ...... ..... .... ..... ... ...... .... ..... ...... ...... ..... .... ... .... ...... .... ...... .... ... .... .. ..... .... .... ..... ... .... ... .... .... .... ....... .... ...... .... .....

      Y....x.....y

      Ma doare umarul. Ploaia asta si uraganul au distrus jumatate din tinut. Trebuie sa coborâm. Noaptea a trecut. Toti au încercat subiectiv ura, gelozia, concurenta si în cap avem acum idei noi despre viitor. (Care viitor, ca el e în noi!) Numai idei noi. Trebuie sa fim tari. Cosmosul nu se cucereste numai cu iubire. Lasati iubirea pentru ei multi. Voi elitele trebuie sa exersati Adevarul, care nu e totdeauna Fericire si Împlinirea, care nu e totdeauna Confortabila. Si viata e o forma de arta si arta o forma de viata! Dar exersati, exersati domnilor, nu va sfiiti! Sa nu uitam sa iubim si ura! Sa iubim si diferenta, sa exersam caderea din rai, din când în când, ce naiba!

     

      Bate cineva la usa... cred ca au si venit sa ma aresteze pentru încalcarea Regulamentului. Ma ridic somnoros. Sunt iar în hainele mele de barbat. Am redevenit eu. Booom, booomm, bate si mai tare......Ba nu.... e grupul meu gata de îmbarcare... plecam spre casa...fiecare va fi anul viitor capitan de nava...ura!!! Yupii... se deschide o sampanie...whisky si bere mexicana Corona. Toti, dar absolut toti au o alta stralucire în ochi, dupa întâlnirea cu Taifeng Mother.

     

      Addagio la jurnal. Am pierdut ordinea zilelor, dar cred ca nici nu are vreo importanta!

     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online