evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sfârşitul lunii  -  Pure Evil  -  O dimineaţă perfectă  -  Întâlnirea  -  O Poveste (?) modernă  -  Vatmanul - Mass Media  -  Rapsodia  -  Striptease  -  Muzica  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Vară cu ciocănitori  -  În umbra deasă a realităţii  -  Ulysse şi Hector  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Proză absurdă  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Liber arbitru  -  Nevastă rea  -  Între două lumi  -  Colecţionarul  -  În umbra sorţii  -  John-486  -  Geneza  -  Norma  -  Ankirah  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Praf minune (III)  -  Bodaproste  -  Omul cu păsări  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Claviaturi  -  Necunoscutul intrigant  -  Luminile oraşului XVIII  -  Luminile oraşului III  -  Colecţionarul de îngeri  -  Zona 25  -  La lumina...  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Meduza (I)  -  Un pahar de vin  -  Revederea de 20 de ani  -  Jurământul  -  Petrecerea  -  Păsări de pradă  -  Piatra


Claviaturi

Claviaturi
  Paul Tatomir
varianta print

Paul Tatomir



Publicat Luni, 26 Mai 2003, ora 10:05

       Lucrurile s-au întîmplat cum zic io acuma. si ce-a zis a lu' Ciulu', ca nu-s'ce si nu-s'cum, alea tati e minciuna. Ca mine nu mai stie nici unu' pa dom' Mihaltanu, învatatoru', si pa dom' Lascu care-i cîrciumar acilea-n sat. Amîndoi oameni dastepti, ceteste si ziare. Ca domnu' Mihaltanu n-a zis niciodat' Ghitus, tu es' prostu' satului, cum zice fetele lu' alde Ciulu', care vrea sa rîza da mine, sa-mi dea nadragii jos, cum cîn' a venit pa la spate... Da' io i-aveam prinsi bine, cu sîrma, ce credea iele. Da' odat' o sa-mi dau singur jos nadragii, na fa, proastelor, dac-aveti la ce va holba!

      Nu, domn' învatator Mihaltanu ierea bun cu mine si-mi mai dadea cîte-un leu, na Ghitus, sa pufai si tu o tigare. si dup' ce-i spargeam lemne, ma tinea si la masa si mie-mi placea, ha-ha-ha, cum sa nu-mi placa, ca tanti Bicuta, nevasta-sa, pa care a adus-o da la oras, tocma' da la Buzau, e grasa si alba si cu tîte mari, cum îmi place mie. Am auzit-o io odat' ca-i zicea lu' dom' învatator, ma, da ghebos e Ghitus asta de-'l tot cari în casa, da io nu m-am suparat, ca doar nu ierea sa ma supar io pa tanti Bicuta...?

      Dom' Mihaltanu ierea prieten bun cu prop'etaru' da cîrciuma, cu dom' Aristica Lascu, ca mergeau amîndoi cu Bratienii. Acu', da un' sa stiu cu care dîn iei? Bratienii. Io-s cu Gogistii, da' sa nu spui la nimenea... si se gaseau împreuna seara, ca facea politichie pîn' noaptea tîrziu. Ma chema cîteodat' si pa mine, ca se plictiseau da vorbit si da atîta politichie s-atuncea-m zicea, ori dom' învatator, ori dom' cîrciumar, zi ma Ghitus, ce-ai mai visat az' noapte? Io le ziceam tati, cîte-n luna si-n stele, tot ce-am visat io, adeca. s-atunci se apuca sa rîza dom' Mihaltanu, spunea, bine ma Ghitus, na si bea.

      si-mi turna tuica d-aia buna, cum numa' dînsu' avea la Ghimpateni. si ce, io ierea sa zic ca nu beu?! Dupe ce beeam, mai puneam si da la mine, nu spuneam numa' ce-am visat io. Da' domnii tot rîdea si mai turna neste tuica d-aia buna...

      Da' sa va spui cum fuse în ziua aia, da ma tot întrebara-ti, ca ma minunez ca dom' Aristica nu v-a zis nemica. Ma chiama dom' cîrciumar, ca io steteam în sant, la marnea satului, si nu-s' la ce ma chiteam. Ma Ghitus, tu vii acuma cu mine, la dom' Mihaltanu. si io zic cum sa nu viu. M-am dus cu iel. Strigam noi da la poarta dupe dom' învatator si cîn' am vaz't ca nu raspunde, am zis c-o fi în spate, pa undeva sau io stiu unde... Am intrat în casa, am zis ca dam da tanti Bicuta, pîn' bucatarie...

      Da' da unde!, fierbea ciorba-n oale si pa nevasta-sa lu' dom' învatator ia-o da un' nu-i. Zice atuncea dom' Aristica Lascu, haide ma în odaie, la dom' Mihaltanu, c-o sa vie si el acusica. si numa' ce deschide dom' cîrciumar usa, io-te asa, d-o palma, ca si auziram dîn odaia lu' dom' învatator asa, un cîntec, da' nu d-asta, cum e la noi, dumineca, la hora, sau Doamne iarta-ma, la beserica. Ierea muzica da ziceai ca cînta îngerii. Numa' ca deschide dom' Aristica usa mai mult si-l vede pa dom' Mihaltanu cu spatele, pa un scaun, da sta cu mîinile la cap si tremura tat. si-n tata camera ierea numa' muzeca ceia, da ma trecea cu rece pa la spete, nu ca nu-mi placea, da' nu-s' cum sa zic...

      Ne uitam noi pîn' odaie, ca dom' învatator nu ne vazuse, si io n-am zis nici pîs, ca a pus dom' cîrciumar destu' la gura, cica sa tac. Catam noi de-un patifon, o machinarie d-aia, da face muzeca dac-o-nvîrti, stii matale, da' n-am vaz't nica. si dom' învatator tremura mai, si tremura. Numa' ca odat' da dom' Aristica usa d-o parte si s-aude un scîrtîit tare, ca ierea balamalele neunse, ca dac' stia Ghitus, nu facea iel treaba aiasta?

      Dom' Mihaltanu s-a întors si numa'decît nu s-o mai auzit nic'.. Io m-am speriat, ca dom' învatator ierea vinetiu si curgea apele da pa el. Ne-a facut semn sa ne asezam pa pat, adeca io si cu dom' Aristica, care nu-s' gasea astîmpar. Ne-am asezat, ca ce ieream sa facem?! Dom' Mihaltanu a strigat odat' 'Bicutaaa!!' si a venit tanti învatatoare si dom' Mihaltanu a zis, ca ce stai, ada ceva da servit, si femeia a venit cu dulceata da trandafiri si covrigei d-aia, da ti se topeste în gura si tuica d-aia, da Faurei, de-am zis, ma Ghitus, tu ai dat da bine.

      si numa' ca dom' învatator îsi freaca mîinile da zor si-i zîce lu' dom' cîrciumar, care-si frîngea neste covrigei - ca nu poa' sa-i mestece ase cum iereau iei - coane Aristica io crez' ca te-a turburat ce-ai vaz't si ce-ai auz't mai devreme...

      si dom' cîrciumar zîce adevarat, m-ai spariet, ca nu's cum faci mata-le asta scamatorie. Atunci a'nceput dom' învatator sa-i faca tiorie, ca nu's cum ar fi facuta lumea - a zis huneversu' sau cam asa cevasilea, cre' ca huniversu (desi asta-i si nume da z'ar, mata-le tre' sa stii mai bine). Da'-am sarit io da colo: cum vini asta, cu huniversu'? si dom' Mihaltanu a rîs cum rîdea atuncea cîn' io-i ziceam ce-am visat. si a zis, ma Ghitus, e lumea asta prapadita, cu soarele, cu cerul, cu tine (adeca cu mine). Io-m întrebat ca prostu' da' si cu fetele lu' alde Ciulu'? Domnii s-a pornit amîndoi sa rîza pîna n-a mai putut.

      Da', pîn la urma, mi-au zis, da, si fetele lu' Ciulu' tot în huniversu' intra. Dupe aia, dom' învatator iar a început sa zica ca aia, ce cînta iel, ierea, da fapt, un fel da clape, clape a lu' huniversu', asa a zis, cum ierea clapele da la pianu' lu' tanti Bicuta, numa' ca nu se vede. si ca poate cînta cine vrea la pianu' asta, daca stie unde sa apese clapele alea. si daca stie cum e facut huniversu'.

      Ma si se minuneaza dom' cîrciumar si-i zice lu' cestalalt, Pavelica, pîn' la tine n-am mai auzit d-astea... Cre' ca-i ierea putin ciuda pa dom' învatator, ca nu i-a zis nemica pîn' atunci, chiar dac' facea politichie împreuna.

      Dom' Mihaltanu atuncea s-a batut cu destu pa cap s-a zis ca tata treaba asta se face cu capu'. Adeca, îl pui da sa lucre' si hop, muzeca. Dup'-aia, dom' învatator a început sa-i arate p-un caiet cum vine treaba. L-a rugat pa nea Aristica sa nu spuie la nimenea ce stia dom' Mihaltanu sa faca. Dup-aia ne-am dus sa ne hodinim, ca mi s-a facut capu' cît o banita da la tuica ce ne-o dat-o si crez ca dom' Aristica la fel.

      Dupe care nu m-au mai chemat sa le spui cum e cu Ascunsupamîntului, ala, da-l visez în fiece noapte, se ducea numa' dom' cîrciumar, nu era seara sa nu mearga, ca l-am pîndit. Odat', m-am vîrît si io dupe dînsu', sa vaz ce face iei amîndoi, da nu mai vor s-auza da mine. si numa' ca auz muzeca dîntr-aia, da nu's cum sa-i zic... Aia, d-o scotea dom' învatator dîn cap sau dîn huniversu' ori dîn dracu' s-o pieptene.

      Mie-mi era necaz ca nu ma lua si pa mine, da' mi-era da tuica aia, ca tare ierea buna, nu cum are dom' Aristica la crîsma.

      si, într-o zi, crez ca ierea da Florii, se prapadeste sireacu' dom' învatator da galbinare. A fost tot satu' cîn' l-au bagat în pamînt. Toti iereau necajiti, ca dom' Mihaltanu a fost om da treaba, nu bateau copiii la scoala cu nuiaua. Da' cel mai suparat ierea dom' Aristica, ca m-a luat da brat cîn' a-nceput s-arunce pamînt pa sarmanu' dom' învatator. A zis, Ghitus, tu stii ca s-ar putea ca neste clape, îti dai seama care, s-ar putea sa ramîie neatinse, prafuite, cît o fi lumea asta? Ca n-o sa mai fie nici un lautar sa-i deie drumu' la muzeca aia, de-a venit dîn cer?

      Io am zis, nu stiu dom' Aristica, cum zici mata-le, asa ie... si dup'-aia i-am fript una buna lu' aia mare a lu' Ciulu', aia balaie. Ca ce crede iele, cît îs da nebune, voia sa ma-mpinga pa mine-n groapa, peste dom' învatator, asa ca dîn greseala, sa rîza tat satu' da mine în tintirim?! Ca ce, io o-i fi mai prost?!...

     

© Copyright Paul Tatomir
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online