evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Planeta ascunsă  -  Lacrimi de stea  -  Fragmentalism  -  Antarctic City  -  Avatarul  -  Uchin (fragment)  -  Gol  -  Asaltul  -  Dl. Ics  -  Limoniu  -  Principiul alibiului  -  Copilul gheţii  -  Un viol ratat (Din neant)  -  În beci  -  Călătoria  -  Inelul de platină  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Experienţă pecuniară  -  Scrisoarea  -  Lumină dublă  -  În vizită la psihiatru  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Atalia  -  Luminile oraşului XXVII  -  Eu, Singularul Absolut  -  O şansă pentru câţiva  -  Taina norilor  -  Apocalipsa  -  Pasomii  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Valea însângerată  -  Proces neverbal  -  Recreaţia  -  Luminile oraşului XXIII  -  Valea blestemată  -  Orb  -  Războiul lumilor  -  Mutare disciplinară  -  Starea de trecere  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Fanfara municipală  -  Furnizorul de vise  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Lumina neagră  -  Sedrina  -  Himera  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Luminile oraşului II


Toate celelalte popoare

Toate celelalte popoare
  Valeriu Drăgan
Gesturi inutile
Uşor steril
Valoare reziduală
Principiul alibiului
Invizibilul
varianta print

Valeriu Drăgan



Publicat Duminică, 2 Septembrie 2007, ora 10:36

      Desi era capitanul navei, Steve folosea intotdeauna scaunul copilotului. Fiind englez prefera sa stea pe scaunul din dreapta - o mica reminiscenta a vremurilor cand vizitii, pentru a se apara de banditi, aveau nevoie de mana dreapta cat mai aproape de marginea trasurii. Dincolo de faptul ca prin obiceiul sau Steve ii exaspera pe multi dintre coechipierii sai, "reflexul" de a sta pe dreapta era cu mult exagerat pentru ca era oricum nascut pe acelasi satelit ca si ceilalti.

     

      Dubla misiune in care se imbarcasera presupunea jonctiunea cu Antaria. Antarienii fusesera unul dintre cele mai civilizate popoare la momentul in care Terra s-a alaturat Uniunii. Colonia Antaria –a nu se confunda cu planeta lor de origine- era atent asezata pe orbita unei gauri negre, foarte aproape de orizontul evenimentelor. Respectiva gaura neagra avea o masa extraordinar de mica insa fusese special proiectata pentru a mentine Antaria pe o orbita cu o viteza periferica foarte mare. Motivatia antarienilor era pana la aceasta data necunoscuta pentru ca pana atunci data nimeni nu mai avusese vreun contact cu colonistii.

     

      -Domnule capitan, cala este incarcata si echilibrata, aprobati inchiderea si sigilarea?

     

      S: Da, sigilare aprobata; sa-i dam bice, ne asteapta o calatorie lunga.

     

      Imediat dupa desprinderea de docul Luna 5, Steve incredinta comanda secundului si se indrepta catre camera in care peste mai putin de 3 zile urma sa fie invitat ambasadorul antarian. Pe punte se aflau acum doar secundul, pilotul si inginerul de bord, toti trei cu experienta suficienta pentru a le fi incredintata puntea.

     

      Steve : Stii, ma gandesc la prima cultura pe care terrestrii au supravegeat-o. Cat de minunate pareau toate si cat de abrupt s-a terminat totul. Ce spirit, ce cultura ! O intreaga planeta...disparuta pur si simplu.

     

      D: Daca stai sa te gandesti, in momentul in care voi incepeati observatiile si supravegheati transmisiunilor lor radio, ei pierisera deja de cateva secole. Legea lui Murphy: ce incepe bine se termina rau. Iti dai si tu seama ce impresie am facut noi in momentul in care dementul ala a realizat prima transmisie extra-atmosferica.

     

      S: Si totusi, ceilalti au avut rabdare si in cele din urma ne-am dat pe brazda.

      -Aveti idee de ce antarienii au construit aceasta colonie pe marginea unei gauri negre?

     

      D: Poate pentru ca erau curiosi. In filosofia lor a afla este chiar mai important decat a sti.

      S: Nu inteleg...

     

      D: Pai, orbita antarienilor este foarte aproape de orizontul evenimentelor, ceea ce inseamna ca au o viteza periferica foarte mare. Pentru ei, o secunda dureaza cat o saptamana de-a noastra – din fizica relativista. Probabil ca sunt pur si simplu curiosi in legatura cu ce le rezerva viitorul.

     

      S: Adica sa fie o "capsula a timpului" la scara gigantica??

     

      Ambasadorul Derlov statea de ceva timp cu privirea atintita catre orologiul mecanic din sala de conferinte, pentru el era o incantare sa vada o piesa de antichitate pe pe o nava cosmica- cu atat mai mult un orologiu din secolul XIV. Mai astepta un moment inainte de a-i raspunde lui Steve.

     

      D: Tot ce se poate...dupa mine asta ar fi motivatia, s-or fi saturat sa tot inventeze, sa tot ii tina in carca pe ceilalti, acum poate vor doar sa vada ce le-am pregatit noi lor...

      -Ceasul asta...

     

      S: Este modificat. Noi neavand gravitatie am fost nevoiti sa recurgem la un mic truc. Greutatea pendulului este puternic electrizata iar jos am inserat o tablie care are sarcina contrara, astfel se atrag reciproc.

     

      D: Inteleg...dar nu cumva este periculos? de exemplu daca se formeaza un arc electric si lemnul se aprinde? Totusi este o piesa de muzeu!

     

      S: Este, tocmai din cauza asta n-am putut insera magneti sau intervenii in nici un alt fel. Oricum pe masura ce greutatea coboara, sarcina tabliei este modificata de calculator si astfel se evita o diferenta de nivel periculoasa. Plus ca are o atmosfera speciala, nu stiu exact componenta dar are o permitivitate electrica scazuta...

     

      D: V-ati gandit la toate..superb ceas..superb.

     

      Pe masura ce se apropiau de colonie echipajul incerca un sentiment amestecat dar din ce in ce mai viu. Pe de o parte aveau sa fie primii care se intalnesc cu acesti antarieni in cateva sute de ani iar pe de alta parte lipsa de informatii cu privire la misiunea lor propriu-zisa era cat se poate de frustranta.

     

      Jonctiunea cu statia pe care era stabilita colonia presupunea o manevra deosebita si pe care fizicienii terrestrii nu o putusera testa in laborator. Singura consolare a pilotului era ca exersase de mii de ori manevra in simulator. Aceasta consta in franarea rotatiei sistemului Colonie-Gaura neagra pana la o viteza care sa permita o legatura mecanica intre nava Midas si portul coloniei Antaria. Franarea avea sa fie realizata cu ajutorul unor unde gravitationale emise de un dispozitiv aflat la prora navei Midas. Pentru a realiza manevra Midas trebuia pozitionat cu centrul de greutate direct pe punctul lagrangean al sistemului, acolo unde atractiile gravitationale ale celor doua corpuri se anuleaza reciproc.

     

      Data fiind finetea manevrei, Steve ocupa de aceasta data postul pilotului – unde sistemele de navigatie erau ceva mai complexe si mai comode abdicand de la "reflexul" sau de englez.

      Capitanul activa dispozitivul gravitational- in esenta tot o mica gaura neagra artificiala care, prin varierea miscarii de revolutie, emitea o serie de unde gravitationale. Un asemenea dispozitiv necesita mai mult din jumatate din cala navei deoarece capcana magnetica in care se afla "emitatorul" de unde avea nevoie de niste bobine inductoare enorme.

     

      Intreg sistemul antarian care acum includea si pe Midas incepu sa franeze, proces care dura surprinzator de putin. Explicatia fiind instabilitatea sistemului, de indata ce acesta isi pierdu viteza, isi pierdu si masa de miscare. Sistemul se dilata pentru o clipa iar apoi, spre surpinderea tuturor, gaura neagra in jurul careia Antaria orbitase timp de secole isi reveni la stadiul de materie obisnuita transformandu-se intr-o sfera de marimea Lunii pamantene.

      Privelistea era una absolut unica, desi farurile de pe Midas abia luminau suprafata sferei, echipajul privea uluit la textura care scanteia din toate partile in toate culorile imaginabile. Parea alcatuita din cristale aparent cuartoase imense legate intre ele de alte cristale metalice.

     

      Misiunea insa de-abia incepuse. Urma jonctiunea cu Antaria si apoi partea finala a misiunii despre care nimeni nu parea a sti mare lucru.

     

      D: Steve, stiu ca la noi se obisnuieste ca oaspetii sa fie invitati la "palat" insa din cate date avem, antarienii gandesc un pic altfel chestiunea asta.

     

      S: Stiu, noi am venit la ei, noi trebuie sa ne dovedim generozitatea...dar totusi, banuiesc ca sala de conferinte pe care o avem aici este saracacioasa fata de ce or fi avand ei acolo.

     

      D: Uneori ce conteaza este contextul. Iar contextul este treaba mea, nu-ti face griji, sala este exact asa cum trebuie.

     

      In chiar primele minute de la redresarea sistemului, ambasadorul Antariei solicita andocarea cu Midas. Desi bulversat de nerabdarea conducatorului extraterestru, Steve andoca si il invita la bord – urmand, desigur, indrumarile protocolare ale lui Derlov.

     

      Antarianul isi saluta vizitatorii adresandu-li-se in limba lor -lucru care impresiona pe toti cei de la bord.

     

      -Noi am ramas in urma pentru voi, pentru a va oferi ragaz sa evoluati...pentru ca toti cei cu care veti avea de a face sa evolueze. Ceea ce vreti sa aflati este in sfera, aveti acolo toate indiciile pe care vi le putem oferi.

      Ambasadorul antarian privi orologiul din sala de conferinte si desfacu geamul care despartea cadranul de mediul ambiant. Atinse cifra romana 7 si se indrepta catre Derlov. Acesta ii intinse mana dreapta cu palma orientata in sus-salutul oficial al Uniunii atunci cand membrii delegatiilor sunt umanoizi.

     

      -Va trebui sa plecam acum pentru a ne intalni cu semenii nostrii, tot ceea ce trebuia indeplinit a fost indeplinit. Misiunea dumneavoastra este un succes!

     

      Cu aceste vorbe, ambasadorul Antariei isi incheie comunicatul. Se indrepta spre iesire si cu un ultim gest de salut parasi nava Midas. De indata, nava coloniala Antaria se desprinse de Midas si isi incepu calatoria adancindu-se din ce in ce mai mult in neant.

     

      S: Domnule Derlov, imi puteti explica ce s-a petrecut aici?

     

      D: Desigur, acum ca misiunea a fost indeplinita, va pot spune tot. Sfera la a carei formare am fost martori este o biblioteca a Antarienilor. Se pare ca aceasta cultura ne-a lasat un cadou formidabil.

     

      S: De ce le-a trebuit tot spectacolul asta ? nu puteau sa ne trimita datele pur si simplu ?

     

      D : Se pare ca scopul transmiterii informatiei este unul secundar, am impresia ca informatia este atat de importanta incat ar deveni periculoasa daca ar fi incaput doar pe mana unora sau daca numai unele popoare ar fi putut-o intelege...

     

      S: Sunt curios, totusi cum ati dedus dumneavoastra atat de multe?

     

      D: Ambasadorul Antarian a atins cifra 7 a orologiului dumneavoastra. Va amintiti de civilizatia pe care Terra a supravegheat-o?

     

      S: Imi amintesc dar nu vad ce legatura are orologiul meu cu o civilizatie apusa de sute de ani!

     

      D: In limbajul acelei culturi, "Vi’i" se traduce prin "si toti ceilalti".

     

© Copyright Valeriu Drăgan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online