evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cruciada bucătarilor  -  Curândul  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Conştiinţa împăcată  -  Luminile oraşului XIII  -  Ea, eu şi ei  -  Corabia nebunilor  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Catedrala  -  Program de criză  -  Darul divin  -  Muza  -  Ziua a şaptea  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Nebunul  -  Extratereştrii alienaţi  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Nyprus  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Delir  -  Luminile oraşului XXIX  -  Meduza (XI)  -  Concurenţă neleală  -  Inelul de platină  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Strada Cosmos  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Taxi  -  Pasomii  -  Ambiguitate clinică  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Acolo sus, vulbul  -  Umbrele nopţii  -  Aer  -  Liber arbitru  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Luminile oraşului XV  -  Pânza de paianjen  -  Zona 25  -  Mutare disciplinară  -  Timpul  -  Poveste de viaţă  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Proces neverbal  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Meduza (V)  -  Cioara  -  Muzeu Apocaliptic  -  Text experimental  -  Povestea gândacilor


Creatorul

- in memoriam Fredric Brown -

Lucian-Dragoş Bogdan



Publicat Marţi, 3 Iunie 2003, ora 10:05

      Usa culisa fara zgomot, izolându-l pe Jaach W. E. de lumea de afara.

      - Activati!

      Un murmur razbatu prin generatoarele de putere, intensificându-se clipa de clipa. Cabina se întuneca, strabatuta de o pâcla cenusie.

      Fulgerul brazda noaptea din masina si disparu, ca o parere.

      Când pâcla se destrama, cabina era goala. Pe chipurile celor prezenti se putea citi teama.

      - Experienta nu va reusi, profesore! se facu auzit un glas pitigaiat. E drept, calculatoarele au aflat data exacta a aparitiei vietii pe Pamânt, dar acesteia i-ati adaugat doar sase zile terestre... Cele sase zile în care Dumnezeu a facut lumea se masurau însa altfel...

      Profesorul se uita naucit la asistenti.

      - Cred ca are dreptate, îngaima el. Cred ca nu vom afla nimic... Nu vom sti daca viata a aparut datorita vreunui Dumnezeu...

     

     

     

     



     

      - Blob... mmbgl... Ma înec! reusi sa mai zbiere Jaach înainte ca gura sa-i fie astupata cu apa.

      ...O liniste necunoscuta pâna atunci puse stapânire pe trupul sau. Era înconjurat de o lumina divina...

      Socul electric care îl strabatu îl trezi crud la realitate. Era îmbracat într-un ciudat costum de scafandru si plutea printr-o încapere plina ochi cu apa.

      Alaturi de el, trei fiinte hidoase, asemanatoare - de foarte departe, gândi Jaach - cu niste pesti, se holbau la el. Nu apuca sa întrebe ce fel de vietati erau, ca un gând îi strabatu mintea.

      Ai ajuns aici la timp, straine. Daca nu apareai tu, am fi lasat pustiu acest loc...

      - Nu înteleg..., dadu W. E. sa comenteze, dar palma uneia dintre fiinte îi scutura casca si odata cu ea capul si odata cu el creierul.

      Rezultatul a fost ca timp de câteva secunde n-a mai gasit nimic logic în ceea ce-l înconjura. Asta pâna când simti un nou soc electric. Vezi plasma asta? Vei face din ea o sfera cât mai cutata cu putinta...

      - Adica?! Jaach W. E. era nedumerit.

      Foloseste-ti imaginatia...

      - Si daca n-am? facu el pe desteptul.

      O noua palma îl duse în tara zânelor. Când îsi reveni îl privi cu ochi bovini pe agresor.

      Acum ai...

      SA FIE LUMINA! tuna ceva. Jaach W. E. nu putu sa-si dea seama ce, întrucât o jumatate de zi de atunci încolo timpanele îi fluierara ca niste locomotive. O lumina orbitoare se revarsa în încapere si, de voie de nevoie, se puse pe treaba.

     

     

     

     


     

      Lucrul îi lua o zi întreaga, dar ceea ce îl îngrijora mai tare era faptul ca opera semana cu ceva cunoscut, dar nu stia cu ce. Când înceta sa se mai întrebe si vru sa anunte ca a terminat, aceeasi voce de tunet îi lua simtul orientarii.

      SA FIE O TARIE PRIN MIJLOCUL APELOR SI SA SE DESPARTA APE DE APE!

      Daca n-ar fi fost casca, mandibula lui W. E. ar fi încercat cu siguranta sa atinga cosul pieptului. În actualele

      conditii însa, se multumi sa asculte indicatiile.

      Vei izola constructia de apa cu ajutorul acestei plase, apoi vei elimna apa ramasa în interiorul plasei DAR vei lasa apa si pe constructie...

      Ofta si relua lucrul.

     

     

     

     


     

      - Permiteti..., încerca el timid.

      Palma îl trimise în celalalt colt al încaperii. Capul încerca sa vireze stânga dar nu reusi.

      - Lua-v-ar...

      Socul electric îl facu sa urle. Daca nebunii astia ma mai mesteca mult, îi... Nu mai apuca sa termine, caci creierul îi intra din nou în rezonanta.

      SA SE ADUNE APELE CELE DE SUB PÂNZA LA UN LOC SI SA SE ARATE USCATUL!

      Extenuat, Jaach se preda.

      - Permiteti sa merg la baie?

     

     

     

     


     

      Dupa trei zile de truda, constructia ajunsese sa aiba tot mai multe ciudatenii. Jaach W. E. fusese pus la un calculator gigantic pentru a programa, cu ajutorul lui, învelisuri pentru sfera.

      În ziua urmatoare îl pusera sa lumineze nu-stiu-cum constructia. Jaach nu mai întelegea nimic, dar asemanarea izbitoare cu ceva cunoscut îl macina. Cu ce naiba aduce?

     

     

     

     


     

      De-abia mai putea tine ochii deschisi. Îl pusesera acum din nou în fata calculatorului si îl convinsesera, dupa doua-trei palme, sa faca niste obiecte care sa se miste pe constructie.

      Lipsa de imaginatie era tot mai acuta asa ca, într-o ultima sclipire de inteligenta, facu niste dinozauri. Ghinionul lui.

      Când cei trei venira lânga el, crezu ca vor face apoplexie. Ochii le iesira din orbite ca la melci, iar gurile li se deschideau si închideau ritmic - chiar ca la pesti, cugeta W. E..

      Cugetarea nu dura mult, caci în secunda urmatoare privea computerul de foarte aproape. Periculos de aproape, mai facu un efort creierul sau.

      Bine ba, idiotule, tu te crezi smecher? Ce-s enormitatile astea? Reseteaza tot si fa niste obiecte mai mici, ca de nu...

      Jaach W. E. concluziona ca e mai bine sa nu mai cugete nimic. Avea acum de lucru si pentru ziua care urma.

     

     

     

     


     

      Un nou fulger brazda cabina. Când pâcla se împrastie si usa se deschise, un trup teapan se prabusi pe podea.

      - Parca a cazut Statuia Libertatii! se mira cineva.

      Trei oameni se repezira sa-l ridice pe Jaach W. E.. Pe chipul acestuia doar ochii - oarecum - mai miscau, precum proiectoarele unei baze militare.

      Doua palme se abatura peste chipul ravasit. Efectul lor depasi orice asteptare. Jaach W. E. urla ca din gura de sarpe, se ridica si începu sa încerce cu capul rezistenta peretilor.

      Oprirea fu la fel de brusca precum pornirea. Jaach W. E. ramase împietrit în fata unei harti.

      - Ce naiba ai, Jaach? Ce-ai facut în trecut? izbucni profesorul.

      - Asta! gânguri el, aratând spre harta pe care trona, maret, globul pamântesc.

     

     

© Copyright Lucian-Dragoş Bogdan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online