evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pierderea  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Vatmanul - O pasiune  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Mămica şi El Diablo  -  Cioara  -  Theron Girradus  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Călătoria unui artist...  -  În noapte  -  Ion cel fericit  -  Sfântul  -  Pescarul la apus  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Visul demiurgului  -  Fugind pe cerc  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Concurenţă neleală  -  Outland  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Vikingul  -  Macii  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Cel care nu mai e  -  Caiet de regie  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Lumea de sus  -  Povestea unui ceas  -  Gender X  -  Luminile oraşului XXXII  -  Children of mine  -  Dincolo de evoluţie  -  Lunga vară  -  Hoţul de timp  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Catedrala  -  Nevastă rea  -  Nopţi albe, zile negre  -  Timpul schimbării  -  ªarpele Midgardului  -  Taina norilor  -  Poză de buletin  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Acolo sus, vulbul  -  Valea blestemată  -  Somnul  -  Simbioza


Ulysse şi Hector

C

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 30 Septembrie 2007, ora 21:04

       În Ulysse vietuiau de fapt doi oameni. Da, ce va mirati asa. ( Azi oare care va fi la birou ?) Uneori ma întâlneam cu Ulysse, alteori ma întâlneam cu Hector ! Da, da Hector. Cel pe care si Homer îl aprecia foarte mult, desi era din tabara dusmana; Hector cela care avea o viata morala exemplara, bun familist si conducator al cetatii care vorbea frumos chiar si cu curva aia de Elena, da poate nu era chiar curva si îl iubea cu adevarat pe Paris ala, ce, pentru asta trebuia sa se faca un razboi ? Ca sa vedeti ce parsiva e si istoria asta!

     

     

      Ulysse îl purta în el pe Hector, cum va spun, îl tine în buzunarele hainelor lui. Uneori de aia nu îmi placea cum se îmbraca si încercam sa îi spun, dar el, sefu, credea ca e lingusit si o vreme a suportat dupa care a zis, "da mai termina cu aprecierile astea !" Pai, eu eram sincera, nu îmi place rosu putut de barbati, camasi mototolite de proasta calitate si culori neasortate si mai ales însotit de femei care arata ca de pe centura! Uneori totul mergea bine, doar în zilele când Ulysse se lupta pe ascuns cu Hector din el, atunci se îmbraca prost ! Daca am vazut ca nu întelege l-am lasat în plata domnului, eu nu-s " periuta " si nici secretara, iar el nu e decât personajul meu când îmi vine in cap ceva, spun, sau mai bine zis, scriu. Cel mai rau îl supara pe Ulysse când banuieste ca stiu ca minte. Caci minte de îngheata apele. Fenteaza. " Maria tre sa fii prietena cu Chera Duduca, asa ii zicem noi adjunctei, secundului, ca e fata buna! " Buna pe pizda ma-sii.… Îl are cu ceva la mâna si el pe ea…Mai zice: Maro tu lucrezi pentru mine ca spy. Ma umfla râsul, "Io sefu ? da ce am facut ? ce ai cu mine ? Eu nu stiu sa ma prefac !" Vazând ca n-am încotro zic : "Da cine ma plateste bre ! asta-i treaba murdara, K.K-ul vostru din Grecia ?" Se înfurie. Cum cine ? Io!" Da, vezi sa nu. El e cu blocat pe linia maritima X si pe linia maritima Z nu se circula…. O ia pe ocolite ca vezi c-o fi c-o pati, ca se deschide o noua firma. Pe dracu. Bla bla-uri. Chera Duduca e întelegere cu el si domina amândoi. Divide et empera . Sau au fost pana zilele trecute… cand a atins-o cu ceva pe ea, pe amant dracu stie…..Zilele trecute m-a trimis la întâlnire de afaceri si o femeie s-a îndragostit de mine! Îi spun unei prietene, mai fata, baga de seama ca te prostesti cu grecii tai, acolo erau si lesbi si pederasti ! ha,ha. ( Cred ca iar ai texte amestecate ! stop!)

     

      Atunci e cel mai Ulysse, când minte. A învatat sa minta româneste. Adica nu spune ceva fals ! Ascunde ! A dracului minciuna. Ciocoii vechi si noi! Râde. M-am distrat cu cartea aia a ta, zice el dupa ce o rasfoieste! Minciuna ca ascundere tainuire nu ca spusa! Si el o practica. Pai asa se putea rezolva si paradoxului cu Epimenide cretanul ! Epimenide spune : " toti cretanii sunt mincinosi " " Epimenide este cretan " ce spune Epimenide adevarul sau minciuna ? Si dai bataie de cap ca oricum ai da nu îl poti rezolva. Asadar întrebarea e ce " a spus " Epimenide ? Dar grecii nu au stiut sa puna întrebarea! De ce a vorbit Epimenide, cu ce scop? Dar daca nu ar fi spus, nu ar fi rostit ceva, desi stia si totul ramânea ascuns, atunci nimeni nu era acuzat de minciuna! Dar daca s-a spus? Vedeti asta e beleaua. Spiritul rational învins de fapte, de hârtii… Acuma l-au învatat si pe el niste contabile de-ale noastre ! Nu minti daca pur si simplu taci ! Asa se rezolva paradoxul.

     

     

     

      Când e sincer, ca are si momente de astea, sa nu-i fie de deochi, sa nu fiu si io paranoica, atunci e mai mult Hector. Mi-e tare drag atunci. Se deschise o linie de comunicare si pronuntia e buna si cuvintele curate, ochii… le vezi pur si simplu….

     

      Stiti cum a fost cu Troia o ciocnire a civilizatiilor. Acolo lumina lui Apollo stralucea în echilibru, câmpiile erau manoase si poate si oamenii mai buni. Lupta însemna onoare; era epoca virtutii militare. Si au venit grecii cu alta filosfie de viata când psiuhe, fronesis e înlocuit de logos, de nous, si zi-i de-a dreptu de viclenie, ce mai ! Si Hector a murit sub razele blânde ale lui Apollo. Poate atunci murea epoca de aur a luminii si grecii l-au furat si pe Apollo. Dar Hector, tracul de la Troia, a trecut în sufletul lui Ulysse. Noaptea Ulysse mânca din carnea lui Hector sa se întareasca si sa vietuiasca mai departe. Da ca în triburile de alta data învingatorii îi mâncau pe învinsi si acestia treceau în ei.

     

      ...

     

     

      A, stati un pic ca trebuie sa vad de urzicile alea pe care le-am pus la fiert.

     

      Asa.

     

      Textul de la scoala când am dat lucrare la copii…da unde naiba e ? cred ca l-am ratacit pe la birou. Trebuie sa-l caut si sa continuii .

     

      Cum spuneam chiar Ulysse învingatorul împrumuta de la Hector învinsul valorile sale. Le are acum în sânge, le afiseaza ? Nu stiu. "Familia mea este bogata, nu m-a obligat nimeni sa duc acest razboi ! Sau. Maro, tu esti ca mine faci totul din cavalerism "…Al dracu cavalerism… diferenta e ca eu mor de foame in cavalerismul meu in timp ce el plimba banii si castiga….

     

     

     

      În mersul lui Ulisse se vedea adesea mersul lui Hector, când îsi balansa servieta si urca în masina, când îsi arunca privirea sus si ochelarii si mai sus. Avea pas usor de pisica atunci când urca scarile, asta era Hector, Ulysse uneori pleca pe usa cealalta, calca pe alaturi sa nu-l vada socotitorul? În mediatiile sale ascunse Ulisse se gândea profund : oare chiar sunt " os domnesc " sau mi-au inventat o legenda ca o busola pentru mai buna orientare în navigatia maritima?

     

     

     

      Pssst! Se aud mici zgomote în birul de sus. Pune stampila pe un document, trage fermoarul servietei, face trei pasi si rasuceste cheia în broasca. Îl încuie pe Hector cel învins acolo si pleaca la o întâlnire de afaceri. Dar eu stiu ca pe usa scrie " Vae soli, quia cum ceciderit, non habet sublevantum sae! " Îmi place Hector, dar ]mi place mai mult Ulysse ! poate ar trebui cu o furculita sa separ bunul de rau! Da ce's proasta? Mai bine sa ii las amestecati!

     

     

     

     

     

      p.s. Am primit un telefon cu un numar al meu mai vechi si stupoare dincolo era o voce d e barbat. Eram eu în alta ipostaza ? ha, ha. Un nume tot cu K. ( Un al treilea K ?) Aha, se poate si asa.

     

     

     

      Ma întreaba bibicu :

     

      - Mah, tu îi trimiti e-mail-urile astea personajului tau, ala în carne si oase ?

     

      - Îhî, zic eu.

     

      - Si ? Le citeste, le întelege ?

     

      - Nu stiu, ca nu îmi raspunde. Probabil nu stie destul de bine limba româna. Dar când îl întreb daca le-a citit, zice: "Da, citesc tot ce îmi trimiti". Zice un " da " placut ca dupa un orgasm.

     

      - Asa mi s-a parut si mie ca e o poveste de iubire !

     

      - Ce iubire, mai frate, câta iubire poate fi între autor si personaj ? Între un businessman si un empoyee?

     

      - Zau ? numai atât ?

     

      - Ei, l-am pacalit ca sa îi gâdil orgoliu, ca el e Pygmelion si io Galatheia, ca învat de la el, Arta razboiului , dar se poate spune ca e si invers. Desigur ca el nu ar recunoaste.

     

      - Si când vei termina cartea ce vei face cu acest " atasament " de personalitate aditiva ?

     

      - Nu stiu, îmi " ucid " personajul cumva, ca doar n-o sa înnebunesc de dragul lui asa în mod unilateral. Daca nu cumva mor io de foame, caci în loc sa caut de lucru si sa îmi refac seviciu, sa câstig bani, io pierd vremea lânga grecu asta zgârcit, da care face pe lordu (asa vreau sa fie în cartea mea !) Chiar, nu stii un job bine platit, dar sa nu ma prea duc pe acolo ca mai am mult de scris, oricum abia am început.

     

      - Nu stiu. Zise vocea Kapa si închise. Fusesem eu în conversatie cu o alta " minte " de- a mea.

     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Nota :    Din "S.C. Ulise S.R.L -
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online