evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Aniversarea  -  Halta părăsită  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Natură moartă, cu portret  -  Luminile oraşului XXII  -  Întunericul de dincolo  -  Gheşeft  -  Înălţarea  -  Ultima eclipsă (I)  -  Meduza (II)  -  Ea, eu şi ei  -  Povestea unui ceas  -  Punct. ªi atât  -  Mr. Loverman  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Pastel  -  Tânăr si încă nescris  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Alfa şi Omega  -  Lumina de jad  -  Recurent  -  Texte.01  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Sclipiri de Soare  -  Omul apropiat  -  Între ziduri  -  Câmpul de luptă  -  Novicele  -  Dimineaţă târzie  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Gri şi roşu auriu  -  Boaba de spumă  -  Vid imprevizibil  -  La vânatoare da "Eilian"  -  De aici, de sus...  -  Cadoul  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Furnizorul de vise  -  Caiet de regie  -  Nu este prima dată  -  Enigma de cristal  -  Luminile oraşului XXX  -  Misiunea  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Lunea Maniacilor  -  Viziune  -  Scrisoarea  -  Iza  -  Luminile oraşului V  -  Perdeaua lui Simon


Canicula

Canicula
  Gabriela C.
varianta print

Gabriela C.



Publicat Duminică, 23 Septembrie 2007, ora 20:55

      Fiecare por al învelisului epidermic, supura. Nu mai elibera sudoare pentru ca, pur si simplu, nu mai avea putere sa o mai faca. Afara era frig. În casa, caloriferele erau acoperite cu paturi pentru ca, altfel, ar fi întretinut frigul prin consistenta lor metalica, rigida, rece.

      Acum, Margareta simtea nevoia sa-si lipeasca pielea dogorinda si aproape crapata de toti elementii caloriferului. Dorea sa simta, cel putin racoare, macar o adiere sa-i zburleasca parul de pe ceafa si s-o înfioare. Îsi aducea aminte cum, acum multi ani, a iesit numai în lenjerie afara, seara, în timpul unei ninsori cu fulgi mari. Topaia de fericire prin zapada ca un tânc de trei ani în fata bradului de Craciun. E adevarat ca bause pe nerasuflate, 3 pahare de whisky, dupa ce Cristi îi pusese "mare întrebare". Aah, Cristi... Ce vremuri...Acum, Margareta, 35 de ani, singura, bolnava. Atunci, Margareta, logodita, cu 10 ani mai tânara, sânii mai tari, fundul, fara pic de celulita si cu un sistem imunitar fara cusur. Se zbenguia prin zapada, dând cu piciorul în dreapta si stânga, împrastiind pulberea alba si împreuna cu ea, toate grijiile si dubiile pe care le avusese pâna atunci în priviinta lui Cristi. Stia ca tânarul avea sa-i faca o surpriza, ca doar era ziua ei, nu? Dar parca, nu se astepta la un inel, dupa numai 3 luni de convietuire. Îl iubea, nu se îndoia de asta, dar Cristi avea ceva, ce o înfiora, ceva în privire, ceva în atitudinea lui era ca un drog. Mai fusese îndragostita si înainte, dar parca sentimentul s-a metamorfozat complet în momentul în care l-a întâlnit pe Cristi. "În sfârsit ai întâlnit dragostea adevarata!" îi spuneau prietenele ei în timpul reuniunilor cu supradoza de estrogen într-o combinatie ideala de progesteron. Un adevarat cocktail de hormoni feminini cu efect amagitor. Aceasta este compozitia supei primordiale din care s-au nascut povestirile romantice cu Happy End, acel "si au trait pâna la adânci batrâneti".

      Margaretei, acoperita cu o pelicula de sudoare si lipita cu spatele de un calorifer înghetat, îi venea acum sa scuipe pe toate sfaturile prietenelor ei de atunci. Ea stia mai bine adevarul. Cristi, Cristi... Dragul de Cristi... Frumosul de Cristi care alergase afara, dupa ea , în acea seara magica. Scumpul de Cristi care vroia sa-i puna o patura pe umeri sa nu raceasca, dar ea dansa în continuare în zapada, evitându-l, ca la fotbal american. "Nu mi-e frig, lasa-ma-n pace" tipa ea din toti rarunchii, cu un zâmbet larg ce-i dezvelea dantura perfecta. Adora sa-l tachineze, sa-l faca sa o doreasca si mai mult. Ceea ce n-a stiut ea niciodata este ca acest comportament infantil era mai mult decât sâcâitor pentru Cristi care nu putea decât sa strânga din dinti si sa-si înfrâneze impulsurile... cel putin pentru moment. A prins-o de bratul stâng, a întors-o spre el: "Gata!". Avea o privire fulgeratoare care-i trimitea fiori prin tot corpul. Margareta îi sorbea furia din ochi cu fiecare particica a fintei sale, se îmbata cu privirea lui hipnotica, starea de agitatie era înlocuita, treptat, de excitatie. Simtea cum se-nfioara, pielea capata o sensibilitate aparte. Simtea, în sfârsit, vântul rece, fulgi de zapada pe umerii goi si senzatia mult asteptata de piele de gaina. Numai în prezenta lui avea parte de aceasta senzatie.

      Margareta avea o toleranta foarte mare la frig. Niciodata nu si-a putut explica de ce. Nu o deranja deloc înainte. Ba chiar îi facea placere sa-si bata joc de colegii ei care dârdâiau, în spatele liceului, încercând sa-si aprinda o tigara. Ei nu i-au clantanit niciodata dintii în gura din cauza gerului, cum pateau ei. O poreclisera, în batjocura, Baba Dochia, cu toate ca ea reprezenta exact opusul. În toiul iernii se simtea în elementul ei; era singura fata care venea în fusta la scoala, fara nici un fel de dres. Era febletea baietilor dar în anotimpul geros nu a interesat-o niciodata sexul opus. Vara era crima, însa.

      Acum este mult mai rau. Afara este ger dar caldura o sfârseste. Simte ca a slabit mai mult de 8 kilograme într-o saptamâna, când în realitate sunt vreo 12. Acum stie, însa. Misterul este partial dezlegat. Stie de ce avea nevoie, vara, de compania barbatilor. Stie de ce n-a rezista nici unul lânga ea mai mult de o saptamâna. Gasea întotdeauna o modalitate sa-i calce pe nervi. Le putea citi tensiunea interioara cum nimeni altcineva. Reusea întotdeauna sa atinga acea coarda sensibila declansatoare a furiei, pentru ca FURIA lor era salvarea ei. Ce mecanism ciudat. Cu cât furia lor era mai mare, cu atât fiorii deveneau mai reci. Ce senzatie delicioasa... ca un cub de gheata pe sira spinarii, o burnita rece pe fata încinsa, parul ridicat pe coapse, brate, ceafa si, în sfârsit... pielea de gaina.

      Ar fi comis o crima pentru acea senzatie în momentul de fata. Dar acum nu mai era stapâna deloc pe tehnica seductiei. Parca disparuse cu totul atunci când Cristi...

      Nu. Ce a fost, a fost. Nu mai vrea sa se mai gândeasca la asta. Nu mai are nici un rost acum. Si totusi...Cristi era diferit, îi suporta toate ifosele, se enerva tacit, fara nici un fel de criza, fara nici un fel de iesire, transmitându-i astfel furia numai prin privire si prin actul sexual, care, din punctul ei de vedere, era de-a dreptul dumnezeiesc. De fiecare data când avea orgasm, scotea aburi reci pe gura. Cristi era terifiat, la început, de aceasta ciudatenie, dar cu timpul, s-a obisnuit si a devenit rutina.

      Margareta traia raiul pe pamânt în perioada casniciei; totul era, cum nu se poate mai perfect; pâna când Edenul a cazut. Si ca orice razboi, totul a pornit cu un sol de pace.

      Blestemata a fost ziua în care Irina le-a batut la usa. Irina, una din grupul de prietene ale Margaretei, din formatia Estrogen Sisters care lupta pentru dragostea "till death do us part". Si ca orice nou hit, extrem de popular, ascunde în pântecul sau, un mesaj subliminal care anuleaza cu desavârsire orice regula prestabilita si scoate tabuurile de sub perdeluta printr-un avort spontan de cuvinte plângacioase:

      "Am ramas însarcinata cu sotul tau!!"

      În momentul acela, Margareta a vazut negru. Cristi a ramas imobilizat de pasivitatea-i caracteristica. Irina si-a tras tras mucozitatile înapoi în cavitatea nazala cu un zgomot dezgustator. Margareta s-a repezit spre ea apasându-si salbatic palmele pe burta neinvitatei.

      "Scoate bastardul afara, acum!"

      A fost informata ca Irina a avortat, o saptamâna mai târziu, la una din multele clinici condamnate de biserica. Cristi si-a facut frumos bocceluta si a plecat în lume. Margaretei i-a mai ramas doar canicula.

      Acum se coace ca un cartof în frigiderul de garsoniera în care locuieste. Ce gluma buna. A stiut de la început ca nu e asemenea celorlalti dar a sperat sa treaca neobservata si sa supravietuiasca ca o creatura a noptii, denumita generic vampir. Doar ca ei nu-i trebuie sânge. Sângele este usor de procurat. Ea are nevoie de furie. A început sa se întrebe: ce este de fapt? O finta pe baza de carbon si apa cu un sistem termoreglator deosebit sau altceva? Nu mai poate gândi coerent. Este trasa la fata, pielea are o nuanta cafenie. A devenit o uscaciune. Se întinde dupa paharul cu apa de lânga ea dar efortul i se pare acum, cu adevarat inutil. Ce mai conteaza doua picaturi de apa într-un desert? În colturile gurii are adunata o spuma alba, uscata. Cum a crezut ea ca poate fenta jocurile sociale? Nu a fost niciodata genul care sa se marite, dar avea nevoie de o sursa constanta de sentimente ostile pentru a supravietui. Nu avea cum sa mentina acest joc al seductiei la nesfârsit. Si totusi, sursa inepuizabila a fost epuizata si a decis sa abandoneze sloiul de gheata. Si cu sapte cojoace pe ea, Baba Dochia tot sufera de frig... cald... frig... cald... Delireaza. Sfârsitul e aproape. Simte asta. Si totusi care a fost menirea ei pe lume? Spera sa ajunga în iad. A citit undeva, mai demult, ca în al noualea cerc al iadului sunt minus 100 de grade. Sau era Polul Nord? Nu mai stie. Oricum ar fi vacanta ideala.

      Ultima rasuflare otravita de canicula îi dezvaluie adevarul. "Maestrul si Margareta", nume predestinat. Margareta lui Faust. Nume predestinat. Cristi, Cristian, crestin, Iisus Hristos, nume predestinat, ce ironie!! Maestrul cu numele Mântuitorului. Ea, sterila. El, Lucifer. Sau el, steril, ea, Lucifer. Cine e Maestrul si cine e Margareta? Nu. Ea este doar Purtatorul. Mesagerul. Mâinile ei pe pântecul Irinei. Furia ei înghetata în uterul anonimei. Bruma vietii ei, aruncata, inconstient într-un surogat pentru Anticrist. Irina n-a avortat. Menirea. Scopul. Frig... Cald... frig... cald... cald... cald... fierbinte... arde... combustie... nu spontana ci predestinata... flacari... scrum.

     

© Copyright Gabriela C.
Comentarii (1)  
Dana Musat
Luni, 5 Noiembrie 2007, ora 10:21

ok, ideea este super, mi-a placut, l-am citit integral fara sa ma plictisesc.
tehnic..as renunta la prea multele punte de suspensie.

Toate cele bune!

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online