evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Câmpul de luptă  -  Întâlnirea  -  Norul de argint  -  Planeta ascunsă  -  Octopolul  -  Pasul craiului de munte  -  Sfârşitul lunii  -  Al nouălea iad  -  Petrecerea  -  Je t'aime mélancolie  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Universul lent  -  Jocul Zeilor (I)  -  Colecţionarul  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Luminile oraşului XIX  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Începutul  -  Liniştea  -  Aripile din cer  -  Dona  -  Pastel  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Lumina de jad  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Drumul spre  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Răscrucea  -  Engel  -  Clocitorul Josh  -  Fălci însângerate  -  Îndelunga aşteptare  -  Caseta pirografiată  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Diamantul  -  La copcă  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Lumină dublă  -  Metastază  -  Accidentul  -  Arătarea  -  Aici şi acum  -  Hoţul de timp  -  Nu este prima dată  -  Fragile  -  10 minute pâna la explozie  -  Cincizeci  -  Gheşeft


Mamal - Despărţirea

Mamal - Despărţirea
  Maria Laurenţiu Cătălin
Mamal - Oraşul
Mamal - Beciul
varianta print

Maria Laurenţiu Cătălin



Publicat Duminică, 23 Septembrie 2007, ora 20:51

      Isi impacheta cateva lucruri, mai multe haine, sa aiba pentru drum , isi lua laptopul si pleca cu lacrimi in ochi din caminul sau, spatiul in care a stat 20 de ani,nu inainte de a-i da foc.

      Nu privi inapoi , ii era prea greu .Auzea trozniturile lemnului care ardea, simtea mirosul puternic al fumului,vapaia se oglindea in zapada dealului din fata sa. Dar nu se uita innapoi.

      Afara ninsese proaspat si cizmele pe care le purta erau perfecte pentru o asa vreme,cu pasi marunti porni inspre micul orasel din apropierea padurii de unde avea sa ia trenul catre marea metropola.

      -Ce naiba am uitat si sa mai merg de atata timp cat am stat innauntru.

      Intradevar picioarele sale nu erau obisnuite cu mersul mai ales ca mare parte din timp si-l petecuse pe scaun in fata laptopului sau.

      Nu trecu mult si incepu sa oboseasca simtea ca plamanii sai nu mai trag aer,desi afara batea un vant crunt si era destiul de frig traspirase ca intr-o zi torida de vara,simtea ca se sufoca. Asa ca hotara sa mai stea cateva minute sa se mai odihneasca. Insa transpiratia imediat se raci si niste frisoane sacaitoare il apucara ca din senin.

      Trebuie sa merg mai departe ca de nu inghet pe aici.

      Da' unde o fi raul,parca era mai aproape de padure.

      Sa fi gresit traseul,

      Isi trase maneca si se uita la ceasul sau care era inzestrat cu o busola.

      -Ceasul arata spre nord,deci merg bine.

      Probabil ca am pierdut notiunea distntei.

      Nu merse mult si zari raul dar nu asa cum spera el.Chiar daca afara era frig acesta nu inghetase.

      Normal trebuia sa ma gandes. Azi-noapte a nins nu avea cum sa-nghete asa de repede.

      Picioarele il dureau din ce in ce mai tare ,la piciorul drept socuri parca electrice il chinuiau.

      Au .. si incepu sa se frece pe piciorul drept.

      Se chircii putin in zapada.

      Deodata simti o stare extraordinara de beatitudine,inchise ochii,se vedea pe un drum pietruit impreuna

      cu prietenii sai de joaca.

      -Hai, Mamal paseaza! Hai, Mamal!emotionat si balbait pasa insa se impiedica de o piatra si cazu cu tibia pe o alta .Incepu sa planga,durerea insa nu era atat de

      mare pe cat faptul ca isi vedea piciorul mort ,nu putea sa si-l miste.Venii bunica ,Of bunica ,il luain brate si il duse in casa .De aici nu isi mai aducea aminte de nimic doar ca s-a trezit la dispensarul din sat unde doctorul ii examina piciorul.Parca si acum simtea ...

      -Domnule...!?

      gustul dumnezeiesc de bun...

      -Domnule...!?

      al prajiturii cu mere si scorti...

      -Domnule!?

      -Aaaa..., Da!

      Sunteti bine?

      A...cred ca am atipit.

      Ridicati-va va rog caci puteti face pneumonie doamne fereste.

      Da,Da...

      Ma ajutai putin am probleme cu picioorul, mi l-am rupt in copilarie si acum imi cauzeaza.

      -Va multumesc!

      -Dar nu va suparati!? ce cautati pe meleagurilae astea salbatice?

      Aaaa...aaaa..pai sunt fotograf am venit sa fac cateva instantanee pentru revista...

      Aaaa da

      Strainul paru ca inghite gogoasa.

      Cica fotograf,pe asta de unde am mai scos-o frate.

      -Mergeti spre oras?

      -Da

      -Am venit sa prind niste peste.De cand s-a inchis firma din oras ne descurcam si noi cum putem.

      -Barca o am ceva mai departe sub o salcie pletoasa.

      -Dupa ce ca suntem saraci astia ne mai si inspecteaza daca avem permis de pescar.

      - Asta vara mi-au luat barca...Aaa.. acum sunt cu a unui vecin si am face bine sa mergem cat mai repede ca nu vreau sa am belele.

      -Da...Da... sper sa nu va incetinesc cu piciorul asta nenorocit...

      Localnicul dete dovada de o buna crestere atat prin vorba cat si prin comportament.

      -Sa va ajut.

      -Si isi puse umaul sub subsioara lui Mamal.

      Dupa cinci minute ajunsera la barca.

      Localnicul o ascunsese de n-o vedeai nici de la doi metrii.

      Lua vaslele o trase mai pe mal ,il ajuta pe Mamal sa se urce si plecara.

      Raul era foarte stramt dar adanc, ajunsera la malul celalalt cat ai clipi din ochi

      -Am ajuns. Acum daca nu va suparati trebuie sa merg inapoi ca nu am prins mai nimic pe ziua de azi.

      Mamal observa in juvelnicul pescarului cativa fiti de peste,insuficienti nici pentru un copil.

      Scoase din buzunar o hartie de 100 de dolari si o intinse spre om

      -Nu...nu... m-ati inteles gresit nu v-am ajutat pentru bani .

      -Lu-atii aveti mai mare nevoie de ei decat mine.

      -Insist.

      Pescarul intinse mana si lua suta de dolari.

      -Va multumesc!

      Nu... eu multumesc ,daca nu erai dumneata acum nu mai eram in viata.

      Pescarul rupse o creanga dintr-o salcie si ii facu un ciomag sa-l ajute la mers.

      Multumesc,multumesc!

      Isi dadura mainile si Mamal incepu sa se departeze...

     

© Copyright Maria Laurenţiu Cătălin
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online