evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Toate filmele româneşti au un final trist  -  Turnul de calcar  -  Supravieţuitorul  -  Limoniu  -  Halucinaţie  -  Cărăușul  -  Sclipiri de Soare  -  Dona  -  Răscrucea  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Începutul  -  Vrăjitorul  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Halta părăsită  -  Cap de listă  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Ancheta  -  Recreaţia  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Atingeri sensibile  -  Cojocul (Cujuh)  -  Melodia care nu se aude  -  Ulysse şi Hector  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Calul cruciatului  -  Muzica  -  ªi atunci...  -  Iluzia viselor  -  Apocalipsa  -  Mărire şi decădere  -  Clocitorul Josh  -  Vânătorii de poveşti  -  Pastel  -  Meduza (VII)  -  Vid imprevizibil  -  Planeta ascunsă  -  Casa nebunilor  -  Lacrimi de stea  -  Plasa pe jăratic  -  Mamal - Despărţirea  -  Obsesia  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Luminile oraşului XVIII  -  Descoperirea  -  Cyborg story  -  Mamal - Beciul  -  Pasomii  -  Diamantul  -  Timpuri Noi


Aripile din cer

Pentru Misuzu, inspiratia r

Aripile din cer
  Marian C Ghilea
Pulbere de stele
Vise în adâncuri de stâncă
Cojocul (Cujuh)
Meditaţie
varianta print

Marian C Ghilea



Publicat Duminică, 30 Septembrie 2007, ora 08:57

      Alunecare.

      Coamele uriase ale norilor albi se învolbureaza din nou la orizont. Jos, printre firele înalte de iarba, ma scald în lumina diafana a cerului. Pot sta asa, fara sa ma misc, ore întregi, cu mâinile îngropate sub cap, privind la insulele imponderabile de puf ce se scurg pe deasupra mea. Formele lor mereu schimbatoare recita pe mii de voci noi si noi istorii enigmatice fara sa oboseasca vreodata. Alaturi, destul de aproape, se aud valurile înspumate care mângâie plaja. Îmi imaginez ca apele marii se contopesc la orizont cu infinitul, doua nuante de albastru, asortate la unison. Daca reusesti cumva sa înoti pâna acolo te poti înalta imediat în aerul cald, printre râurile de eter. Desi nu te pot vedea, stiu ca esti undeva acolo sus, cu aripile întinse, privind spre pamînt. Poate chiar în spatele norilor care aluneca în continuare tacuti prin aerul efervescent al soarelui de la zenit. Si as vrea sa îmi creasca si mie aripi lungi si puternice care sa ma avânte spre abisurile albastre, unde sa te pot întâlni. Stiu ca esti trista, deoarece apari plângând în fiecare noapte în visele mele. Stiu ca esti celalalt eu al meu si ca nu voi fi fara tine un întreg niciodata aici, pe pamânt. De aceea trebuie sa te întâlnesc curând. Mai ales acum, când cea de-a mia vara a început.

      Gao!

      În fiecare zi vin aici sa privesc la mereu schimbatorul cer. E un desert de oameni în juru-mi. Plaja e alaturi, la doi pasi, si totusi nu vreau sa ma duc pâna acolo singura ci prefer sa astept ca cineva sa apara si sa alerge cu mine de mâna pâna la valurile înspumate. Am avea timp sa ne jucam printre ele toata dupa-amiaza, sa alergam pe nisipul încins si sa ne spunem reciproc povesti, iar la venirea serii sa ne despartim spunându-ne cu veselie “Pe mâine!µ. Însa nimeni nu vine niciodata aici pentru mine, toti stiu ca încep sa plâng atunci când îmi fac noi prieteni si prefera sa ma evite. Poate ca e mai bine asa... Când obosesc de atâta asteptare ma ridic si alerg cu mâinile întinse ca niste aripi. Îmi imaginez ca-mi iau zborul spre castelul nevazut în care locuiesti.

      Nihaha!

      Seara, cand ma prabusesc în somn, visez mereu aceesi lume. Un tarâm plutitor unde am aripi, iar tot ce se poate vedea în jur e albastrul nesfârsit al cerului. Insule verzi cu copaci si castele se rotesc în spirale printre zapezile norilor iar aripile ma poarta de la una la alta fara effort. Tu esti tot timpul alaturi de mine, si, chiar daca la început mai plângi, te înveselesti încet-încet ascultând-mi povestile. Dupa o vreme nu mai stiu care dintre noi sunt eu si care esti tu. Si atunci înteleg ca niciodata nu au fost doua fiinte separate ci doar un suflet cu o singura pereche de aripi care asteapta de un mileniu o picatura de fericire. Si ca eu, partea de pe pamânt, trebuie sa fiu zâmbitoare, optimista, pentru a nu te întrista si mai tare, pentru ca lumea din jur sa continue sa existe. Da, voi continua sa fiu vesela, voi învata sa fiu mai puternica. Pentru ca ciclul nesfârsit al durerii trebuie sa se opreasca. Pentru ca a sosit, în sfârsit, vremea pacii, a împacarii. Daca as fi un pictor talentat, mi-ar placea sa imortalizez pe pânza, de fiecare data când vin aici, doar vântul. Vântul pur, nevazut si totusi omniprezent. Vântul care sa ma poata ridica pâna la castelul de dincolo de nori.

      Plutire.

      Întinsa în iarba înalta, îmi imaginez ca cerul e de fapt jos si pamântul e sus, si ca-mi dau drumul sa cad în oceanul infinit, nu mai am nevoie de aripi, propria-mi greutate ma trage catre tine, catre lumea ta ascunsa. Nu, nu mai putem rescrie istoria, s-au facut multe greseli în trecut dar putem macar înlatura durerea ce planeaza asupra viitorului. Putem elibera din lanturi virtutile care ne-au mai ramas, le putem da aripi care sa umple fiece frântura de constelatie. Iar apoi sa le lasam sa se avânte spre vesnicie, radiind de inocenta si iubire. Si abia atunci sufletele nevinovatelor fiinte cu aripi ucise cu atâta timp în urma îsi vor putea gasi si ele, în sfârsit, pacea.

      Destin.

      A mia vara a început. Stiu ca te voi revedea curând. Trebuie sa fiu puternica si vesela pentru timpul care mi-a mai ramas aici, pentru ca atunci când ne vom întâlni sa am cât mai multe amintiri frumoase pentru tine. Trebuie sa îti dau din puterea mea, sa te ajut sa traiesti mai departe, pentru ca lumea sa continue sa existe, pentru ca speranta si timpul sa nu se sfârseasca. Îmi arunc bratele spre cer si încep sa alerg din nou, imaginândumi ca am aripi si ca îmi iau zborul spre castelul tau nevazut, spre castelul meu nevazut.

      Nihaha! Nihaha! Nihaha!

     

© Copyright Marian C Ghilea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online