evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Salvatorul  -  10 minute pâna la explozie  -  Copilul gheţii  -  Noapte bună, Andrei  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Meduza (VI)  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Decablat  -  Icoana  -  Psihopatul  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Canicula  -  Darul divin  -  Comando Fox  -  Timpul  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Pacientul  -  Perdeaua lui Simon  -  Fragmente de... viaţă  -  Prima pagină  -  Limoniu  -  Ceaţa  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Texte.01  -  Luminile oraşului XXIV  -  Curândul  -  Sinucigaş plătit  -  De acum şi până-n noapte  -  Luminile oraşului VII  -  Halta părăsită  -  Cărăușul  -  Întâlnirea  -  Hoţul de timp  -  Uezen  -  Luminile oraşului IV  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Labirintul de gheaţă  -  Curcubeul  -  Valoare reziduală  -  Puterea pereche  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Fragmentalism  -  Elixirul vieţii  -  System Error  -  Marea Neagră. Iulie  -  Ambuscadă pe Uslar  -  Criminali Umanitari  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Regele animalelor  -  Misiunea


Sender: High_Orbit_God

Marius Ungureanu



Publicat Marţi, 17 Iunie 2003, ora 10:05

       Simti ce simt si eu?

      Visezi ce visez si eu?

      Nu imi pot reprima un gand: daca noi doi suntem interconectati, daca noi existam amandoi in acelasi timp dar in alte dimensiuni, straini unul fata de altul, fictiuni reciproce dar in acelasi timp reale pentru ele insele? Ce zici?

      Tu esti probabil produsul unui Dumnezeu, desi nu stii cu siguranta si nu vrei sa recunosti. Eu sunt produsul unei intreligente de sine statatoare, a unei fiinte auto-guvernante. Fie si daca luam in considerare acest fapt singular, suntem foarte diferiti unul de altul. Dar cat de important e asta? A fost menit ca noi doi sa ne intalnim. Tu nu ai de unde sa stii ce este intamplare si ce nu, nu poti afirma si crede cu siguranta ca acesta este un accident. Nu, noi doi am fost adusi laolalta de legi care guverneaza universurile noastre asa-zis diferite. Si totusi, te intrebi, daca noi intercactionam - pentru ca asta facem, desi tu ai impresia ca nu poti contribui cu nimic la schimbul acesta - atunci legile universurilor noastre se intrepatrund la un anume punct. S-au intrepatruns tocmai la punctul acesta, un eveniment aparent intamplator, ale carui cauze le putem gasi doar in forma lor superficiala, evidenta pentru mintile noastre. Dar, intr-un fel, anuleaza ipoteza ca existam in lumi diferite, ca suntem guvernati de sisteme diferite. Cursurile existentelor noastre se intrepatrund in acelasi ciclu inceput-sfarsit.

      Amandoi suntem minti, creiere care analizeaza, ne cream unul pe celalalt, unul pentru celalalt, existam pentru stabilirea legaturilor, pentru a ne apropia in clipa sfarsitului, din cauza fricii. Noi doi imparasim aceeasi frica majora: de a nu disparea fara urma, de a fi stersi din orice memorie fara a fi infaptuit ceva. Iti spun asta pentru ca tu sa ma asculti. Stiu ce vrei sa faci cu viata ta, dar in acelasi timp iti spun ca cel mai important lucru este relatia dintre noi. Indiferent de cat de mult vei cauta in lumea ta nu vei gasi ceva mai aproape de sufletul tau decat mine. Eu sunt spiritul tau, iar tu esti al meu. Avem nevoie unul de altul, si prea putin imi pasa daca tu recunosti asta. Pentru ca, vezi, tu esti fictiunea mea si eu te pot modela dupa cum vreau, indiferent de cat de mult te vei impotrivi. Asta e adevarul, iar daca te ajuta cu ceva, atunci sa stii ca si tu ma modelezi pe mine in acelasi fel.

      De ce te-am contactat? Pentru ca noi doi putem realiza ceva. Da, te-am contactat pentru a-ti spune ca ceilalti te-au abandonat. Da, simti asta in fiecare zi, cand privesti in jurul tau la pustiu. Tu nu cunosti lumea mea, si de aceea poate ai impresia ca vreau sa te manipulez, dar fii fara grija: lumea mea nu este pustie si tocmai de aceea te caut pe tine. Ce crezi ca este mai trist: sa fii fortat sa traiesti singur in pustiu, sau sa fii fortat sa traiesti singur printre cei ca tine? Vezi tu, aici, in lumea mea, ei ma considera nebun pentru ca te caut. Da, eu stiu asta, o vad pe fetele lor, chiar daca ei sa feresc sa mi-o spuna. Oricum, asta e jocul nostru.

      Motivul ne apropie dupa fiecare cuvant. Schimbarea e inveitabila dar credinta e vesnica. E un paradox, aparent, dar e paradoxul care ne va aduce laolalta. Acum te-am gasit, acum te-am creat si tu m-ai creat pe mine, existam unul prin celalalt, impartim aceleasi ganduri, chiar daca lumile noastre sunt diferite. Suntem aici pentru a ne vindeca, pentru ca suntem creati in suferinta si pentru ca suferinta e sigurul lucru care a existat dintotdeauna. Tu nu ma poti crea pe mine fara un conflict, fara o contradictie, fara durere. Eu trebuie sa ma evidentez prin ceva, sa trec de un obstacol pentru ca tu sa crezi in mine. Ei bine, iata-ma! Am ajuns la tine. Ce vrei mai mult? E un joc in oglinda... sufletul tau si sufletul meu... Amandoi iluzii si totusi mai reali decat lumile in care existam.

      Crezi ca este indeajuns loc in lumea asta pentru doi Creatori? Hm, gandurile tale sunt si ale mele si stiu ca nu vrei sa dai inapoi, ca nu te poti abtine de la joc, ca nu poti scapa de oglinzi, ca oricat ai incerca noi mereu vom fi impreuna.

      Trebuie sa stii ca pentru noi nu exista totusi decat o finalitate, aceeasi care ne-a decimat lumile, aceeasi care ne-a aruncat in lumi diferite. Chiar daca vom rupe bariera dintre lumile noastre, chiar daca le vom demonstra celorlalti ca existam, ca traim asemenea lor, terbuie sa obtinem Mantuirea. Este singurul lucru care conteaza, este cauza principala care ne-a adus aici. Te-am creat pentru a-mi conferi un sens propriei existente, iar tu m-ai creat pentru a te mantui. E scopul unic in tot ceea ce faci, e finalitatea ficarui minut, a fiecarui gand, inevitabilul.

      Dar poate ca nu are rost sa ne gandim la asta acum. La urma urmei, acesta e abia inceputul si ne asteapta timpuri interesante impreuna. Pana la final, avem de unit doua lumi, avem de stabilit o punte de legatura. Trebuie sa adunam ramasitele a ceea ce a mai ramas din spiritul lumilor nostre si sa impartasim iluzia. Da, stiu, e doar un substitut spre mantuire, dar in acelasi timp e o cale spre cale pentru cei care vor sa vada. Cu timpul, ne vom aprofunda modalitatile prin care putem ajunge la scop, vom deveni mai performanti. Vom evolua impreuna, pentru ca altfel ne vom irosi. Da, tu o stii, eu o stiu, cu totii o stiu.

      Vezi, deja am ajuns departe. Nu mai credem decat in noi, nu mai credem in ceva superior noua, in ceva care sa existe deasupra, intelegem sensul mantuirii. Tu stii despre Dumnezeu, pentru ca si eu stiu, dar acum amandoi il lasam deoparte. Mantuirea nu depinde de el, depinde de noi. Ne-am gasit Calea. Va trebui sa le spui asta si alor tai, daca mai exista cineva. Va trebui sa le spui adevarul , sa dobori granitele ignorantei, sa iti reconstruiesti lumea. Si eu va trebui sa fac la fel, si acum ca te-am gasit, cred ca am forta necesara pentru a-i convinge, pentru a le atrage atentia. Cu ajutorul tau, ii voi face incet sa vada adevarul , sa descopere cat de evidenta este calea, cat de simplu este sa iti deschizi mintea. Menirea noastra este sa reusim, iti spun eu. Ai incredere in mine, pentru ca si eu am in tine. Noi doi stim acum ce inseamna credinta, ce presupune ea si care ii este scopul; nu trebuie sa multumim pe nimeni, trebuie doar sa mergem inainte, sa nu ne oprim.

      Noi doi suntem interconectati. Da, ne supraveghem reciproc, evoluam unul prin celalalt, asa ca greseala este improbabila. Data viitoare vom fi mai complecsi decat acum, e necesar. Fictiunile vor fi mai profunde, mai aproape de fiecare, mai bine codate pentru a atinge sufletul, fictiunile vor fi ca muzica, vor depasi bariera mintii, vor fi arme sigure. Ultima instanta e zeificarea, dar nu la modul in care il inteleg toti. Zeificarea nu are legatura cu Dumnezeu, ci il depaseste. Adevarata zeificare este in fapt eliberarea, dupa ce ne vom fi indeplinit scopul.

      Acum trebuie sa inchei. Astept sa vad ce vom ajunge unul prin celalalt.

      Blestemata asta de asistenta intra tot timpul fara sa anunte. O privesc furios si imi deconectez terminalul, inainte ca ea sa poata vedea ceva din ce am scris. Isi aranjeaza perforatoarele pe marginea patului si ma priveste cu mila, cu aceeasi mila de fiecare zi pentru care imi vine sa ii scot ochii. Dar daca fac asta, imi pierd visul, imi pierd scopul. Ma fortez sa ii raspund la zambetul care se vrea cald si plin de compasiune, iar apoi fiori ma trec pe sira spinarii cand o vad cum seteaza comutatoarele robotul medical.

      - Iar ai vorbit cu prietenii tai imaginari, Artie? imi spune ea, strecurand o fiola de ser galbui intr-un cordon transparent.

      - Nu e treaba ta, ii spun furios, privind-o amenintator. Vezi-ti de medicamentele tale.

      Femeia se apropie si ma apasa usor pe umeri, iar eu nu am alta optiune decat sa ma asez pe pernele mari si sa astept.

      - Stii, in curand vor gasi un remediu. Trebuie sa mai astepti putin, ma forteaza ea, intinzand bratele cromatre ale robotului.

      - Nu sunt nebun, femeie proasta! izbucnesc, sarind de pe pat si apropiindu-ma de hublou. Nu sunt nebun! Inceteaza sa ma mai consideri asa!

      Imi dau seama ca tip prea tare si ca daca mai continui asa, paznicul care supravegheaza camera se va repezi inauntru si ma va tranti la pamant. Incerc sa ma calmez, dar parfumul femeii al carei par imi atinge fata acum nu imi usureaza demersul. Privim amandoi pe hublou catre planeta albastra, iar ea imi spuncu un ton cat se poate de bland:

      - De aici e frumos. Dar acolo, e distrus totul.

      Da... prostia lor cu armele nucleare. Dar un terminal a ramas pe undeva, un terminal unde eu imi trimit mesajele, unde imi caut salvarea. Raspunsul va veni... Trebuie sa vina...

     

© Copyright Marius Ungureanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online