evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XXIX  -  Între ziduri  -  Cercul  -  Călătoria unui artist...  -  Înălţarea  -  Cristerra  -  Pierderea  -  Cosas de la vita  -  Valea însângerată  -  Aripile din cer  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Servisul Auto  -  La copcă  -  Accidentul  -  ªarpele de aramă (I)  -  Outland  -  Colecţionarul  -  Planeta Fantomă  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Unii îmi zic Charon...  -  The Alien Revolution  -  Cel care nu mai e  -  Aniversarea  -  Jurământul  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Vatmanul - O pasiune  -  Fereastra din spate  -  Lacul negru  -  Cruciada bucătarilor  -  Big Bang Boo  -  Curândul  -  Povestea gândacilor  -  Detenţie  -  Lacrimi de stea  -  Enigma de cristal  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Luminile oraşului XIX  -  În umbra sorţii  -  Triunghiul roşu  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Calul cruciatului  -  Poveste de viaţă  -  Octopolul  -  Gol  -  Starea de trecere  -  Curcubeul  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Melodia care nu se aude


Pulbere de stele

Vise

Pulbere de stele
  Marian C Ghilea
Aripile din cer
Vise în adâncuri de stâncă
Cojocul (Cujuh)
Meditaţie
varianta print

Marian C Ghilea



Publicat Duminică, 7 Octombrie 2007, ora 15:02

      Îmi amintesc şi acum de nopţile magice ale copilăriei, când stelele se odihneau din mişcarea lor circumpolară printre mestecenii de pe dealul dinspre nord, strălucind fantomatic, ca luminile unui oraş gigantic ce acoperea tot cerul. Lumina lor mă atrăgea în sus ca un magnet şi nu-mi mai puteam dezlipi ochii de ele. Toamna era în culmea efemerei sale glorii iar pădurea cu trunchiuri albe era din nou în flăcări de frunze muribunde. Doream cu tot dinadinsul să ating o stea, fie chiar şi pentru o clipă. Credeam că scânteile tremurătoare de sus sunt de fapt un fel de fiinţe vii, în formă de sfere mici, pline de ţepi ascuţiti de lumină.
      Bunicul, puternic şi chipeş ca un zeu antic, privea şi el din curtea casei la bolta înstelată şi zâmbea, de parcă mi-ar fi citit gândurile. L-am rugat să mă ia de mână şi să mă ajute să ajung până la cer. Curând, în răcoarea nopţii, am în pornit amândoi către tăcutele stele.
      Cu paşi elastici, de inorog, bunicul despica iarba, trăgându-mă după el pe panta abruptă a dealului cu mesteceni, cu fiecare pas mai aproape de cer. Licuricii creau şi mai multă confuzie în întunericul ce se îndesea, părând alţi aştri pierduţi în iarbă. În jur, umbre fantomatice de lilieci, la vânătoare de fluturi de noapte, săgetau aerul plin de cântec de greieri. Cu fiecare pas, trupul îmi devenea mai uşor până când, către vârf, am început să plutesc, legat de pământ doar prin mâna ce mă călăuzea.
      Odată ajunşi sus, imponderabili, am văzut în faţa noastră o câmpie imensă de stele. Ni se întindeau la picioare cu miile, maiestuoase, de toate mărimile, şi culorile. Alunecarăm curând printre ele şi ne scăldarăm în solzii lor de eter. Oraşul uriaş din cer strălucea deasupra în toată splendoarea sa. O mare de stele jos, o mare de stele sus. Plutind între cele două tărâmuri de lumină, aveam sentimentul că privesc la o gigantică oglindă reflectându-se pe sine.
      “Stelele ne vor aştepta întotdeauna aici” spuse bunicul. “Să nu uiţi că ele ne sunt cei mai apropiaţi prieteni. Noi suntem urmaşii lor pentru că ne-am născut din pulberea primelor raze ce au luminat acest univers. Suntem, cu toţii, doar pulbere de stele.”
     
     


     
      Târziu, în întunericul cenuşiu din noaptea magică de toamnă, un bătrân înalt şi falnic ca un stejar, cobora dealul acoperit cu mesteceni şi licurici, cu un copil adormit în braţe. Ocrotit de braţele puternice ale bunicului, băiatul visa marea de stele de sus, marea de stele de jos. În somnul lui inocent, un zâmbet de neşters i se strecurase pe faţă.
      Luminile casei din depresiune se apropiau încet de cei doi, ca o pereche de braţe deschise, fericite sa-şi întâmpine stăpânii ce se întorceau din călătoria spre cer, stăpânii din pulbere de stele.
     

© Copyright Marian C Ghilea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online