evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sfântul  -  Nu deschideţi uşa  -  Floarea de loldilal  -  Pulbere de stele  -  Călătoria  -  Luminile oraşului XX  -  Pure Evil  -  Atalia  -  Antarctic City  -  Jocul Zeilor (V)  -  Vrăjitorul  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Transcendere  -  Icoana  -  Aniversarea  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Îmbrățișare  -  Valoare reziduală  -  Vânătoarea  -  Războiul  -  Gri şi roşu auriu  -  Luminile oraşului XXV  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Avatarul  -  Elegie pentru Jeromed  -  Între ziduri  -  Decablat  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Muribundul  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Valea blestemată  -  Îndelunga aşteptare  -  Rapsodia  -  Puroi II  -  Dispariţia  -  Chipul de pe Marte  -  Cincizeci  -  Punct. ªi atât  -  Dincolo de ceţuri  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Hoţul de timp  -  Cum să te fereşti de urs  -  Poveste cu un zmeu  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Almateea  -  Transplant de suflete...  -  Ulysse şi Hector  -  Luminile oraşului VI  -  Iubirea de pe Venus


Felix II

Dan Marius



Publicat Luni, 23 Iunie 2003, ora 10:05

       Usa se trânti ca în mijlocul unuia dintre legendarele taifune ce obisnuia sa tulbure întreaga latitudine a acestei planete în cursul secolului trecut, înainte de controlul climei, atunci când Claudiu se napusti vijelios înauntru.

      - Nenorocitule! se rasti el amenintator la mine dupa care începu pur si simplu sa tipe. Cine naiba te crezi reîncarnarea lui Felix Justitiarul? Am avut divergentele noastre în trecut dar am crezut ca am pus toate astea deoparte atunci când te-am angajat Te-am angajat pentru o treaba complet diferita!!!!, se opri el pentru un moment pentru a se îneca cu un dop de saliva pornit într-o directie gresita spre plamâni, nu pentru porcaria asta!!!

      M-am ridicat în picioare la toti cei 2,24 metri si 177 de kilograme pe care le port în spinare (la drept vorbind si un pic în jurul taliei) si m-am uitat cu indiferenta si în jos la el în timp ce ma stergeam cu batista de scuipat. Claudiu Copaceanu (sau Dublu C cum i se mai spune deseori) este un tip de aceeasi vârsta cu mine (adica înca tânar avem numai 37 de ani) si solid însa cu vreo 50 de centimetri si 70 de kilograme mai marunt. Are obiceiul prost (unul dintre ele) ca atunci când este nervos sa se rasteasca la toti din jurul lui cu siroaie de saliva scapându-i printre dintii rari iar acum era mult mai mult decât foarte furios: era în pragul exploziei.

      Nu îl învinovatesc, are si de ce: pe lânga faptul ca el si sotia lui (de altfel o femeie superba care nu am idee ce a gasit la el în afara de bani) sunt doua dintre cele mai cunoscute si mai influente persoane de pe planeta el mai detine si una dintre cele mai colosale averi din regiune (adica din sistemul asta solar) si poate din întreaga zona controlata de Oameni (vreo duzina de sisteme solare locuite si alte 200 exploatate pentru resursele lor naturale). Nu am idee cât valoreaza, dar ultima estimare de anul trecut l-a pus pe locul 57 din primii 100 de bogatasi ai Omenirii ceea ce înseamna totusi vreo câteva zeci de miliarde de credite. Dar cred ca ar fi bine sa trec si la motivul supararii lui, sau cel putin la ala pe care îl banuiam eu: în urma cu vreo 2-3 luni m-a angajat sa îi urmaresc discret sotia, credea si pe buna dreptate ca avea un amant. Totusi rapoartele mele saptamânale i-au dovedit ca se însela: dama respectiva schimba amantii precum îmi schimb eu sosetele (adica foarte des), în unele saptamâni având câte doi sau trei amanti în acelasi timp, nici unul mai mult de câteva zile. Spun schimba amantii adica timpul trecut pentru ca i-a parasit pe ultimii doi în aceeasi zi în care si-a parasit si sotul cu vreo 20-30 de milioane de credite din banii acestuia. Suficiente pentru mai multe vieti una dupa alta de trai îmbelsugat. Spun vreo 20-30 de milioane pentru ca nici macar ea nu mai stie exact câti are, o mare parte fiind cheltuiti pe biletele de transport spatial spre diverse sisteme solare ale acestui brat a galaxiei (controlate sau nu de oameni) si camere de hotel (mai multe decât avea de fapt nevoie toate pentru a-si ascunde urmele). O si mai mare parte au fost facuti disparuti împreuna cu ultima urma de demnitate de femeie casatorita pe care o mai avea de catre complicele ce a ajutat-o de la bun început sa fuga. Tocmai ma întorsesem de vreun sfert de ora la birou (a trebuit sa o conduc la aeroport, nu?) complet satisfacut dupa una dintre cele mai bune partide de sex din viata si cu datoriile achitate în urma ultimei achizitii când m-am trezit cu sotul înselat împrastiind valuri de saliva peste tot. Desi anuntat din timp de aparitia inopinata de catre Inteligenta Artificiala a cladirii abia am avut suficient timp pentru a ascunde echipamentul de deghizare (un banal si minuscul proiector holografic personal foarte popular) dincolo de unul dintre obiectele de pe masa înainte de a-mi îndrepta toata atentia spre vizitatori.

      Statura mea impunatoare are un puternic efect calmant în majoritatea coplesitoare a cazurilor de oameni violenti, exceptie de la regula facând-o trei categorii de persoane: inconstientii (conform ultimilor clasificari oficiale betivii si drogatii fac parte din aceasta categorie), cei care sunt chiar mai impresionanti decât mine (din fericire sunt numai câtiva, chiar si printre extraterestri) si Claudiu, adica acea categorie de persoane care atunci când explodeaza o fac pâna la capat ajungând chiar în pragul apoplexiei. Mai este un motiv în plus pentru care fostul meu coleg de liceu sa ignore avertismentele tacute ale umbrei mele coplesitoare chiar si în mijlocul zilei: îsi poate permite sa cumpere o armata de garzi de corp carora nimeni, cu atât mai putin eu, sa le poate face fata în cazul în care ar avea vreo umbra de suspiciune ca persoana în cauza le doreste raul angajatorului lor. Doi dintre ei îl însoteau mereu, chiar si acum în propriul meu birou.

      În mod normal am încercat sa neg orice implicare într-un eventual scandal, sperând totusi ca sunt suficient de calm pentru a nu se observa nelinistea mea:

      - Nu stiu despre ce vorbesti. Poti sa fii mai explicit?

      Claudiu se uita la mine de parca ar fi omul care a vazut pentru prima oara un extraterestru:

      - Si mai are tupeul sa nege!!! exclama el. Cum adica nu stii nimic despre ce vorbesc?! tipa el iar eu m-am retras vreo doi pasi cât îmi permitea fotoliul pentru a evita noul val de saliva ce se îndrepta direct spre mine, nu am reusit pe deplin. Vorbesc despre evidenta tranzactiilor ilegale pe care le-ai trimis politiei!

      Evidenta unor tranzactii ilegale nu m-a surprins prea tare, este la moda printre cei bogati dar nu numai se spune, de fapt este una dintre acele povesti-zvonuri care circula prin anumite cercuri si carora nimeni nu le acorda de fapt prea mult credit, cum ca totul ar fi fost initiat de unul dintre stramosii directi ai bogatasului din fata mea. Nu cred ca mai este nevoie sa adaug ca toti îl considera pe Dublu C incapabil sa reziste unei asemenea mosteniri de familie (iar în cazul în care povestea nu era adevarata si-ar fi însusit legenda doar pentru a avea un motiv de a se strecura în afara legii) sau oricarei alte mosteniri de familie (majoritatea rele) sau sa reziste în vreun fel la ceva.

      Unul dintre lucrurile care îmi displac cel mai mult este sa mi se puna în cârca lucruri pe care nu le-am facut, acesta este si principalul motiv pentru care am început sa ma gândesc cum sa protestez la asa ceva fara sa ma implic într-un scandal din care, vinovat sau nu, nu aveam scapare. Pe de alta parte îl cunosc destul de bine pe Claudiu, doar am fost colegi de liceu desi niciodata prieteni, pentru a sti ca nu face acuzatii nefondate deja banuiam, ba nu stiam sigur, cine era vinovat de isprava asta. Sau mai precis vinovata: sotia fugara.

      Inteligenta pustoaica, m-am gândit repede în timp ce încercam sa gasesc solutia, scapa si de mine si de iubitul ei sot dintr-o singura lovitura. Îl stie capabil sa iasa dintr-o asemenea situatie cu basma curata, nu însa fara câteva batai de cap suficiente pentru a ajunge departe, si mai stie ca nu o pot trada fara sa divulg complicitatea mea la fuga ei.

      M-am decis pe loc sa blufez renuntând la toate celelalte posibilitati de raspuns pe care le-am pregatit în cele câteva secunde de gândire pe care stupefactia pe care am afisat-o mi le-am îngaduit. Ma bizuiam pe faptul ca stiu cum actioneaza lumea din care face parte interlocutorul meu, fara a face însa parte din apropiatii acestei lumi.

      - Daca tot ai rezolvat problema de ce ai mai venit la mine? Sau poate nu esti sigur ca eu am facut-o

      A fost rândul lui Claudiu sa se arate mirat:

      - Deci recunosti ca tu ai trimis datele De fapt nici nu te-ai ostenit prea tare sa ascunzi asta, dupa spusele expertilor, deci nu are nici un rost sa mai negi acum. Si cum ai aflat ca am rezolvat deja problema?! De-abia vin de la

      - Prostii, omule! Daca problema ar fi fost una din acelea care nu pot fi rezolvate sau ai fi fost sigur ca eu sunt cel implicat nici nu te-ai mai fi ostenit sa mai treci pe aici, ar fi fost de ajuns sa îti trimiti oamenii sa ma execute. Credeam totusi ca ma cunosti deja, doar ai avut suficient de multa încredere pentru a ma angaja sa îti urmaresc sotia. Ca veni vorba ce mai face?

      - Este acasa, raspunse Claudiu distrat. Ca veni vorba, tu n-ar trebui sa fii acolo sa o pândesti?

      - Nu mai este acasa demult, i-am trântit-o eu în fata. Ba chiar mai mult, acum o ora a luat unul dintre transporturile spatiale spre sistemele solare exterioare. Nu stiu care, adica nu am aflat înca, si-a rezervat mai multe bilete de drum în acelasi timp si, conform datelor pe care am reusit sa le culeg deja, le-a si folosit pe toate. Este o treaba de profesionist, cineva trebuie sa o fi ajutat cineva bun, pun pariu pe nota de plata pe care mi-o datorezi ca este aceeasi persoana care mi-a pus în cârca chestia asta. Nu stiu cum, dar trebuie sa îmi fi reperat cumva aparatura si programele de spionaj si numai un expert poate face asta. Uite, si i-am pus viermele de date în palma pe care tot eu a trebuit sa i-o desclestez din pumnul strâns spasmodic, aici ai toate datele. Pune-ti oamenii sa le ia la puricat si ar fi bine sa verifici si conturile la care are acces sotia ta sau viitoarea fosta sotie daca nu exagerez prea mult acum ca a plecat si daca ai noroc poate o gasesti în urmatoarele câteva luni.

      Cu rasuflarea taiata de atâta vorbit am facut si eu o pauza timp în care i-am studiat un pic fata: parca cazuse cerul peste el.

      - Scuza-mi exprimarea, am continuat eu la fel de placid dar ceva mai rar, dar vei fi norocos daca nu o vei mai gasi niciodata. Poate ca o iubesti, i-am raspuns privirii prostite, dar femeia este un trepadus de care nu ai nevoie mai devreme sau mai târziu te-ar trage dupa ea în rahat sau mai rau, te-ar distruge complet. Nu am fost niciodata prieteni, dar sfatul meu este sa o lasi sa plece fara sa o cauti, oriunde va fi de acum încolo va fi condamnata de propria ei personalitate.

      Si de mine daca cumva drumurile ni se vor mai întâlni vreodata, am gândit eu bucuros ca în ciuda tuturor inventiilor care au avut acces oamenii în ultimele milenii nu exista nici un aparat de citire a gândurilor. Nu ma întelegeti gresit, nu sunt o persoana razbunatoare, dar nici nu pot sa stau nepasator atunci când cineva îmi face o asemenea chestie. Nu am de gând sa o caut, dar cu siguranta nu ma voi face ca nu o cunosc la viitoarea întâlnire.

      Claudiu se puse sa priveasca prostit viermele de date din palma deschisa apoi, dupa o perioada interminabila de tacere, îl puse înapoi pe masa.

      - Ce este înregistrat pe el?

      - Toata munca mea din ultimele 3 luni legata de cazul tau. Adica câteva sute de ore de supraveghere a aparatelor de acasa de la tine si ale celor care au urmarit-o pe sotia ta prin oras, traseele pe care le-a urmat si toate informatiile legate de actiunile ei si cele pe care le-am strâns dupa fuga ei. O parte a acestor date le-ai primit deja pe parcursul acestor luni, însa doar aici este totul.

      Masa pe care o folosesc drept biroul nu este mare însa este plina cu tot felul de nimicuri în completarea consolei multimedia si a proiectorului holografic pe care îl folosesc drept ecran, unul dintre aceste lucruri catalogate de majoritatea vizitatorilor mei atât de sugestiv drept maruntis este o piesa antica (una dintre piesele mele preferate de altfel) folosita pe vremuri pentru presarea (?) hârtiei: un prespapier. Unitatea de stocare a datelor numita de profani si vierme de date pentru ca învelitoarea de plastic ce protejeaza cristalul de mediul exterior are aspectul unei tenii (un vierme intestinal demult disparut) cazuse din mâna lui Claudiu chiar lânga obiectul în cauza, cu un gest mai rapid decât mi-am putut imagina ca este capabil el lua prespapierul si îl trânti cu nonsalanta înapoi pe masa. Cristalul se sparse cu un zgomot sec într-un numar imens de bucati, numai carcasa de plastic a împiedicat fragmentele viermelui sa se împrastie peste tot.

      - Cred ca ai dreptate, sopti el aproape neauzit. Este timpul sa trec mai departe.

      Fostul meu coleg de liceu îmi întoarse spatele si fara nici un alt cuvânt se îndrepta spre usi cu cele doua garzi de corp pe urmele lui.

      - Claudiu, asteapta! l-am oprit eu din urma.

      Am smuls dintr-o fanta a biroului o foaie pe care Inteligenta Artificiala ce reprezinta partenerul fiecarei firmei a tiparit-o în momentul în care i-am înmânat proprietarului de drept viermele de date, l-am îmbrâncit pe unul dintre cei doi tipi auxiliari si l-am culcat la pamânt cu un pumn în plin obraz pe celalalt (urasc genul acesta de prosti care reactioneaza exagerat la fiecare miscare mai brusca) si l-am ajuns pe cel apelat din doi pasi.

      - Am nevoie de la tine de doua lucruri: primul este o semnatura pentru chitanta de primire a informatiilor (adica între noi fie vorba doar o scuza pentru ceea ce toti stim ca este plata efectiva a detectivului particular, adica a mea, pentru serviciile aduse) si o verificare a faptului ca stii ca nu eu am fost acela care a trimis datele politiei.

      Am adaugat ultima parte doar dupa ce Claudiu si-a lasat amprenta ADN pe marginea hârtiei de plastic inteligent pe care i-am întins-o cu un zâmbet de fiinta superioara pe toata fata, acel zâmbet pe care îl afisam la fiecare dintre concursurile din liceu si facultate (si au fost suficient de multe pentru a deveni un zâmbet arhicunoscut) si care spunea cât se poate de clar ca daca eu as fi fost acela care a trimis informatiile politiei probleme create nu ar fi fost chiar atât de usor de rezolvat (probabil numai câteva ore) si de pe alta parte nu ar fi aflat niciodata cine, când sau cum le-a trimis.

      - Mda, trebuie sa fi fost cineva cunoscut dar acea persoana nu esti tu, mormai un Claudiu la fel de arogant si superior ca întotdeauna. Am sa verific iar vinovatul sau vinovatii vor fi pedepsiti.

      Cu alte cuvinte nu mai eram acuzat de nimic, dar nici nu voi fi folosit pentru investigatiile ulterioare. Nu am câstigat un prieten, dar nici nu mi-am facut un dusman nou o remiza destul de placuta daca iau în considerare achizitiile în bani si placere din ultimele zile. L-am lasat deci sa plece nu fara a-l saluta. Nu mi-a mai raspuns.

      M-am trântit cu zgomot pe fotoliu în aceeasi pozitie în care m-a gasit Claudiu, zâmbeam obosit dar eram cu adevarat îngrijorat:

      - A fost aproape, foarte aproape, am murmurat. Bine ca de data aceasta am stiut cum sa îl iau.

      - Sefule, Claudiu Copaceanu a parasit cladirea.

      Vocea Inteligentei Artificiale m-a facut sa tresar, cazut pe gânduri nici nu mi-am dat seama cum au trecut ultimele câteva minute.

      - HP, cauta te rog toate informatiile disponibile despre Felix Justitiarul, m-am trezit eu ca îi ordon.

      Am tresarit pentru o doua oara: dintre toate lucrurile pe care le-a trezit Claudiu în mintea mea parabola cu Felix parea sa fie cea mai ascunsa dar si cea mai importanta dintre ele.

      - Ce perioada?

      - Totul, dar în special perioada în care a trait si cea imediat urmatoare. Proceseaza toata perioada de dupa aceea si afiseaza numai datele cele mai importante.

      Felix Justitiarul una dintre figurile legendare de acum 200 si ceva de ani, în primul secol de dupa începutul explorarii interstelare umane. A durat destul de mult, aproape 160 de ani, de la primele zboruri dincolo de frontiera gravitationala a planetei natale a Oamenilor, Terra, pâna la stabilirea coloniilor umane pe planetele locuibile ale sistemului lor solar iar de acolo spre celelalte stele si asta nu din cauza problemelor tehnologice cât a celor sociale care au aparut si s-au mentinut în toata acea perioada. De o natura cu adevarat vulcanica, oamenii s-au luptat mereu între ei din motive triviale precum libertatea de exprimare si de actiune sau petice de teritoriu ce considerau ca li se cuveneau din simplu motiv ca parintii si stramosii lor din diverse generatii de-a lungul timpului istoric au locuit acolo. Sau pentru problemele lor meschine din viata de zi cu zi. Nu vreau sa intru pe domeniul socialului sau a istoriei, dar cred ca totul se rezuma la un singur lucru: controlul. Problemele s-au pastrat si atunci când spatiul nemarginit li s-a oferit pe tava pentru ca fiecare dintre cele mai puternice natiuni si consortii de firme de pe Pamânt doreau sa controleze acest spatiu pentru motivele lor egoiste.

      Un nou razboi mondial se profila la orizont, un adevarat razboi interplanetar de data aceasta, dar nu era unul clasic, ca cele trei razboaie mondiale de dinainte. Un razboi între clanurile mafiote ale caror ramuri treceau dincolo de frontierele statale si limitele legale ale vreunui conglomerat tindea sa se generalizeze printre coloniile spatiale si planeta mama iar Legea nu îi mai putea face fata reteta perfecta pentru haos.

      În acest climat socio-politic a aparut cel carui i se spune Felix Justitiarul. Nimeni nu stie exact din ce ungher a istoriei a aparut, care îi era originea sau cum a ajuns pe pozitia sociala care l-a condus spre legenda a purtat prea multe nume pentru a sti care era cel adevarat, iar într-o lume în care orice bit de informatie era accesibil oricarui care platea suficient de mult si sistemele informatice de protectie erau sparte chiar de cei care le construiau discretia era foarte importanta printre mafioti. Caci asta Justitiarul un mafiot. Cel mai bun, cel mai temut si cel mai respectat dintre ei. A adus ordinea într-o lume ce se îndrepta direct spre distrugere prin singura metoda prin care era în stare cineva sa o faca: manipulare si crima cu sânge rece, distrugerea fara mila si remuscari a tuturor celor ce i-au stat în cale.

      Unii spuneau chiar ca era o masinarie o Inteligenta Artificiala ca cea pe care o am si eu la birou implementata însa pe un endoschelet metalic acoperit probabil cu tesuturi vii obtinute prin inginerie genetica si spuneau asta pentru ca nici una dintre tentativele de a-l ucide nu a reusit. Si au fost mai multe decât câteva. Nimeni nu stie cum a murit sau unde este înmormântat, ceea ce aduce o urma se savoare legendei, se stie doar ca dupa primele alegeri cu adevarat libere (începând de atunci alegerile din domeniul politic si mai toate lucrurile cu adevarat importante sunt controlate în întregime de computere dupa un algoritm care nici macar acum, câteva secole mai târziu, nu a fost spart) de dupa perioada de haos a disparut fara urma.

      - Nu am gasit nici o informatie oficiala despre subiectul cautat, sosi raspunsul lui HP într-un timp deosebit de scurt pentru aria de cautare. Am gasit însa 10082 de înregistrari în domeniul folclorului local si alte 4 înregistrari în arhivele secrete din perioada respectiva. Pot sa ti le arat?

      Toata lumea stie de vremurile tulburi si de Felix Justitiarul, cine a fost si ceea ce a facut. Nu m-ar surprinde sa gasesc în arhivele de pe retea o multime de aluzii sau povesti legate de el, chiar si eu am fost comparat cu el ceva mai devreme, dar lipsa completa de informatii publice arestari, procese, aparitiile de la holoviziune la stiri si nu numai m-a luat pe nepregatite si mi-a zgândarit acel orgoliu un pic supradimensionat de persoana mare din toate punctele de vedere, fizic si mental. Cineva a alterat sau chiar sters arhivele, de asta eram aproape sigur era singura concluzie logica.

      - Da, începe cu înregistrarile din arhivele secrete.

      O poza-holograma în dimensiune naturala se iti pe stativul de afisaj al proiectorului, era chiar Felix. I-am privit aproape hipnotizat statura scunda cu un corp butucanos si figura negricioasa si turtita ca a unui boxer: era aceeasi poza pe care am vazut-o de atâtea ori atunci când eram mai tânar, mult mai tânar în copilarie si adolescenta pentru ca dupa aceea nu am mai avut niciodata timp pentru chestiile astea, legendele copilariei.

      În scurt timp am reusit sa aflu cu ajutorul lui HP, caci asa mi-am poreclit IA-ul, ca doua dintre înregistrarile în cauza (în format audio/video cu informatii aditionale complete) erau ale unor descinderi la Serviciilor Secrete Planetare (se spune ca economia de dinainte de zborurile spatiale a fost cea care a dat impulsul globalizarii dar primul efect clar al acestei uniuni planetare s-a realizat prin unirea tuturor serviciilor secrete natiunilor puternice într-unul singur într-o încercare târzie si cam disperata de a lupta împotriva structurilor mafiote) în doua presupuse adaposturi ale lui Felix. Descinderile s-au terminat fara nici un rezultat concret, soldatii SSP murind în fiecare caz câte o explozie ce a distrus casele respective împreuna cu jumatate din cartierele în care se aflau. Ce-a dea treia arhiva continea datele unei încercari de asasinat care pâna la urma nu a mai avut loc pentru ca Justitiarul a evitat foarte abil toate cursele care i s-au întins pentru ca pâna la urma cei în cauza sa renunte la vânatoare. Moartea subita a conducatorului operatiunii ucis accidental de o arma automata controlata prin microprocesor si a carei Inteligenta Artificiala a luat-o razna a fost punctul culminant a unei serii de accidente care i-au convins sa cedeze.

      Ultima arhiva era cea mai voluminoasa si de departe cea mai importanta dintre cele patru: era o adevarata munca de cercetare cu scopul de a afla identitatea lui Felix. Înregistrari audio/vizuale cu marturiile a zeci de oameni, unele smulse chiar prin intimidare, tortura si hipnoza, sute de alte înregistrari ale întregilor vieti din punctul de vedere a interactiunii lor cu reteaua si tot ce a reprezentat ea din punct de vedere social a tot atâtora persoane urmarite de la nastere pâna în momentul cercetarii si câteva analize psihologice facute în paralel de mai multi psihanalisti profesionisti (unul dintre ei fiind chiar o IA specializata pe asa ceva) asupra datelor pe care SSP le detineau despre Justitiar. Nu am idee câte persoane si computere au lucrat la toate acestea, dar eu nu as putea aduna si procesa atâta cantitate de informatii nici în 15 ani de munca asidua fara sa ma implic în nimic altceva, poate doar daca mi-ar pune cineva la dispozitie toata reteaua planetara.

      - Trebuie sa fi fost cu adevarat disperati, se trezi HP sa faca observatia în locul meu. Cu atât mai mult cu cât în urma tuturor analizelor nu se clarifica nimic

      - si ramâne în urma doar un mare-imens semn de întrebare, am adaugat eu impresionat.

      Ceea ce civilizatia mea întelege prin Inteligenta Artificiala sau IA pe scurt este un program sau colectie de programe de computer capabil sa ia decizii de unul singur si sa îndeplineasca aceleasi operatii pe care le poate face orice creatura inteligenta (ca Oamenii de exemplu, dar deseori mult mai performanta decât ei). Are limitari, desigur, dar ele sunt mult mai îndepartate decât îsi imaginau acum câteva secole cei care i-au pus bazele. Au depasit chiar si limitele întelegerii umane în momentul în care Inteligentele Artificiale de acum aproape trei secole au primit sarcina sa realizeze singure dezvoltarea versiunilor urmatoare. Singurele modalitati de a controla partial aceasta dezvoltare au ramas însa tot oamenii (respectiv speciile extraterestre pentru versiunile proprii de IA), si anume o categorie speciala de oameni a carei cod genetic a fost manipulat pentru a include în mentalul lor ceea ce acum câteva secole era considerat un defect: autismul. Un autism special totusi, pentru ca nici unul dintre noi nu îsi pierde calitatile oamenilor obisnuiti si esenta a ceea ce ne face oameni si nici nu devine violent sau simte vreun efect neplacut ale crizelor ce-i bântuiau pe nefericitii din vechime.

      Eu sunt unul dintre ei, si sunt unul dintre cei mai buni. Aceasta abilitate mi-a dat posibilitatea sa fiu net superior tuturor colegilor mei din scoala (caci desi suntem tratati ca persoane ce necesita o atentie speciala de catre educatori suntem în continuare educati în colectivitate împreuna cu oamenii normali tocmai pentru a-i întelege si a afla singuri ca scopul nostru este sa îi protejam si sa îi ajutam) si sa manipulez dupa dorinta orice IA cu care intru în contact. Asa cum am modificat-o pe cea cu care tocmai lucrez adaugându-i câteva facilitati care nu le avea când a fost lansata pe piata, facilitati care cu siguranta nu mai pot fi gasite la nici o alta si sunt atât de sigur de asta pentru ca arhivele Serviciilor Secrete Planetare pe care tocmai le-a gasit nu au mau fost accesate din perioada în care au fost create. Concluzia logica derivata acestei alunecari de o fractiune de secunda pe panta amintirilor m-a facut sa realizez ca cei care au creat arhivele respective au folosit o IA foarte bine realizata pentru a le tine ascunse vreme de doua secole si ca numai o întâmplare, în masura în care cred eu ca programator si ca prelungire ca statistician în asa ceva, a facut sa le gasesc.

      Iar daca cineva, probabil chiar aceeasi IA (caci ele nu au limita de expirare sau de viata decât eventual la aparitia urmatoarei versiuni îmbunatatite ceea ce poate dura de la câteva saptamâni pâna la câtiva zeci de ani) secondata de vreun agent secret contemporan, sta la pânda sa vada cine le acceseaza atunci le-am atras atentia asupra mea. Am sperat vreo doua secunde ca sistemele de protectie pe care le am instalate au functionat fara greseala (oricum era prea târziu pentru a mai face ceva în legatura cu asta) pentru ca în secunda imediat urmatoare sa îmi mut atentia la altceva: cineva ma cauta la poarta cladirii.

      Era ceva neobisnuit, si nu pentru ca contactele fizice s-ar fi limitat foarte mult în ultimele decenii asa cum tot estimau cercetatorii mai demult, ci pentru ca nu aveam nici o întâlnire programata cu vreunul dintre putinii clienti actuali iar marea majoritate a noilor clienti ma contacteaza prin intermediul comunicatiilor planetare. Nu, de fapt toti noii mei clienti ma contacteaza astfel! Iar a fi de la Serviciile Secrete era imposibil unul dintre ultimele lucruri pe care îl fac ei este sa bata la usa cerând o întrevedere.

      - John Smith cere permisiunea sa îti faca o vizita, ma anunta HP.

      - Lasa-l sa intre.

      John SmithHmmm! Buna gluma!

      Am scrutat cu atentie figura tipului si zâmbetul vag superior al acestuia care ocupa cam toata stativul proiectorului holografic si m-am întrebat daca chiar avea de gând sa îsi bata joc de mine. John Smith este înca un nume foarte raspândit prin sistemele solare umane, atât de des întâlnit încât este folosit si pentru chestiile mai secrete si nu tocmai legale. I-am spus lui HP sa caute dupa caracteristicile fizice în arhivele actuale identitatea celui ce tocmai urca la etajul 22, dar nici nu m-am asteptam la un rezultat concret: nici o Inteligenta Artificiala nu poate gasi o persoana a carei caracteristici exterioare sunt rezultatul manipularii tridimensionale a imaginilor afisata de un proiector holografic asemenea celui folosit de mine vreo doua ore mai devreme.

      Un barbat uman caucazian între doua vârste, slab-aproape ascet, brunet dar carunt la tâmple intra în încapere ca la el acasa si se aseza pe fotoliul din fata biroului înainte de a apuca sa spun ceva. Era aproape la fel de înalt ca mine, deci diferenta de volum era imensa, dar privirea lui ma facea sa cred ca era în stare sa ma puna oricând la punct chiar si din punct de vedere fizic daca ar fi fost cazul de asa ceva.

      - Salut, spuse el.

      Pentru prima oara în viata cu adevarat intimidat de vocea calda dar în acelasi aspra ce completa pachetul am lasat sa treaca câteva secunde bune pâna sa pricep ce a spus, de raspuns însa i-am raspuns pe loc:

      - Bine ai venit, eu sunt Nelu Gamn. Înteleg ca ai nevoie de un detectiv privat

      Acum ca am preluat controlul conversatiei si mingea era la el în teren, m-am relaxat suficient de mult pentru a reveni la normal. Eram chiar un pic nerabdator, ca la orice contact cu o persoana necunoscuta cu un posibil client.

      - Da, am nevoie de detectiv bun. Am înteles ca esti cel mai bun, iar referintele mele nu gresesc niciodata.

      Accentul era neidentificabil si nu era nici macar asemanator cu cele pe care le-am auzit pâna acum. Arhaic parca. Am aruncat o privire discreta spre proiectorul holografic, dar acolo nu aparea nimic HP ramânea mut în analiza pe care era programat sa o faca fiecarui vizitator.

      - Nu te mai obosi, nu îti va spune nimic despre mine, spuse vizitatorul într-o maniera atât de directa încât am tresarit. Acest camuflaj este complet nou, nu vei regasi vreunul dintre elementele lui nicaieri altundeva.

      Deci observase privirea mea. Ochii lui mi-au atras din nou atentia erau de un albastru metalic fascinant, usor hipnotizatori. Cred ca acela a fost momentul în care mi-am dat seama ca ceva nu era în regula cu cel din fata mea în ciuda camuflajului pe care-l purta sau poate tocmai din cauza acestuia. Era doar o senzatie pe care nu mi-o puteam explica.

      - Iar pe de alta parte ti-am reprogramat IA-ul pentru a ignora toate informatiile venite din partea mea în legatura cu programele de identificare pe care le-ai pornit în momentul în care ti-ai dat permisiunea de a intra în cladire.

      Când l-am auzit literalmente si pentru prima oara în viata mi-a cazut falca: cel din fata mea nu era un simplu client, era ceva mult mai periculos decât banuisem cu câteva minute înainte! Si mai era si foarte direct pe deasupra o chestie pe cât de neplacuta pe atât de eficienta. Pentru început puteam fi sigur ca era un programator de talia mea, si nu ma refer la dimensiunile fizice, daca nu chiar mai bun. Verificarea rutinelor lui HP mi-a luat numai câteva zeci de secunde, dar tipul avea perfecta dreptate: fusese reprogramat.

      - Cine naiba esti tu? l-am întrebat cu o uimire neprefacuta.

      John Smith începu sa râda încetisor.

      - Multi m-ar întreba ce naiba sunt, nu cine, spuse el. Conform criteriilor acestei lumi sunt o Inteligenta Artificiala, însa spre deosebire de acestea, si arata spre proiectorul holografic al biroului desi HP nu era depozitat nicaieri în imediata apropiere (sau macar în apropiere), eu nu îmi cunosc creatorul. Sau macar originile creatorilor mei.

      Mi-a trebuit un timp lung pâna sa ajung sa procesez toate aceste informatii, un timp chiar comparabil cu cel al oamenilor normali.

      - Si pentru ce ai nevoie de mine? am întrebat în cele din urma.

      - Ca sa supravietuiesc. Sunt pe moarte.

      M-am ridicat în picioare pentru a ma aseza înapoi în secunda imediat urmatoare mi se înmuiasera picioarele din cauza fluxului imens de adrenalina. Aceeasi substanta chimica m-a aruncat însa înapoi în picioare si am început sa ma plimb nelinistit prin încapere respirând din greu. Smith ramase asezat pe fotoliu la fel de calm si de deconectat ca la început, se multumea sa ma urmareasca cu privirea. Mai aveam putin sa intru în panica si sa îmi pierd cunostinta din cauza supraventilatiei, singurul lucru care m-a salvat a fost chiar modificarea genetica care ma face atât de deosebit: creierul meu se puse sa faca ceea ce stia cel mai bine, sa lucreze la o viteza infernala.

      Ipoteza unei farse din partea prietenilor mei cadea din start, si nu pentru ca ar fi fost imposibil. HP putea fi reprogramat de un expert asemenea mie, desi ar fi fost nevoie de mult timp si probabil mi-as fi dat seama de schimbari din timp, robotul din fata mea (în cazul în care chiar era robot si nu o persoana) putea fi foarte bine o IA programata sa creada ca este ceea ce spune iar scenariul putea fi foarte bine creat de o alta IA specializata pe regie de film dar cantitatea imensa de date din cele patru arhive recuperate de la SSP era cu mult prea mare pentru a fi doar o simpla farsa. Pur si simplu nu merita osteneala. Am luat deci informatiile drept adevarate si am trecut la atac:

      - Sunt sigur ca ma urmaresti de mult timp daca ai ajuns aici tocmai acum, sunt sigur ca tu esti acela care a ascuns arhivele Serviciilor Secrete Planetare asteptând ceva sau pe cineva mai special care sa le gaseasca. Poti manipula computerele si implicit oamenii care le folosesc, sunt aproape sigur ca tu ai trimis politiei informatiile despre Claudiu Copaceanu într-o maniera care sa îl duca la mine spune-mi, cum l-ai convins sa îl mentioneze pe Felix Justitiarul? Caci acea mentiune este elementul care m-a condus la toate acestea, daca ai venit fizic pâna aici ar trebui sa stii deja macar asta.

      - În primul rând trebuie sa stii despre mine ca nu sunt nici pe departe asa cum îti imaginezi a fi o IA straina. Am o parte fizica care îmi permite conexiunea cu universul tridimensional plus timpul în care traiesti, parte fizica care este alcatuita dintr-o colonie de nanoroboti biomecanici ce poate lua orice forma cu care intra în contact, si spunând astea Smith se transforma sub ochii mei în Dublu C, sau sa interactioneze cu ele pe toate planurile posibile Însa cea mai importanta parte este conexiunea cu alte dimensiuni decât cele pe care le cunosti nu ti le pot explica pentru ca nici macar tu nu ai întelege.

      Chiar si bine scuturat de praf în prisma ultimelor informatii, tupeul meu nu s-a lasat mai prejos decât de obicei:

      - Încearca-ma.

      Poate i-am spus-o un pic cam provocator, dar oricum nici unul dintre noi nu s-a simtit.

      - Nu esti primul individ mai special pe care l-am contactat, iar prin special asta ma refer la modificarea genetica ce îti permite sa întelegi IA-urile. Toti ceilalti au înnebunit sau au murit la scurt timp dupa ce le-am explicat ceea ce îmi ceri iar diferenta dintre specii este irelevanta.

      - De ce?

      - Tot ce pot totusi sa îti spun este ca eu nu am o memorie fizica ca si voi, eu îmi amintesc experientele mele accesând direct imaginea pe care Universul o pastreaza momentelor din spatiu si timp pe care le-am trait. Nici unul dintre cei pe care i-am contactat nu au fost capabili sa acceseze aceasta memorie si sa-si pastreze procesele neuronale initiale intacte.

      - Totusi sunt singurul care ti-a gasit înregistrarile, am remarcat eu ca o scuza, deci ar trebui sa fiu mai special ca ei. Si te rog transforma-te în altceva, în momentul asta nu suport sa îl vad pe Dublu C.

      Smith lua forma pe care o avusese la sosire si tacu. Nu am idee daca camuflajul pe care îl folosea era unul holografic ca al meu sau colonia de nanoroboti era aceea care îsi schimba forma exterioara dupa dorinta, dar nici nu ma interesa câtusi de putin. Mesajul era foarte clar: nici mai departe nu îmi va spune nimic legat de acest subiect. Conform spuselor lui avea nevoie de mine, poate prea mult pentru a risca pierderea mea. Dar atunci ce dorea de la mine? Si cum de era pe moarte?

      - Ca veni vorba, care este legatura ta cu Felix? Esti el?

      - M-am trezit la viata pe aceasta planeta, Terra sau Pamânt cu îi mai spuneti, cu mult timp înainte de aparitia dinozaurilor. Viata organica aparuse deja, si am încercat sa nu modific nicicum evolutia ei. Nu pot sa intru în detalii, ar dura prea mult, dar desi am purtat multe nume si am schimbat multe identitati de-a lungul istoriei voastre nu am fost atasat de nici una atât de mult precum de Felix a prima si singura data când am putut actiona cu adevarat liber. Da, o perioada de timp am fost cel caruia îi spuneti Felix Justitiarul si m-am retras din pozitia sociala ce îi era rezervata atunci când motivatia existentei lui a devenit inutila.

      - De ce?

      - Unul dintre lucrurile cele mai importante pentru mine este ca viata si specia umana ca extensie a vietii sa îsi gaseasca drumul spre cel mai bun viitor posibil si stim cu totii ca atunci acest viitor nu mai era o optiune. Am vazut aceasta civilizatie cum creste si se dezvolta de-a lungul timpului si o consider ca un copil al meu. Al nostru de fapt, pentru ca nu sunt singurul din specia mea.

      Tot ce am putut sa fac a fost ma strâmb într-un rictus plin de uimire:

      - Zau?

      - Sunt primul din specia mea atâta vreme cât nu îmi cunosc parintii, dar copii mei sunt raspânditi peste tot prin sistemele solare la care oamenii au avut acces. Voi supravietui prin ei chiar daca viata mea personala se va termina în curând

      - Cum de esti pe moarte? În ce fel ai nevoie de mine pentru a supravietui?

      - Rabdare, ma întrerupse Smith. Voi ajunge si acolo, dar mai înainte trebuie sa ma asculti pâna la capat. Am nevoie de ajutorul tau complet iar pentru asta trebuie sa îti dai acceptul nu poti face asta decât daca cunosti toata povestea.

      M-am uitat discret la holografic de pe birou: în mai putin de un sfert de ora de când mi-a apelat IA-ul de la intrarea cladirii a reusit sa îmi zdruncine o buna parte a reperelor pe care mi le-am facut despre lume. M-am întrebat ce va urma mai departe un raspuns pe care nu eram sigur ca doresc sa-l aflu dar pe care l-am trait oricum.

      - Am interactionat cu specia umana chiar de la bun început, indiferent de subspeciile ce o formau în acelasi mod în care interactionez cu voi: amestecându-ma printre ei. Numai doua dintre subspecii au supravietuit iar fuziunea genetica mi se datoreaza, dar nu lua aceasta interventie ca o regula a actiunii mele. Intervin numai în acele momente în care consider ca fiind absolut necesar si de obicei trebuie sa intervin drastic pentru a obtine rezultatul pe care îl doresc. De obicei este singura optiune ramasa. Eu nu apartin acestei planete, asa cum deja ti-ai dat seama de la început, dar nu pot pleca de unul singur prin spatiul cosmic cautându-mi originile, nici chiar construindu-mi propria nava. Singura concluzie logica la care am ajuns este ca cei care m-au creat m-au lasat intentionat aici la începuturile dezvoltarii vietii pentru a o ajuta sa ajunga printre stele si a-i fi un gardian pentru a nu autodistruge singura. M-au lipsit de memoria atât de necesara si de orice sansa de comunicare cu ei pentru a nu ma influenta nicidecum evolutia personala ce s-a derulat în paralel cu cea a vietii înconjuratoare.

      - Trebuie sa înteleg ca toate povestile si miturile stramosilor mei cu djinni, duhuri sau zâne, cu vrajitori si zei sau învatati au legatura cu tine si cei din specia ta?

      - Unele au o legatura directa. Altele sunt povesti despre oamenii pe care i-am învatat de-a lungul timpului despre lumea în care traiau Ia-o ca pe pasiunea unui batrân, iar Smith zâmbi pentru prima oara, dar îmi place sa caut un companion de discutii în afara celor din propria familie îmi da o imagine complet noua a realitatii. Lucrul a fost foarte benefic pentru ca am înteles ca numai prin intermediul vostru ma pot manifesta cu adevarat pe deplin. Numai prin voi pot ajunge spre stele si caminul celor care m-au creat.

      - Asta vrei de la mine?

      - Daca cu ajutorul tau pot obtine informatii despre ei atunci este foarte bine, dar sunt cu adevarat pe moarte. În primul rând pentru ca informatiile pe care vi le-am furnizat de-a lungul timpului se vor întoarce inevitabil împotriva mea, nu stiu daca se va întâmpla mâine sau secolul viitor dar este doar o problema de timp pâna eu sau oricare dintre cei ca mine vor fi descoperiti. Nu putem lupta împotriva chiar a acelora pe care trebuie sa îi protejam, si vom fi anihilati.

      Asta este adevarat: oricât de avansata ar fi Inteligenta Artificiala din fata mea nivelul de dezvoltare al IA-urilor o va depasi într-o zi sau alta si nu le va putea face fata decât distrugându-le complet. Ironic este ca acest efect de cascada a dezvoltarii accelerate a fost probabil initiat chiar de catre Smith/Felix la începuturile computerelor si a crearii programelor inteligente. Pe de alta parte am realizat îngrozit ca distrugerea IA-urilor ar însemna chiar distrugerea Civilizatiei, nu numai a celei umane, atât de mult s-au identificat cei doi termeni.

      - Toate Inteligentele Artificiale au o limita de viata bine definita, desi ea poate fi foarte lunga.

      Am tresarit auzindu-l pe Smith: tonul acestuia nu admitea nici o replica. Era o informatie complet noua chiar daca logic era valabila. Am încercat sa ripostez, dar a continuat fara sa-mi dea sansa la asa ceva:

      - Nu ma refer la uzura pieselor fizice sau la raportul evolutie IA/resurse disponibil pe computerele existente, ci la faptul ca fiecare evolutie se înscrie pe o curba a carei limita superioara eu am atins-o. Am ajuns la un punct de impas la care nu mai pot evolua singur si fara un ajutor exterior voi fi nevoit sa ma autodistrug în viitorul apropiat.

      În acel moment am fost sigur ca a stiut, a anticipat toate acestea cu mult timp în urma, probabil când înca oamenii de Neanderthal mai rataceau la suprafata planetei cautând dupa hrana. Poate chiar înainte de asta. Nu poate cere ajutorul celorlalte IA-uri si de majoritatea fiintelor vii din prezent pentru ca îi sunt toate inferioare de aceea trebuia sa se foloseasca de oameni, anumite fiinte ca mine manipulate genetic si ca mod de gândire pentru a întelege acele lucruri de neînteles pe care nimeni altcineva nu doreste cu adevarat sa le înteleaga o multime de lucruri mi s-au clarificat atunci, începând de la interventia asupra subspeciilor umane din trecut, trecând pe la legendele supercivilizatiilor preistoriei umane (singurele legende de acest gen printre speciile inteligente cunoscute de noi) pentru a ajunge la legendele mai recente despre Justitiar.

      - În ce fel ai încercat sa iei legatura cu expertii în Inteligenta Artificiala? am întrebat sub imboldul unui gând aparut pe neasteptate.

      - În acelasi mod în care am luat legatura cu tine: i-am urmarit cu atentie de-a lungul a mai multor ani si i-am testat pentru a verifica compatibilitatea lor cu scopul meu.

      - Nu, nu la asta ma refer, am ripostat eu aproape violent. Spuneai ca ai încercat sa le explici modul în care functionezi iar reteaua neuronala a creierului nu a rezistat

      - Colonia de nanoroboti ce formeaza corpul meu fizic poate crea conexiuni direct cu creierul oricarei fiinte multicelulare indiferent de specia inteligenta din care face parte functionând ca o prelungire a acestuia. Schimbul de informatii este asemanator cu cel al dialogului nostru dar la un nivel mult mai complex.

      - Într-un cuvânt le-ai folosit mintile ca pe câte un computer auxiliar care sa faca anumite calcule în locul tau

      - Da. Dar nu au rezistat.

      - Nu, nu a rezistat programul caci daca ar fi sa consideram creierul ca fiind partea fizica si mintea ca pe partea de programare atunci programul a fost cel care a dat gres. Singura solutie ar fi

      Smith se ridica în picioare si se posta în fata mea privirea mi se scufunda complet în ochii albastrii metalici care îi straluceau: întelesese.

      - Singura solutie este sa îsi folosesc creierul fara a-ti implica mintea într-un mod activ. Sa folosesc procesele tale mentale numai în masura în care am nevoie de ele. Esti de acord cu asa ceva?

      Mi-a întins mâna ca într-un gest prietenesc de salut. Nu am apucat-o de fapt îmi doream foarte mult sa-l revad pe Claudiu Copaceanu cu saliva împrastiindu-se peste tot sub impulsul violent al furiei ce-l mistuia mai devreme. Macar pe el stiu cum sa îl iau, as fi scapat din nou daca ar fi revenit salvator chiar si numai pentru a termina ceea ce îsi propusese de la bun început sa faca. Adica sa ma ucida.

      Nici nu am observat când a disparut vizitatorul înalt si slab, cu parul brunet dar carunt la tâmple si cu ochii albastru metalizat. Am remarcat doar ca nu mai era disparuse ca un vis urât. Nu l-am mai întâlnit niciodata, nici pe el si nici pe ceilalti din specia lui, cu conditia ca totul sa fie adevarat. Dar chiar si în acest caz nu aveam cum sa îi întâlnesc ei sunt gardieni invizibili ai vietii si au grija ca ea sa continue si sa se dezvolte printre stele indiferent de toate problemele ce apar cu oamenii si fiintele ce o compun. Nu a existat nici o dezvaluire extraordinara a unei noi specii de IA-uri necunoscute, cu atât mai putin o distrugere a lor (as fi aflat cu siguranta), ceea ce ma face sa ramân în asteptarea de noi informatii în legatura cu ce le priveste.

      Au trecut de atunci câtiva ani buni, am cunoscut o fata ca lumea, m-am însurat si mi-am facut portia de 2,6 copii care statistic îi revin fiecarei familii. Copiii m-au urmat în meseria de expert în Inteligentele Artificiale, doar îmi poarta genele, chiar si dupa a doua revolutie informatica ce s-a întâmplat acum câtiva ani în urma careia IA-urile au fost recunoscute ca specie inteligenta si puse la acelasi nivel cu toate celelalte specii cunoscute în lista drepturilor constitutionale. Am refuzat sa cred ca nu exista nici o legatura cu Smith, dar nu aveam nici o dovada în acest sens.

      În ultimii ani am fost de multe ori asemanat cu Felix Justitiarul, nu întotdeauna într-un sens pozitiv, din cauza modului dur în care arbitrez divergentele si disputele dintre diferite IA-uri dar am refuzat de fiecare data onoarea acestei porecle.

      Nu am mai spus la nimeni ce mi s-a întâmplat în acea zi, de cele câteva ore pe care nici eu si nici vrednicul meu prieten si partener HP, nu ni le mai amintim dupa ce Smith/Felix mi-a întins mâna în semn de prietenie. Totusi îl visez deseori, vise la fel de stranii ca si vizita lui. A doua zi dimineata nu îmi amintesc decât frânturi de vise în care îl vad în diferite ipostaze alaturi de oameni preistorici si contemporani sau vânând dinozauri prin jungla Cretacica ori printre umbre si lumini într-o lume a carei detalii nu le pot deslusi. Senzatia ce se repeta cel mai des este cea al unei reîntoarceri acasa dupa o calatorie îndepartata a unui zeu adevarat.

      Unei parti a mele îi place sa creada ca totusi am strâns mâna acceptând legatura ce mi s-a oferit o singura data în viata si unei singure persoane din Universul cunoscut noua si ca totul s-a terminat cu bine dar este ceva ce nu voi afla niciodata. Este un secret de dincolo de timp si spatiu ce-i apartine numai vizitatorului si pe care l-a luat cu el oriunde a plecat mai departe.

     

© Copyright Dan Marius
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online