evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Zei şi oameni  -  Lala  -  Recurent  -  Secretul  -  Casa libertăţii  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Jocul Zeilor (I)  -  Lacrimi de stea  -  Novo Homo Sapiens  -  Licuricioaia  -  Lunea Maniacilor  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Striptease  -  Întunericul vieţii  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Un pahar de vin  -  Paradox  -  Vizita  -  Meditaţie  -  Nick  -  Îmbrățișare  -  Antarctic City  -  Simbioza  -  Valea blestemată  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Duhovnicul  -  Transplant de suflete...  -  Ultima eclipsă (II)  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Luminile oraşului II  -  Nyprus  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  La frontieră  -  Triunghiul roşu  -  Transcendere  -  Fabrica de vise  -  O şansă pentru câţiva  -  Gânduri  -  Întreg  -  Povestire  -  Colecţionarul  -  Detenţie  -  Fără doar şi poate  -  Ultima frontieră  -  Conştientizarea  -  Fragile  -  Viziune  -  Depozit.03


Calul cruciatului

Calul cruciatului
  Marius Moldovanu
Interferenţe
varianta print

Marius Moldovanu



Publicat Luni, 23 Iunie 2003, ora 10:05

       Un lac! Buna alegere. Vîntul racoros bate spre el. Sta putin cu privirea atintita spre tufele de trestie, din galopul calului înghitind stadie dupa stadie pîna în oras.
      Doamne! Cred ca am o vedenie. O fecioara goala taind oglinda apei. Merita sa te opresti din drum si sa strunesti calul spre aceasta priveliste? Nici animalul nu-l mai poti cotrola... Rupta din coasta lui Adam...
      Cereusii verzi sînt din ce în ce mai rari, si spre marginea orasului apar cersetorii si sarantocii, nicidecum o ispita bruneta cu tîte cît pepenii, dar carora, daca esti crestin, trebuie sa le dai ceva.
      Ia! Gustati pamîntul de sub copita calului meu!
      Nici Biserica nu-i mai agreeaza pe-acesti trîntori care prefera umilinta muncii demne pe mosiile nobililor.
      Asta e demnitatea. În locul lor m-as sinucide. Numai nobilii pot avea parte de acea demnitate despre care aud din ce în ce mai putine lucruri la filosofii nenorocitelor burguri ale Pamîntului.
      Dar iata si crîsma!
      Zidita pe sol ferm, curga rodul viilor tale pe gîtlejul uscat de sete al strainilor.
      Intra si se aseaza la o masa, cere o halba cu bere cînd fata de la tejghea trece pe lînga el. Toate bucuriile vietii sînt mai aproape de el decît oricare dintre scopurile cruciadei.
      Refuza sa creada, dar nu pentru mult timp. Sa fi ajuns cu adevarat în Benicasim? De cîteva zile calareste în cîmp deschis armasarul negru. I s-au ros si copitele pe zgura si-n mlastinile nimanui. Haturile i s-au ros si ele. Si coastele i le poti numara dintr-o singura privire.
      Albacete, berea asta-i mai rece ca Infernul, dar pe-aproape de el. Ce dracu? Iar nu mai aveti gheata? De unde în mijlocul desertului? Hor!
      Poate ca nu a facut nimic. Nici o reactie. Doar o umbra de îndoiala din partea sa. Oare si-a pierdut tactul în cruciada? Îsi aduse aminte de alte cazuri mai putin placute. Cavaleri ramasi cu sechele mai urîte de la razboaie mai neînsemnate. Viet nIm... sau Kuwait, Ttian Phen.
      Chiar si dupa o bere bauta în amintirea peregrinarilor sale trecute... nu mai simte nimic. Iar cînd iese nu mai gaseste nici cal, nici oras si merge fara noima pe un drum prafuit, aruncat în mijlocul salbaticiei de forte aflate peste puterea sa de întelegere.
      Zineloos! Cred ca mi-am pierdut mintile!
      În jur doar padure! În locul pustietatii se înaltaspre nori, nori cum n-a mai vazut de o eternitate,doar aceasta padure de cedri batrîni, acoperind soarele.
      Umbra-mi... ciudat, Albacete, cît de încurcate pot ficaile Domnului. Am fost, iar acum am ramas... singur? Nu, mi-a ramas umbra.Si cînd se apropie noaptea... Pîna-n noapte am ziua, apoi apusul, apoi crepusculul.
      Fuge. Teama îi taie încheieturile. Zalele-l strîng încinse de Lumina...
      M-asculti, Albacete? Aaalbacete BASTARDUL! Aaalbacete IDIOTUL! Galopeaza si nu lasa urme!
      Îsi privi umbra, absurd, prea reala, unduind printre umbrele copacilor, si întelese ca nici ea nu-i apartinea; printre umbrele strîmbe, înalte pîna în cerul apusului, gonea umbra unui cal.
     

© Copyright Marius Moldovanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online