evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Texte.01  -  Sfântul  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Stiinta si tehnica  -  Vid imprevizibil  -  Pastel  -  De o sută de ori Adrian  -  Necunoscutul intrigant  -  Veşnic orizont  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Mămica şi El Diablo  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Peştele albastru  -  Aniversarea  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Povestea gândacilor  -  Al nouălea iad  -  Floarea de loldilal  -  Descoperirea  -  Cap de listă  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Umbrele nopţii  -  Cercul  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Visul  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Muribundul  -  Factorul "Haos"  -  Luminile oraşului XXVI  -  Luminile oraşului XXIV  -  Cerşetorul  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Reactorul  -  Dincolo de ceţuri  -  Mamal - Oraşul  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Îndelunga aşteptare  -  Luminile oraşului IV  -  Pierduţi în ceaţă  -  Înger în oglindă  -  Lumină dublă  -  Luminile oraşului XIX  -  Ankirah  -  Zei şi oameni  -  Câmpul de luptă  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Evadare din Paradis  -  Arta de a purta un război


Aedes

- fragment -

Dana Muşat



Publicat Duminică, 4 Noiembrie 2007, ora 13:10

      - Baza militarã nr. 12, raporteazã!... Baza militarã nr. 12, raporteazã!... Baza militarã nr. 12, ma auzi?

      Aceeaşi tãcere îmbibatã de fâşâitul continuu aflat pe banda de recepţie. În baza nr. 12 virusul îşi fãcuse de cap. Toţi foştii specialişti erau acum cadavre aşezate în dezordine în propiul sânge. Cineva nu pãzise bine eprubeta şi altcineva o dãrâmase, iar acum virusul lua drumul oraşului Aedes, sub forma a unui tânãr de 24 de ani, înalt, cu pãrul lung, ascultând AC/DC la maxim în micul lui Tico.

      - Baza militarã nr. 12, raporteazã ! Vom trimite imediat o echipã acolo... rãspunde !

      Numele puştiului era Rãzvan, orfan de ambii pãrinţi, la treminarea liceului de informaticã se angajaze la o firmã cu capital german. Mai târziu, forţele securitãţii îl plãtirã sã lucreze la un nou proiect, ‘Caracatiţa’. Nimeni nu îi dãduse detalii, tot ceea ce îi spuneau era cã trebuia sã proiecteze pe calculator nişte mostre de ADN.

      - Baza militarã nr. 24, aici Baza nr. 5 !

      - Pe frecvenţã. Raporteazã, Baza nr. 5.

      - Am încercat sã luãm legãtura cu Baza militarã nr. 12. Nu rãspunde nimeni. Trimitem o echipã acolo ?

      - Vezi câte maşini sunt pe teren la cercetãri şi trimite douã din ele.

      - Am înţeles, Baza nr. 24. Revin cu raport.

      - Închid frecvenţa, Baza nr. 5. aşteptãm raportul.

     

     

      Trei ore mai târziu douã Jeep-uri cu tracţiune integralã ajungeau la Baza militarã nr. 12 şi patru soldaţi înarmaţi ieşirã din maşini: Jason, Peter, Jack şi Ron.

      -Hei, Jack, ştii cã ţi-am zis în maşinã cã îmi vine sã mã piş? Ei bine, mi-a trecut brusc. Ce naiba o fi cu liniştea asta ?

      - Taci, mã, odatã ! Hei...voi doi ! Nu mai staţi ca niste muieri la discuţii..treceţi mai repede aici. Sã cercetãm ce naiba s-a petrecut în zona asta împuţitã, sã raportãm şi sã plecãm acasã. Tura noastrã s-a terminat de multicel..nu credeţi ?

      Ceilalţi îl aprobarã. Numai Ron, primul care vorbise, adãugã :

      - Dacã tot faci pe şeful, îmi zici şi mie unde sã mã piş ?

      Râsete. Jack vru sã îi rãspundã, dar un ţipãt îngrozitor îi curmã glasul. Alergarã spre poarta care odatã fusese încuiatã cu lacãt şi intrarã. În cladire era un miros înecãcios de fum şi cadavru.

      - Puu, ce pute, mã, în halul ãsta aşa aici ? Jack, iar ai deschis, mã, gura ?

      Aceleaşi râsete puternice, dar ţipãtul le opri pentru a doua oarã.

      - Bã, aici chiar se întâmplã ceva, şopti Peter.

      - Ai, mã, serios ? Şi acum ne spui ?îi replicã Ron.

      O luarã pe hol, iar apoi coridorul îi conduse la o incãpere puternic luminatã de cinci neoane, de unde ţipatul porni iar. Pe jos, într-o baltã de sânge, se afla un bãrbat între 40 şi 45 de ani, cu fracturi la ambele picioare. Faţa acestui individ nu mai avea nimic uman în ea. Doar ochii scoşi din orbite cereau ajutor, în timp ce mandibula ruptã atârna dezordonat şi ţipetele ieşeau periodic prin ceea ce fusese gurã odatã.

      - Drace, ce cãcat s-a întâmplat aici ? zise speriat Peter

      - Puneţi mâna pe ceva sa il ajutãm, urla Jack. Dar Ron zise :

      - Tu ori eşti nebun, ori nu gândeşti momentan. Uitã-te la el. Chiar dacã, prin absurd, reuşim sã îl ridicãm de acolo şi sã îl transportãm pânã la maşina, va muri pe drum, din cauza durerilor.

      - Omule, mã auzi ? Jack îi trase douã palme muribundului şi încercã sã îl întrebe cine a distrus Baza şi cine l-a adus in starea aia teribilã. Dar rãnitul şuierã, dezarticulat :

      - Mus salit in stratum, cum scit deesse cattum.

      - Ce zice, mã ? Bã...ia-l pe gurã cascã ãla de acolo şi dã-i un pumn, el a tocit latina în facultate ! Ron îl trase de mânecã pe Jason, care stãtea holbându-se la scena tragicã.

      - Bã, tu eşti prost ? Ai auzit ce a zis ãsta ? urla Jack nervos.

      - Şoarecele sare în asternut când ştie cã lipseşte pisica.

      - Cum ?

      - Asta a spus, şopti Jason. Mâinile deja ii tremurau, când muribundul mai şuierã ceva :

      - Dum spiro, spero.

      - Ce naiba, mã ? La nãscut mãsa latin ? Jason ?

      - Cât timp respir, sper.

      - Ce vrei, mã ?

      - Asta a zis !

      Se chinuirã sã ridice omul din balta de sânge, dar un horcãit puternic ieşi din ce mai rãmãsese din gura lui şi muri.

      -Cãcat. Ce naiba sã raportãm, mã ? Cã toatã clãdirea face bãiţã în sânge şi cã ultimul supravieţuitor care ar fi putut sã dea vreo informaţie a delirat câteva cuvinte în latinã şi apoi a murit ca o vitã la macelãrie ?

      Jack era nervos. Dar nu avea timp de asta. Scormonirã încãperea şi nu gasirã nimic. Doar hârtii arse şi sânge..mult sânge

      -Hai sã plecãm. Nu mai e nimic aici.

     

     

      -Baza militarã nr. 5 ? Baza militarã nr. 5, ma auzi ?

      -Da, te aud. Raporteazã.

      -Aici agent 025, raportez de la Baza militarã nr. 12

      -Da, agent 025, spune.

      -Se pare cã tot ce a mai rãmas din Bazã este clãdirea şi un....

      Convorbirea se întrerupse.

      -Agent 025 ? raporteazã. Nu te mai auzim.

      Fâşâit.

      -Agent 025 ?

      - Edite, bibite ; post mortem nulla voluptas !

      Urmat de acelaşi fâşâit.

     

     

      În ziua incidentului, Rãzvan stãtea in biroul sãu de la parter, prima pe stânga, în faţa calculatorului, când uşa de plastic se dãdu cu putere de perete şi prin ea pãtrunse un tip de 40-45 de ani, înalt, solid, cu mustaţã şi sprâncene dese. Acela era şeful Bazei nr. 12.

      -Rãzvan, bãiete, iar stai ? De ce cãcat crezi cã te plãtesc eu aici ?

      -Şefu’, pâi aşteptam instrucţiuni. Mi-a zis Andrei sã aştept. Sã nu fac nimic pentru cã...

      -Da, mã, am înţeles. O sã plec, iar tu va trebui sã ai grijã de laborator, m-ai auzit?

      -Da, şefu’.

      -Mã, bãiete, dacã se întâmplã ceva cu laboratorul, o sã am grijã nu numai sã fii dat afarã de aici, dar nici sã mai lucrezi vreodatã la vreo firmã de calculatoare din ţarã.

      -Da, şefu’.

      Tipul masiv ieşi din birou şi trânti uşa cu putere în urma lui.

      ‘Ce cãcat o vrea şi ãsta ? M-am sãturat de predicile lui. Sã mã cac pe faţa lui de ratat. Vedea-l-aş mort !’ gândi Rãzvan şi ieşi din birou.

     

     

      Douã ore mai târziu se afla în laboratorul de analize şi citea revista ‘Chip’ pt informaticieni, când un fâşâit puternic îi zgârie urechile.

      ‘Ce naiba ?’

      Urlete pe coridor.

      Se lipi cu ochii de geamul care dãdea înspre hol şi privi. Priveliştea era tulburãtoare. Oamenii alergau plini de sânge ţipând şi... omorându-se unii pe alţii.

      ‘Ce dracu ?’

      Dar nici nu apucã sã tragã o înjurãturã sãnãtoasã când pe uşã nãvãli şeful bazei, cu ochii scoşi din orbite şi cu gura roşie, plinã de sânge.

      ‘Parcã plecasei, cãcatule’

      -Tu...tu..din cauza ta murim noi aici... urlã sperietoare şi se aruncã asupra lui Rãzvan, deschizând gura, dar navãli cu dinţii în bara de oţel a mesei şi îşi rupse mandibula.

      -Ce, mã, cãcatule, mã înjurai înainte cã nu îmi fac treaba şi acum..ce cãcat eşti mã...acum zici cã eu vã omor..cum dracu sã vã omor eu mã ? Tu nu vezi cã TU mã omori pe mine ? Vitã.

      Rãzvan era foarte speriat şi foarte nervos. Luã un tub de metal în mâini şi îi zise rãnitului :

      -Eşti un mare cãcat, ştiai ? Aha..te ridici, aşa deci ? Nu vezi mã, cã nici faţã nu mai ai ?

      Şi îl lovi peste ambele picioare cu toatã forţa. Tubul fracturã picioarele ‘şefului’, iar acesta începu sã urle.

      Rãzvan ieşi din laborator şi alergã spre maşina lu.

      Fostul şef era o masã de carne, aflatã în propriu sânge pe jos. Vru sã ţipe dupã Rãzvan, dar tot ce ieşi furã nişte şuierãturi :

      -Mã, baiete, ţi-am zis sã ai grijã de laborator. Cine dracu te-a pus sã fii infectat şi imun cu virusul ACH5 ? Ne-ai infectat pe toţi. Ultra posse nemo obligatur. Cãcat. M-a luat deja.... bãiete, nu fugi !

     

© Copyright Dana Muşat
Comentarii (6)  
Nicolae Munteanu
Miercuri, 26 Octombrie 2011, ora 07:51

Dana textul e fain. Imi place tonul dur in care prezinti o realitate care ne sta alaturi.

ionut caragea
Marţi, 12 Februarie 2008, ora 07:58

Pentru cineva care a facut armata, s-ar prinde repede de ce limbajul e fortat in unele locuri. In partea a doua, poti spune si lucruri urate cu cuvinte mai putin vulgare. Rahat imi suna mult mai estetic. Numai bine.

Dana Musat
Miercuri, 26 Decembrie 2007, ora 21:08

1. ionut, nu inteleg alaturarea termenilor "vulgar estetic":) In plus, am mers pe acest tip de limbaj cu un anumit scop si cat se poate de intentionat.

2. Ionut V, daca faci o setare simpla din control panel care se numeste "regional and language options" si folosesti "RO" asa o sa-ti apara "a"... sau cel putin asa imi apare mie...oi fi eu mai "speciala":)

Marian
Sâmbătă, 15 Decembrie 2007, ora 13:48

Lucram la conversia textelor la diacritice (cu diacritice.com) asa ca vom corecta toate aceste probleme.

Ionut Vacaru
Vineri, 14 Decembrie 2007, ora 16:03

Nu mai pune tilda deasupra lui a, ca ala nu e in nici un caz "a"

ionut caragea
Sâmbătă, 24 Noiembrie 2007, ora 20:31

limbajul vulgar strica totul, asta pentru ca este exagerat, ar fi indicata o forma mai eleganta de exprimare, un vulgar mai estetic... Prima parte imi aduce cu Lipitoarea lui Robert Sheckley, firul actiunii insa e cam confuz, chiar si cu nota de transcendentalism pe care-o incerci.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online