evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Visătorul  -  Luminile oraşului XXVI  -  Vânătoarea  -  Darul divin  -  Invizibilul  -  10 minute pâna la explozie  -  Coconul  -  Masa de duminică  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Nick  -  Decablat  -  Limoniu  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Fata din vis  -  Texte.01  -  Al nouălea iad  -  Ultima frontieră  -  Psihopatul  -  Je t'aime mélancolie  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Nebunii lui Arrianus  -  Novo Homo Sapiens  -  Cap de listă  -  Luminile oraşului XXX  -  Unii îmi zic Charon...  -  Planeta Fantomă  -  Casa galbenă  -  Mărire şi decădere  -  Ultima eclipsă (I)  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  ªi atunci...  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Prima pagină  -  Café du Marcel  -  Poveste cu un zmeu  -  Interferenţe  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Penato e căutat de prieteni  -  De aici, de sus...  -  Veşnic orizont  -  Nopţi albe, zile negre  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Povestea unui suflet  -  Fluturi  -  Fortul  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Fragmentalism  -  Arta de a purta un război


Casa nebunilor

Casa nebunilor
  Cezar Mazilu
Aniversarea
Întâlnirea
Panica
varianta print

Cezar Mazilu



Publicat Duminică, 29 Iunie 2003, ora 10:05

      "Minkowski a conceput o imagine a lumii cu patru dimensiuni. Trei spatiale si a patra temporala. Acest mediu coerent a fost denumit de el, spatiul evenimentelor".

      Masina frâna. Cartea îi zbura din mâna si lovi cu cotorul ceafa matusii de pe locul din fata. Aceasta grohai de surpriza si-i arunca peste umar o privire ucigatoare. Se facu mic si arunca un "scuze" anemic. Nu folosea la nimic însa. În curând matusa va arunca peste el o cascada de invective. Se pregati deci sa coboare.

      Ca într-un film prost, masina ramasese în pana la un capat de drum complet necirculat. Batea vântul si tatal înjura de origini, înfundat cu totul în motorul fumegând. Prin geamul coborât, mama încerca sa-l domoleasca. Facea asta în timp ce proteja cu palma sânul si pe micutul Herbert. Era tragi-comic. Fiecare se agita si bombanea în legea lui. Numai Herbert tacea si înghitea spornic. Urca înapoi si încerca sa recupereze cartea. Era putin sifonata si greu de extras din cotlonul în care alunecase. Exact cum se asteptase, matusa era declansata si nu se stia exact care este tinta: motorul, pana, familia, proasta organizare, timpul pierdut sau altceva. Deschise cartea în timp ce gândea ca ea avea totusi un pic de dreptate. Pâna acum, excursia devenise un mic fiasco.

      "...deci curba corespunzatoare ecuatiilor de miscare ale diferitelor tipuri de deplasari în acest spatiu al evenimentelor, poarta denumirea de Linie de Univers. Datele teoretice sunt valabile numai în conditiile în care studiul a fost facut într-un sistem de referinta inertial ..."

      Tatal trânti portiera si masina oscila. Mama se foi scurt, matusa sughita si Herbert scânci. "...ceea ce întareste ideea de timp propriu, specific sistemului propus. În teoria relativitatii însa, trecerea de la un timp propriu la altul, implica schimbarea între ele a sistemelor ".

      Îsi sufla nasul si se gândi ca matusei îi trebuia neaparat un dop pentru gura aia mare.

      " Deci pot fi schimbate nu numai axele spatiale, ci si dimensiunea temporala. În concluzie, spatiul evenimentelor al lui Minkowski evidentiaza faptul ca timpul si spatiul nu pot fi considerate independente, de unde si denumirea de spatiu -timp".

      Herbert începuse sa urle. La dracu", auzi vocea tatalui în timp ce trântea capota. Navali înauntru ca un uragan si izbi portiera. Herbert urla spornic. Mama vocifera iritata si tatal dadea la cheie de facea cârcei . Matusa amutise si înregistra faptul ca pe un eveniment curios. Coborâ iarasi. Trânti cartea pe bancheta si închise repede usa. Se facuse frig si Herbert putea sa raceasca. Micul sau fratior, venit pe lume cu o întârziere de douazeci de ani. "Du-te la casa aia ", auzi în ceafa si îsi roti privirile. Mama arata cu degetul prin geamul deschis, undeva pe partea cealalta a drumului. Lucida ca de obicei. Distinse ceva neclar si alb, pitit dupa copaci. "Poate e cineva acolo sa ne ajute ", auzi în ceafa. Ofta. Bineînteles, cineva-ul asta abia astepta sa ne ajute. Puteai însa sa te pui cu mama? Vorbea putin si când deschidea gura, era lege. Nu era deloc sanatos sa fii prin preajma daca ignorai vreo sarcina, ceva. Ofta din nou. Poate ca un miracol se întâmpla si gasea pe careva prin pustietatea asta. Un tip milos care n-avea ce face în ziua aia si se pricepea la aprinderea prin injectie. Asta e ...

      Porni si pâna la liziera, aratura îi strica tot cheful. Daca mai era si ala. Picioarele se afundau adânc în clisa proaspata si flescaiau la fiecare pas. Urâse dintotdeauna noroaiele. Poate ca d"aia se înfuria tatal sau când avea curajul sa aduca vorba despre plecarea în metropola. Parintii îl doreau acolo, sprijin la dureri de spate, boli sau munca bruta. Nu în marele oras unde-ti puteai pierde urma. Dar poate exact asta-si dorea el si parintii nu puteau pricepe. O plecare prin dosul curtii, fara fast si fara lacrimi. Definitiva însa. Nu-si dorea o batrânete în umbra prispei, cu balega si fân risipit prin curte. Ori vreo nevasta limbuta si grasa tipând dupa el sa dea de mâncare la porci. În nici un caz. Momentan dorea sa învete, sa afle, sa cunoasca. Mai târziu va sti în mod sigur ce va avea de facut.

      Începuse deja sa picure. Norii pluteau compact deasupra pamântului, întunecând contururile si adaugând peisajului o nota sumbra. "A naibii ferma. Parca fuge de mine ". Aluneca într-o parte si mâna i se tencui cu mocirla groasa, mirosind a paie putrede. Înjura patimas. În departare, plânsul lui Herbert se agita subtirel, ca un descântec bolborosit în surdina. Ca sa nu se enerveze, încerca sa se gândeasca la altceva. Adica: "de ce n-ar fi timpul concentric? Sa se multiplice permanent pe aceeasi traiectorie... " Surâse sceptic. Totdeauna e frumos în carti. Asta poate nu pricepea nimeni când aducea vorba. Mereu gasesti ceva mai frumos în alta parte. "Ce-ar explica asta? Regula cercului: revii de unde ai plecat pe traiectoria unui timp permanent suprapus. Adica un timp stabil si vesnic, în care de fiecare data ai sa faci greseli. Aceleasi greseli. Suna bine, dar parca a mai spus-o cineva.

      Vântul începuse sa muste. Copacii îsi agitau crengile în fâsâit de frunze bezmetice. Se facuse si mai întuneric. "De n-ar veni ploaia ", mormai sarind peste un ciot de copac. Mari pasul, trecând nepasator pe lânga placuta cu iminenta fraza: atentie, proprietate privata. Ceva mai încolo, ferma se contura sumbra, fara zgomote sau lumini. De fapt nu era chiar o ferma. Se vedea un pic mai bine printre frunzele agitate si erau doar câteva ziduri coscovite, risipite într-o gradina cam în paragina. Mai departe se zarea ceva ca un garaj, pe jumatate pravalit. Asta însemna ca au masina. Sau au avut. Numai sa fie careva pe-aici. Nici grajd, nici gaini, nici un zgomot. Doar vântul, câteodata.

      De aproape, ferestrele erau stirbe, cu lemnul macinat de carii si geamurile crapate. Striga un "hei" timid, dar nimeni nu-i raspunse. Dilema: sa intre, sa se-ntoarca, sa mai astepte? Intra pâna la urma, înghitindu-si nodul din gât. Usa scârtâi lung în penumbra dinauntru. Vazu o canapea cu arcuri ruginite si câteva scaune cu tapiteria smulsa. Bucati de tencuiala risipite haotic, praf, igrasie, un paianjen mare agatat de un tablou strâmb. În dreapta, o usa. Dincolo parca fosnea ceva. Deschise. Un alt dreptunghi de întuneric. Ceva fosgaia, tropaia înfundat, scâncea în surdina. Pasi sovaitor. Parca intra cu tancul în intimitatea altora. Cineva care plecase de mult, probabil. Hei, striga anemic si ecoul se sparse în mii de cioburi colorate. Nu era nimeni. Fosgaiau doar sobolanii si uneori, ochii le sclipeau electrizant în semiîntuneric. "N-am nimerit-o ", îsi spuse gândindu-se furios la drumul mizerabil de la întoarcere. Si ploaia tropaia deja pe acoperis. Se întoarse pe calcâie si dadu sa iasa. Mâna întinsa întâlni însa doar zidul. Pipai mai departe peretele. Usa disparuse. "Cum asta? ", se întreba uimit. Poate venise din alta directie. Pipai în toate locurile. Nimic. Usa nu mai era. O camera fara intrare si el prins în ea ca un sobolan. Se sprijini ametit de perete. Vibra. Sari ca oparit. Înauntrul sau înghetase brusc. Ceva se foi lânga el si-i simti o clipa izul acru. În spate, o rasuflare. Se încrâncena de teama. "Calm! Calm!", îsi striga în sine. Fereastra. Ceva mai negru decât bezna se agita între canaturi. Ce fereastra? Nu era niciunde. O silueta de umbra, un cap, o haina lunga si mâini scorojite. Zgomote. Pasi. O usa trântita. Un râs de femeie. "Ce se întâmpla Doamne aici?" Glasuri. Urlete de lupi si rock"n roll revarsat din ziduri. Scrâsnete. Troznituri. "Ce-i cacealmaua asta?", se razvrati în el o umbra de ratiune obturata. Deasupra capului înflori brusc un ochi imens si verde. Traia un cosmar hidos. Astepta tremurând spasmodic sa se întâmple ceva. O usa aparuta din tavan se deschise. Pasi repezi. Cineva se apropia în fuga. Nu era totusi nimeni. Departat, un glas cerea un foc. De nicaieri, o mâna îl trase brusc de par. Mugi îngrozit, apoi se smulse. Se împiedica. Jos, o mogâldeata. Mirosea a cadavru si în pumnul strâns se vedea un smoc de par. Cosmar. Lumina verde revarsata prin ferestre. Un sobolan imens, rastignit pe o cruce si sânge picurând pe podele. Pretutindeni falci, clampanind însetate. O alta usa. Un labirint întreg. Ferestre verzi, albastre, portocalii. Ziduri vag fosforescente, tablouri în miscare, soareci agatati de pantaloni. O clanta. Alta.

      Fum, siluete deformate umblând printre mese. Galagie infernala. Bar? Un pitic în costum de seara cântând pe mese. Herbert, fratele sau mai mic, împuscând sticle. Un sobolan în frac si o mâna zburând prin aer cu o sticla. Taci cu mama, taci cu mama, taci ... Nebunie. Ferestre albe. Dincolo nimic. O pasta clorotica scurgându-se înauntru. Un rau crescut diform din perete. Membre alunecând singure catre el. Sa-l înconjoare. Sa se agate. Un paianjen imens, coborând din cer catre capul sau. Ameteste. Lipit de ziduri, însingurat, mirosind a putred si a frica. Se clatina. Cade tocmai când doua membre paroase se pregatesc sa-l însface.

      Zvâcneste îngrozit, privind derutat în jur. E lumina. Înca e lumina. Încet, se calmeaza. "Ce naiba, am visat?" Trec minute lungi. Nu se deschid usi din tavan si nici ferestre verzi, în miscare. Persista un miros de vechi si tencuiala acoperind podeaua. "Când am dormit?" În jur e liniste si acelasi aer perimat si trist. În fata ochilor îi mai alearga înca imagini disparate. Vazuse asedii si cavalcade. Turnire, maceluri, oameni îngroziti. Paianjeni. Ciuperci nucleare. Labirinturi policrome. Si lucruri pentru care nu s-au inventat deocamdata cuvinte. "Idiot! Idiot! ... "

      "Sa-mi închipui o oglinda. O suprafata de separare a doua lumi. Asemanatoare pâna la ultimul detaliu. Dar inverse". Deschise usa. Aerul înghetat îl izbi în obraz. În sfârsit afara. "Într-o parte timp, în cealalta anti-timp. Prea bine. Daca suprafata de separare nu este perfecta, atunci cei doi timpi interfereaza. Si? Apare sa zicem o casa ..." Afara. Frig, zapada, vânt. Zapada? Stupid, nici vara nu trecuse bine ...

      "... sau orice altceva, nu conteaza. În acea casa, bulgarele de istorie concentric punctului devenit centru ajunge o mare varza. Concluzia? Orice sistem are un timp propriu. Pâna intra în casa ..." Începu subit sa râda naprasnic. Stupid, stupid ...

      Zapada scârtâia sub talpi. Nu mai sunt copaci. Mici detalii care completeaza un tablou cu multe schimbari. Parca si drumul e aiurea. Vedea masina în departare ca o jucarie înzapezita. Se apropie vag nelinistit, tot repetându-si ca se va întâmpla ceva. Rasufla totusi usurat. Locul sau pe bancheta din spate este gol. Ar fi fost ciudat sa se vada pe sine. Toti dorm. Sa ajunga înainte de a pleca, ce perspectiva ...! Brusc, mama geme prin somn. Uluit se da un pas în spate. Privirile i-au ramas pironite asupra ei si ochii i-au iesit din orbite. Acum stie. Nu peste mult timp, se va naste Herbert ...

     

© Copyright Cezar Mazilu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online