evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Dansând pe sârmă  -  Damnarea numelui  -  Legendele Căutării (II)  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Cerşetorul  -  Vară cu ciocănitori  -  Drum fără întoarcere  -  Luminile oraşului XXVI  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Războiul lumilor  -  Greaţă  -  Poveste de viaţă  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Jocul Zeilor (III)  -  Pure Evil  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Uezen  -  Aseară...  -  Mamă de duminică  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Pescarul la apus  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Câmpul de luptă  -  2 fast 4 you  -  Jocul Zeilor (V)  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Archeopterix  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Luminile oraşului XXIII  -  Fabrica de vise  -  Iubirea de pe Venus  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Factorul "Haos"  -  Nevastă rea  -  ªahul de duminică  -  Atalia  -  Liniştea  -  Colecţionarul  -  Stiinta si tehnica  -  Nebunul  -  Ignis  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Uitarea  -  Vatmanul - Mass Media  -  Praf minune (II)  -  Jocul  -  Punct. ªi atât


O nouă zi

Marius Damian



Publicat Marţi, 1 Iulie 2003, ora 10:05

       Nu pune mana acolo, mai copile, mormai Ilarion printre dinti Copilul incerca sa se joace cu animalul vanat de tatal lui in acea noapte. Lasa-l in pace si du-te in casa, striga si copilul se retrase in fuga, infricosat oarecum de accentul amar din glasul tatalui

      Toata noaptea bantuise printre ruinele orasului, cautand ceva de mancare pentru cei de acasa Si norocul ii surase chiar in momentul in care se pregatea sa se lase pagubas un soarece enorm, cu ochii verzi si o gura plina de dinti ascutiti ! Trebuia sa fie rapid, daca nu-l nimerea din prima era pierdut sobolanii devenisera foarte sireti in ultima vreme .. cred ca de la radiatii gandea Ilarion in timp ce ii arse cu sete una cu bata.

      Era foarte atasat de bata lui. Era o arma superba si, in acelasi timp, o amintire din vremurile bune, lasata mostenire de bunicul sau In copilarie asculta cu gura cascata povestile bunicului, despre viata de dinainte de Cataclism

      Ilarion clipi nervos si reveni la clipa prezenta lasa visurile, Ilarioane, lasa visurile se autopersifla el. Apuca sobolanul de coada si il prezenta ca pe un trofeu nevestei. Aceasta zambi incantata si ii facu un semn discret cu ochiul ha, poate am si eu noroc deseara gandi Ilarion, incantat. Insa senzatia nu-l tinu mult Trebuia sa plece din nou Nu inainte de a manca si el din tocana pregatita de nevasta. Se asezara toti trei la masa si mancara repede, fara sa vorbeasca era sarbatoare cand aducea asa ceva acasa .

      Incepu sa se pregateasca de plecare. De cateva zile cotrobaia prin ruinele unui depozit militar, cautand conserve Isi lua bata, isi puse in buzunare si cele doua cutite tot de la bunicu , saracu . isi lua casca si iesi dupa ce inchise cu grija poarta de la intrare. Drumul spre iesire trecea prin catacombele vechii canalizari a orasului. Din loc in loc se intalnea cu unul sau cu altul, toti locuitori ai Vagaunii. Ii cunostea pe multi dintre ei, insa relatiile nu erau foarte cordiale toti traiau greu dupa Cataclism si nimic nu mai era ca inainte. Cobori in fuga pe o scara inclinata si ajunse in tunelul vechiului metrou. Luminile mai ardeau din loc in loc si locuitorii Vagaunei le priveau ca pe un dar de la Dumnezeu si nimeni nu se atingea de becurile din interior daca as avea si eu o lanterna .as fi cel mai tare din Vagauna gandi Ilarion in timp ce sarea peste liniile contorsionate. Urca repede pe scarile care duceau spre iesire, in timp ce ochii ii umblau in toate partile, in cautarea unor eventuali Exteri care s-ar fi aventurat in Vagauna.

      Dupa Cataclism supravietuitorii se impartisera in mod natural in Exteri cei care ramasesera afara si restul, cei care luasera calea catacombelor. Exterii nu se aventurau in subsoluri si traiau afara, nepasatori la radiatiile care impanzeau atmosfera si la ploile acide, gratie costumelor de protectie si mutatiilor genetice rapide care survenisera la cativa supravietuitori, mutatii care se propagasera urmasilor.

      Ilarion trase viziera castii peste ochii sai enormi si iesi. Lumina de afara era puternica. Soarele stralucea puternic in dimineata aceea si fara viziera intunecata nu ar fi reusit sa se descurce. Porni hotarat spre una din cladirile care mai ramasesera partial in picioare. Pe drum se pomeni inconjurat de cativa caini care latrau fioros si spaima incepu sa-i stranga inima. Cainii devenisera cei mai temuti pradatori ai oraselor si Exterii ii evitau in aceeasi masura. Intr-o confruntare fata in fata, nu aveau rivali si multi Subterani pierisera sub coltii acestora Povestile spuse de supravietuitori incepura sa-i strabata mintea si fugi cat il tineau picioarele spre cladirea care i se parea din ce in ce mai departe Auzea cainii care il urmareau si simti apoi cum este trantit la pamant de catre unul dintre acestia Coltii clampanira in zona gatului, dar casca avea protectie pentru gat si momentan scapa Ceilalti caini ajunsesera deja si incepura sa maraie si sa muste. Ilarion incerca sa se ridice in pcioare si sa isi traga bata, dar nu reusi. Se trase cumva pana langa zidul cladirii cand auzi o bubuitura puternica. Cainii se oprisera din latrat! O alta bubuitura urma si acestia se imprastiara schelalaind

      Fericit ca scapase, incerca sa isi traga sufletul. Dar spaima nu-i trecu o silueta inalta se apleca asupra lui. Avea ochii mici si acoperiti cu o pielita translucida, nasul mic si tesit si gura mare, cu colti ascutiti. Un Exter . Incerca sa se traga inapoi, dar nu mai avea unde Peretele era chiar in spatele lui . Exterul il apuca de maini si il ridica in picioare si Ilarion reusi sa se mentina, cu mainile bajbaindu-i dupa bata lui iubita, insa nu apuca sa faca vreo miscare. Cel din fata lui clipi usor si il atinse cu palma pe piept, dupa care isi duse palma la pieptul lui. Se inclina usor si il privi pe Ilarion Acesta clipi nedumerit la inceput, apoi intelese Exterul nu dorea sa ii faca rau, dimpotriva. Se inclina si el, la randul sau si apoi ii intinse mana strainului. Acesta i-o prinse si cei doi facura gestul cel mai vechi din lume Isi stransera mana si apoi pornira amandoi, umar langa umar, spre ruinele care se profilau in zare .

      Era o noua zi pentru amandoi .

     

© Copyright Marius Damian
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online