evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Gheşeft  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Fragmente de... viaţă  -  Improvizaţie (teatru burlesc)  -  Dincolo de evoluţie  -  Portiţa  -  System Error  -  Peştera II  -  Brăduţul  -  Gondolierul  -  Peştera I  -  Lunga vară  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Meduza (VI)  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Cioara  -  Joia neagră  -  Dansând pe sârmă  -  Casa nebunilor  -  Luminile oraşului IX  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Vânătoarea  -  Luminile oraşului VII  -  Halucinaţie  -  O poveste de Crăciun  -  Ciorna  -  Toate celelalte popoare  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Luminile oraşului XVII  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Povestea gândacilor  -  Satiră robotică  -  Strada Cosmos  -  Tranzit  -  Omega  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Uchin (fragment)  -  Clocitorul Josh  -  O Poveste (?) modernă  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  “Virusul”  -  Muribundul  -  Schimbare de management  -  Texte.01  -  Umbra  -  Halta părăsită  -  Macii


Un viol ratat (Din neant)

Un viol ratat (Din neant)
  Lucian Merişca
Pendulul municipal. "La dolce vita"
Primăvara nucleară
Tocăniţa de ciuperci
K
varianta print

Lucian Merişca



Publicat Vineri, 4 Iulie 2003, ora 10:05

       În ce consta identitatea unei persoane? În amintirile sale? Dar amnezicii?... Atunci, în sperantele sale? Sunt atâtia dintre noi care nu mai au nici o speranta. Sa consideram ca ei nu mai exista? Un om nu este ceea ce spune ca poate sa faca, nici ceea ce stie ca poate sa faca; nu e nici macar ceea ce poate face. Este doar ceea ce face.

     

      O furnica rosie îsi facu aparitia printre firele negre; mai întâi una, apoi înca una.

      Furnicile nu faceau altceva decât sa se scurga în mici râulete pe traseul circulatiei postume, desenând linii întrerupte pe coapse si intrând în crapatura dintre labii. Din gura, la fel. Hoitul violat si violet, aruncat în padure, printre tufe si resturi de hârtie igienica, roz, era cea mai terifianta pedeapsa pentru rândurile pe care le scrisesem, în acea zi de plimbare prin padurea de la Monteoru.

      Sa va descriu labiile: un gross-plan ca acela pe care-l obtii la pozele uriase prinse de pe Internet, cu granulatie fina, în care se vede fiecare cuta, ca la site-urile gekilink.com, 210.169.49.32/tgp/tgp.html?tasty, edge-x.com/index.shtml, jpeg4free.com/tgp.shtml, freesmutseries.com, sweetassugar.com, thumbnailgallerypost.com/tgp.html, best-of-all.net/links.html, thumbpost.porncity.net, babes4free.com/main.htm, smashingthumbs.com, freepicseries.com, personal.inet.fi/cool/juoppojarmo/juoppo.html, cybertgp.com, teensforjesus.net, undergroundfetish.com, hardbabes.com si wizardofporn.com/clean.shtm

      Prim-plan: capul.

      Parul ei era negru-albastru, tuns scurt, dar nu foarte scurt si extrem de atent îngrijit. Fata îi era de un alb cadaveric sau poate colorata de fondul de ten Long Lasting Ivory . Avea irisi albastri ori, daca nu, îsi pusese lentile de contact albastre; dar probabil ca nu. Iar buzele, atunci când erau vii, si le dadea cu Read My Lips sau Lip Gloss , erau vesnic jucause si mimau un zâmbet permanent ironic.

      Avea o bluzita (top-maieu) neagra, strânsa pe corp, care lasa sa se vada tatuajul de deasupra rejansei de la fusta. Sânii mici împungeau înca obraznici bluza. O fustita de culoare fistichie, cu o despicatura laterala adânca, lasa sa se vada chiloteii satinati, bleu-marin, care îi stateau acum numai pe un picior. Pareau sa mângâie iarba cu acele mânute fine, cu care stia sa-l faca pe orice barbat mai bun decât pâinea calda, si sa se simta cel mai dorit si mai nebun mascul din galaxie.

      Fusese o fata frumoasa si desteapta si independenta (acum, în timp ce scriu, înghit în sec), care dorise ca viata ei sa nu se umple precum o farfurie... Unii ar fi spus ca o cautase cu lumânarea si de aceea ajunsese în acel loc si în acel hal si în acea pozitie, care cu greu ai mai fi zis ca-i obscena, chiar daca fusta îi era ridicata cu mult deasupra dungii de par tunsa dupa ultimul racnet al coafurilor pubiene.

      Ca a fost un viol, ori o partuza, ori o crima, ori o sinucidere sau, simultan, mai multe din toate astea prea putin ar mai conta, chiar daca dumneavoastra, cititorul banal, sunteti de alta parere.

      Era apoteoza unei vieti traite la maximum, iar fata stiuse exact, daca nu ce voise, atunci ce nu voise! Si dorise ca viata ei sa se desfasoare liniar: scoala facultate, iubit si sot, copii si nepoti, restul nu mai conteaza, dar, ei bine, tocmai!, conteaza! Conteaza sa nu zici: Ce sa fac azi?... Sa ma uit la o telenovela, sa vad ce li se întâmpla altora. Mie nu mi se poate întâmpla nimic si nu vreau sa mi se întâmple nimic. Si, Doamne, Dumnezeule!, vreau sa am, sau nu vreau sa am o asemenea viata?

      Viata însa îi înflorise prin toti porii si era momentul scurt si unic când trebuia sa o traiasca. Din plin , cum ar fi zis unii, din gol , cum zic eu, pentru ca venea dintr-un gol imens, care este golul din jurul si din interiorul omului standard, care suntem aproape fiecare dintre noi. Suntem nascuti pentru a mânca, a caca si a ne uita la ceea ce li se întâmpla altora. De data aceasta, însa, lucrurile puteau sa stea si altfel.

      Senzatia si aventura, nu doar cele citite pe filele unei carti bune de sters la cur, precum cartea asta, ci în viata ta, în inima ta, în moartea ta! Tu ce alegi?... Sa privesti cu binoclul în apartamentele altora, sau sa te masturbezi privindu-ti propria umbra, sacadataa si frenetica, de pe perete?...

      Ea a ales.

      Mai bine nu. Nu vreau sa risc si sa sufar , a devenit deviza de pe cutiile de chibrituri cu femei tâtoase si chipuri de sfinti. Si nu vreau sa-i fac pe ceilalti sa sufere ...

      Ba o sa-i faci ce sa-i faci, asta e, transformându-te (fereasca Domnul de mai rau!) si atunci ea a acceptat acceptabilul si nu si-a jucat la zaruri viata, fericirea, ziua, clipa, emotia, transa, rândul acesta, ba chiar si acest punct.

     

     

     

     



     

      Nu era tunsa scurt, nu era nici bruneta. Ochi albastri nu stiu daca avea. Colturile buzelor nu erau arcuite în sus, într-un zâmbet ironic, ci în jos, într-un rictus nesigur si amar. Nu avea nici o bluza neagra si nici un tatuaj pe corp. Nu purta fuste în culori fistichii, despicate lateral. Mâinile îi erau destul de grosolane si cu pete rosii, ca atunci când faci alergie la detergent. Barbatii care se uitau dupa ea erau barbati obisnuiti.

      Iar viata si-a intrat în fagasul ei normal, normal ca o coborâre cu liftul de la etajul 10, ca o partida de conducere cu centura de siguranta, ca un coit cu prezervativ (nu cu o femeie), iar fata noastra si-a terminat cu bine scoala si a intrat la facultate. Acolo si-a întâlnit iubitul si s-a casatorit.

      Acum are doi copii frumosi si inteligenti...

      Acum are sindrom premenstrual...

      Acum e batrâna si nu mai cumpara O.B.-uri...

      Acum e moarta, în sicriu, de moarte buna si noi o plângem...

     

     

     


     

      Nu a mai fost nici un viol si nici o sinucidere. Nici o crima. Fiti linistiti, nu s-a mai gasit nici un cadavru în padure.

      Pasarelele cântau si furnicile ciuguleau...

      Asta e tot, prieteni, fiti pe pace, eu voi supravietui.

     

© Copyright Lucian Merişca
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online