evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XXVI  -  Mamă de duminică  -  Octopolul  -  Alfa şi Omega  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Călătoria  -  Gânduri  -  Necunoscutul intrigant  -  De aici, de sus...  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Al nouălea iad  -  John-486  -  Viziune  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Jocul  -  Răscrucea  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Archeopterix  -  Clocitorul Josh  -  Solilocviu  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Experienţă pecuniară  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Întunericul vieţii  -  Halta părăsită  -  Virus de sticlă  -  Accidentul  -  System Error  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Fără doar şi poate  -  Drum fără întoarcere  -  Nick  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Timpul schimbării  -  Orb  -  Luminile oraşului VI  -  Exterminatorul  -  X Factor  -  Luminile oraşului VII  -  Capsula  -  Peştele albastru  -  Corabia nebunilor  -  Resacul Timpului  -  Arta de a purta un război  -  Depozit.02  -  Luminile oraşului XXXII  -  Pierderea  -  Muzica


Iluzia viselor

Drumul

Iluzia viselor
  Diana Virginia Todea
TV nation
Boredom
A Swedish Golem
We are all Jews
Outside in this dream
varianta print

Diana Virginia Todea



Publicat Duminică, 17 Februarie 2008, ora 10:57

      Fumul se lăsase peste pădure. Intrase în casele oamenilor, coborând ca o ceaţă adormită în camerele de la parter. Lumina stătea aprinsă la una dintre ele. O faţă destul de serioasă lucra deasupra unei maşini de scris. Lumina cădea peste hârtii şi manuscrise învechite. Nu era o faţă îmbătrânită. Nu erau mâini aspre sau un păr încărunţit. Doar liniile de la gură arătau o grimasă supusă oboselii tardive. Sau fericirii zilnice. În cărţile de pe masă se regăsea personalitatea omului care lucra. Era un magician.

     

      Din trei universuri scornise puterea pe care o poseda acum. Nu erau scrieri cunoscute. Nici tipare vesele. Lumina le dibuia încet, aşa cum dibui faţa unei persoane pe întuneric. Scorojite stăteau foile la colţuri, amintind de o îndepărtată visare. O încercare de aducere la viaţă a unei lumi. O răzvrătire a firii. Cineva se lupta cu sine însuşi. Glasul dinlăuntru îi răspundea la o chemare veche, o însuşire pe care numai unii oamenii o posedă. Oamenii puri. Oamenii care cred în suflet. Oamenii care nu se îndoaie uşor. Oamenii care speră. Sau care iubesc. O visare îndepărtată îl chema acum printre rânduri. Îl readucea în prezent. Îi recrea o lume, o apropiere de un alt spaţiu. Nu dormea. Nu încerca să-şi întrerupă visele. Credea prea mult în ele. Cărţile de pe masă îl umpleau de mântuire. De putere. Lumina din ele cădea peste timpuri, veacuri, suflete şi vieţi. Era un magician în adevăratul sens al cuvântului. Spectacolul din ochii lui se dădea în fiecare zi, în mintea lui, în inima altora. Un graal pierdut. O imagine din alt timp. Era un visător.

     

      Credea în fantome. Uneori se opreau pe stradă alături de el. Se opreau să se uite la o viziune. La un happening. La o înlănţuire de clipe. La viaţă. Personaje vesele şi amuzante trecând pe o stradă tristă. Era înlăuntrul imaginaţiei sale. Nu dorea o altă viaţă. Era pur şi simplu el. Cu tot spectacolul din faţa ochiilor săi. Râzând sau plângând se dădeau show-urile. Imaginea ţinea de stofă. Aşa că devenise propriul său creator de modă. Era un vizionar. Un magician. Îmbrăca păpuşile pe hârtia creponată, pe inimile fetelor. Pe scenă era altcineva. Se juca cu sentimentele. Cu visările. Cu florile, cu semnele. Le interpreta cum vroia el. Asculta muzica divină. Împletea firea sa cu imaginaţia unui sfânt. Cu inima unei fecioare. Trăia simultan în trei timpuri. În trei universuri. În alt spaţiu şi în alt timp. Chemarea lui era o trăire uitată deja de alţii. O viziune sinonimă cu revelaţia. Cu pesiajul unui zeu. Nu trăia doar în prezent. Visa mai departe. Trăiri din Hades, poate de pe muntele Sinai, poate din gheţarii din Suedia, din meridianul Greenwich. Cu mintea sa pătrundea în atâtea minţi, în atâtea firi şi în alte zări. Nu dorea decât libertatea simţurilor. Libertatea iubirii. Să alerge peste trei văi, peste trei munţi, în sus şi în jos, în lacuri pustii, în ochii albaştrii. Să adoarmă acum şi să se trezească în trecut. Să fie el şi altcineva în acelaşi timp. Să moară şi să trăiască. Să asculte îngerii. Ploaia căzând peste frunze toamna. Căzând în straturi dese, ca o sonată de Beethoven. Murea de fiecare dată când retrăia iluzia nopţii, a trecerii dincolo de timp. Nu credea în moartea imediată.

     

      Ar fi zburat peste străzi noaptea, în mijlocul drumurilor din Hanovra, din Mexic, în patru labe ar fi stat pe pământul sacru. Nu era preferatul zeilor. Nu dorea vreun tratament special. Doar puţină visare. Adormea în faţa literelor. Dar se trezea în multiple locuri deodată. Îmbrăţişa necunoscuţii pe stradă. Era un somnambul. Credea în şoaptele nopţii. În iluzia nemuririi. În trecut fusese o cămilă sau o piatră. Un capricorn sau un inorog. Sărea peste drumuri. Peste piedici şi ghinioane. Norii îi alunga cu un zâmbet inteligent fluturat în zeflemea din depărtare. Nu-i păsa de întuneric. Era un demiurg.

     

      Adâncit în gânduri, visătorul îşi imagina un viitor fără bombe şi tristeţe, glasuri sufocate şi ameninţătoare, un paradis al lacurilor şi al luminilor. O visare plăcută îl trezea din ordinea normală şi gemea la un nou început de vis. Ploua pe străzi, zi după zi, un potop prelungit al lacrimilor sărate. Un suflet se va naşte, gândea. O nouă dorinţă. O nouă reîncarnare. O nouă iubire. Suferinţă.

      Atingea carnea lucrurilor, sorbea privirea trecătorilor. Mânca iluzii. Ochii deschişi la maxim, înghiţind noapte şi cer. Vise fără chin, somn prelungit. Vocea gravă a unui pasager îl făcea să tresară. Cunoştea ce era dincolo de ochi. Avea un ritm infernal al gândirii. Iubirea îl apăsa. Îl rodea. Visa să se înalţe la ceruri. Să domine universul. Păstra ceva dintr-o poezie clasică, romanţioasă, dar era un realist. Citise poveşti ruseşti. Iubea cosmosul. Spaţiul. Clipa. Adormea pe metafizică, gândindu-se la lucruri întreprinse în trecut. Era tot ce dorea. Să iubească mai mult. Cât mai mult. Sacrificii întregi, rupte din coloana sufletului. Să moară pe un templu, răstignit pe frunze, cu părul pe jos.

     

      Visa din nou. Se visa pe sine, alergând disperat după o fiinţă. Se chinuia să deschidă uşi, să vadă cadavrele timpului unduindu-se într-o altă dimensiune. Sufletul nu moare. Nu credea în durere. Ce putea să doară mai mult decât sufletul? Indian dimineaţa, grec la prânz, metis la înnoptare. De fiecare dată fără întrerupere, visând continuu. Trezindu-se în lacrimi, aflat la mile distanţă de ce făcea, de ce gândea. Realitatea înghiţea idei şi suspine. Flori pe jos, rupte de călcături de oameni. Iubirea o să renască. Din pământ, din noapte, din lacrimi. Nu era un înţelept. Nu-l cunoştea pe Dalai Lama. Mâhnirea lui provenea din toate clipele pierdute, din cărţi citite şi aruncate pe masă. Din locuri văzute şi oglindirea chipurilor în ochii lui. Aceeaşi tristeţe îl apăsa când îşi mărturisea iubirea. Era furată de altcineva. Pleca cu ea, o încuia într-un loc ascuns, şi dorea să o revadă. Se stingea încet. Undeva la asfinţit un corb îi rostea gândurile. Mergând pe jos, străbătuse o parte din fiecare suflet. Un castel în depărtare. O biserică cu steaguri fluturând. O cameră cu o lumină pâlpâind. Viziunea lui în alt timp. Dorind să se vindece. Soarta îi repeta gesturile. Ce era sacru murea la deschiderea zilei. Visa să se înalţe deasupra durerii. Pe cer o pasăre lovea din aripi. O prindea din zbor. Ce este ascuns stă ascuns. Asculta muzica sufletelor, le iubea şi le înţelegea. Domnea într-o linişte de cavou. Cât mister!

     

     

     

      Dorinţa lui se materializează în ochii tăi. Se hrăneşte din fiinţe tomnatice. Din frunze de salcie. Din glasurile copiilor. Inocenţa pierdută cândva renaşte. Ochi în ochi iubirea nu doare. Creşte în linişte, în foc şi tăciune. Nu se va odihni până nu se va regăsi. Visul continuă, în mii de suflete. În tot universul. Ca o ploaie de somn şi iluzie. Te va găsi.

     

© Copyright Diana Virginia Todea
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online