evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Omega  -  Ceasul voinicului  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Lumina neagră  -  Big Bang Boo  -  Pescăruşul  -  Talent  -  O lumânare pentru mama !  -  Soldatul  -  Jocul Zeilor (II)  -  Mărturisirea lui Abel  -  Experimentul  -  Avatarul  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Visul demiurgului  -  Luminile oraşului XIX  -  Lumina de jad  -  Către a opta zi  -  Strada Cosmos  -  Jeopardy  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Novicele  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Parte din mintea ta  -  Luminile oraşului XXXII  -  Sedrina  -  Pacientul  -  Arma secretă  -  Vatmanul - O pasiune  -  Omu' nostru de "sus"  -  În căutarea zborului  -  Fragile  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Pescarul la apus  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Comando Fox  -  Praf minune (III)  -  Valea însângerată  -  Cosas de la vita  -  Solilocviu  -  Război obişnuit  -  Strada inocenţilor  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Fragmentalism  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Legendele Căutării (II)


Călătorii cu îngeri

Călătorii cu îngeri
  Andreea Popa-Merticaru
Răspuns fără întrebare
Pierderea
Simbioza
Tata, ceasul şi căpşunile
Lumea lui Ingo
varianta print

Andreea Popa-Merticaru



Publicat Duminică, 16 Martie 2008, ora 08:14

      O bomba a detonat odata cu miezul ei otravitor citeva vieti, o mama s-a sinucis impreuna cu pruncul ei, din Dunare a fost pescuit un trup neinsufletit, undeva in Tanzania s-a nascut o gaina cu trei picioare iar ziarul scrie despre incalzirea globala. Este o zi absolut obisnuita.

      Dupa o vizita la Polul Nord au urmat citeva opriri in corturile din Darfur si un shrapnel cules din Bagdad, dupa care am mancat te-miri-ce pe sub podurile din Bombay si mi-am purtat masca filtranta pe strazile aglomerate din Tokio, imi simt capul greu, inima batind aiurea iar stomacul ghemuit in cerul gurii.

      In astfel de momente nu imi doresc altceva decit o clipa de liniste.

      Daca si tu esti ca mine, calator intr-o secunda, intelegi ce simt si stii deja ca ai nevoie de Elixir.

      Ca sa ajungi in posesia acestuia trebuie sa gasesti intii Agentia. Cum Agentia este iluzorie chiar pentru cei mai multi dintre calatori, Elixirul a ajuns un fel de legenda.

      Stiu ca esti foarte curios sa afli mai multe despre Agentie, cum am ajuns la ea dar desi amintirile din calatoriile mele sunt in viata mea secunda dupa secunda, drumul catre Agentie mi s-a sters complet din memorie. Cred ca drumul catre Agentie nu e unic si fiecare trebuie sa il gaseasca pe cel care i se potriveste.

      Desigur, pot vorbi mai mult despre Elixir. El consta intr-o serie de preparate personalizate, realizate la comanda de catre Agentia de Voiaj dupa indelungi incursiuni in memoria mea afectiva. Fiind un preparat personalizat, adevarata lui valoare nu poate fi apreciata decit de calatorul pentru care a fost conceput, pentru oricine altcineva fiind doar o apa parfumata.

      Uite, de exemplu sticluta asta albastrie este refugiul meu dupa ce trec peste mine citeva tancuri. Este sticluta cu o plaja intinsa, cu nisip fin si fragmente de scoici. Imi place sa adun scoici si pietre frumos colorate, sa ma asez pe nisipul fierbinte si sa ascult sunetul valurilor. Arunc citeodata pietricele in apa si ma straduiesc sa lovesc luciul numai la suprafata si sa vad carcurile facute de pietre inainte sa se scufunde.

      Sticla pe care o tin acum in mina, cu culoarea ei verde si cu forma butucanoasa, e remediul meu dupa ce ratacesc pe strazi supraaglomerate, pline de fum si praf, dupa ce vad pasarile naclaite in titeiul revarsat in marile lumii si dupa ce sper ca pe undeva mai exista un exemplar al pasarii Dodo sau al cainelui de preerie.

      In gradina din sticla mea cea verde intru destul de des cum bine ai observat, abia a mai ramas ceva pe fundul sticlei! Inca inainte sa destup sticluta aud scartiitul portitei de la gradina si anticipez mirosul tare de coriandru si menta din rasaduri. Odata intrata strivesc intre degete virful unei tulpini de levantica, asta imi ajunge pentru vreo doua ore.

      In flaconul brun pe care il tin mereu la indemana ai tot ce ai vrut sa maninci vreodata si nu te-au lasat altii: ciocolata, marzipan, fructe zaharisite, lichior, rom. Nu o deschid decit dupa ce mi-am terminat munca cu mamele singure, sotiile maltratate si nenumaratele femei malnutrite si ultragiate din lume.

      Nu o sa lungesc vorba, ultima mea achizitie este sticluta asta subtire, movulie care pare atat de fragila ca ti-e frica sa o cuprinzi in mina. Agentia mi-a spus ca trebuie sa o deschid numai din cind in cind pentru ca Elixirul din ea e foarte puternic.

      In ea este o casa mica, cu o gradina si mai mica in fata ei iar in gradina se afla cel mai frumos arbore de liliac pe care l-ai vazut vreodata. De fiecare data il gasesc aplecat, gata sa se fringa sub povara florilor parfumate. Cred ca movul ar mirosi intodeauna a flori de liliac, violete de padure si stanjenei, mirosul bunicii mele. Poti sa o vezi chiar sub liliac gata sa rupa citeva crengute pentru mine, nu rupe ii spun mereu, florile mor. Bunica se opreste, ma priveste mirata si imi zimbeste raspunzindu-mi ca florile adevarate nu mor niciodata. In par i s-au prins citeva floricele lilichii iar ea ride amuzata, ca o fata tanara ce este.

      Tu ce zici? Ai plecat deja in calatorie? Eu ma mai odihnesc aici, simt ca atipesc…desi nu am voie sa adorm, nu aici, nu acum. Aud picurul lichid al Elixirului care se prelinge peste florile movulii, peste parul bunicii care isi ridica ochii spre cerul senin intrebandu-se de ploua or ba.

      Nu am voie sa adorm, mai am multe calatorii de facut, dincolo ma asteapta o mare de oameni nefericiti, padurea ecuatoriala, ursii polari si toate rachetele, tancurile, crucisatoarele si blindatele lumii.

     

© Copyright Andreea Popa-Merticaru
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online