evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Strada castelului : Câte lumi  -  Servisul Auto  -  Vid imprevizibil  -  Meduza (III)  -  Luminile oraşului XXV  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Povestea unui suflet  -  Follow-Me  -  Chipul de pe Marte  -  Cel care nu mai e  -  Gender X  -  Perdeaua lui Simon  -  Meduza (VI)  -  Muribundul  -  Cioara  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Claviaturi  -  Darul divin  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Fata mării, Poliana  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  În noapte  -  Viola  -  Om vs. cyborg  -  Omu' nostru de "sus"  -  Întâlnirea  -  Almateea  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Praf minune  -  Mamal - Oraşul  -  Cărăușul  -  Meduza (XI)  -  Octopolul  -  ROV-27  -  Călătoria  -  Coana mare se mărită  -  Poveste cu un cui  -  Vară cu ciocănitori  -  Geneza  -  Salvatorul  -  În căutarea zborului  -  Întunericul de dincolo  -  Poveste de viaţă  -  Vikingul  -  Tolaie


Jocul

Jocul
  George Grigoriţă
Amintiri trecute şi viitoare
Renaşterea...
varianta print

George Grigoriţă



Publicat Duminică, 20 Iulie 2003, ora 10:05

      Se prabusea, cadea. Abisul si-a deschis haul inaintea ei. O asteapta demult iar acum, surazator intr-un colt ascuns, astepta sa-i arate prapastiile sale. Zbura spre El cu o viteza ametitoare, spinteca intunericul dens ca o sageata otravita. O singura secunda a fost de ajuns pentru ca totul sa se transforme, pentru ca sufletul sa se destrame impovarat de singuratatea universului. Parasit de corpul zdrobit, vru sa urce sa atinga absolutul, sa devina una cu el, sa fie imbratisata de Dragoste si Fericire dar ceva o tragea in jos. Aripile i se destramara lasand in urma lor o stranie senzatie de vid. Raceala spatiului incepea sa biciuiasca sufletul dezgolit in caderea sa. O imensa durere a zguduit sufletul confuz, spargandu-l intr-o mie de bucati....

      Constiinta ce odata a fost murise, lasand in urma ei doar o gramada de sentimente care odata trezite au inceput cautarea.

     

      Intr-un colt intunecat un mic copil, slab, in zdrente, tremura. Langa el niste ochelari dreptunghiulari emiteau niste lumini spasmodice. Isi intinde mana tremuranda spre ei, ii apuca si incepe sa-i loveasca de perete murmurand obsesiv: "Nu, nu, nu!". Dupa un moment, descurajat, ii arunca in celalalt colt al camerei. Isi intinde apoi mainile pe podea cautand ceva: o telecomanda. O gaseste si aprinde un bec timid, speriat de propria-i lumina. Isi duce repede mainile la ochi incercand sa-i protejeze de lumina. Isi revine incet; ochii i se obisnuiesc. Cauta, disperat, ceva. Se uita prin toata camera dar se pare ca nu vede ceea ce-l intereseaza. Deznadajduit, se prabuseste pe podea si isi infunda capul in maini. Plange.

     

      In mijlocul mortii, pe taramurile neantului un gand haladuia...o idee ce odata a fost o constiinta. Dezorientata, in descompunere, isi tara suferinta dintr-o prapastie intr-alta. O raza de lumina, un fir de iarba verbe, un cer senin, o...pasare albastra. Gandul, ideea, inca spera.

      Din tot amalgamul acela ce odata forma o constiinta s-au desprins Dragostea si Speranta. Toate celelalte au murit, sfasiate de bezna abiselor.

      Cele doua s-au luat de mana si au pasit increzator mai departe continuandu-si drumul inceput de-o vesnicie. Vroiau sa intalneasca Absolutul si sa-l omoare pentru ca nimeni sa nu-si mai iroseasca viata cautandu-l. Paseau pe intuneric, inaintau in bezna, ca doua suflete pierdute...

      Erau gemene, nu le puteai deosebi una de alta. Par inchis, negru ca pana Corbului, piele alba ca marmura, ochi mari, rotunzi si negri. Purtau vesminte negre, sfasiate pe alocuri.

      Un fulger dezvalui brutal ceea ce ascundea intunericul...

      Nimic; nu era nimic; nicaieri...Totul era in van; inutil.

     

      Lama unui cutit trimite ciudate straluciri spre micul baiat, fascinandu-l. Ochelarii dreptunghiulari se odihnesc pe biroul din apropiere, palpaind puternic. Niste riffuri triste se izbesc sfasietor de peretii camerei. Baiatul tine lama cutitului in palma, mirindu-se de lucirea sa ademenitoare. Rece, curat, alb, gol....

      Senzatii si imagini pustiitoare cutreiera sufletul sarmanului baiat. Putina dragoste e tot ce si-a dorit. Speranta avea. Nu-si dorea mult, nu vroia nemurirea, nu dorea absolutul, nu era un idealist. Era un baiat oarecare, putin timid, cam retras, melancolic dar sociabil. Tot ce-si dorea era putina dragoste, putina iubire si poate in final si putina fericire.

      O tradare, o dezamagire, o revelatie i-au fost de ajuns pentru a-si incatusa incet, incet speranta.

     

      Un vid imens, atotcuprinzator s-a dezvaluit privirilor ingrozite. Doua tipete mute au inghetat pe fata frumoaselor sentimente.

      Groaza si-a ridicat aripile infioratoare; si-a inceput zborul pe intinderile mortii.

      Nu mai era nimic de vazut, nimic de atins, nimic...

      Speranta cazu zbrobita pe pamant. Inutilitatea propriei existenta a fost prea mult pentru ea.

      Dragostea, sfasiata, s-a lasat in genunchi langa Speranta, i-a luat capul in maini si a inceput sa o mangaie mecanic. Privirea ii era atintita spre Nimic.

     

      Baiatul se aseza pe scaunul de la birou. A pus cutitul pe birou si s-a invartit cu scaunul de cateva ori incercand parca sa traga de timp in asteptarea cuiva. Dar nu venea nimeni. Stia asta insa vroia un semn, ceva care sa-i sa-l determine sa alega, inca o data.

      Nimic, nimeni, nici un semn, nici un zgomot...

      Apuca brusc cutitul si incepu sa se joace din nou cu el. Se intinse pe spatarul scaunului, stinse lumina si hotara.

      Statea acum pe scaun cu mainile pe genunchi. Umerii ii tremurau usor. Isi lasa capul in jos...

      O lacrima trista se ivi timid in ochii baiatului. Merse incet pe obraz in jos si apoi cazu deznadajduita pe podea... intr-o balta de sange.

      Un zgomot surd, infundat se auzi in camera. Baiatul era pe jos, lacrimile contopindu-se acum direct cu sangele. Mici margaritare, stralucitoare, de o puritate incredibila inaintau cu greu in masa vascoasa si rosie a sangelui. Dupa cateva secunde s-au oprit, nu mai aveau putere. Au fost inghitite incet, incet de mica mantie purpurie ce se forma in jurul lor.

     

      Langa capul baiatului niste ochelari dreptunghiulari trimiteau niste imagini palide pe perete.

     

      O mica vibratie abia perceptibila trezi simturile Dragostei. Isi intoarse privirea spre tovarasa ei si se sperie. Era schimbata. Prin par avea suvite albe; de la ochi porneau doua mici dare rosiatice pana pe gat; ochii aveau privirea schimbata, era o privire noua, rece, glaciala. Chiar si trupul ei era lipsit de orice caldura. Si-a dat seama ca acea fiinta nu mai era Speranta.

      Era Amagirea.

      Se ridicara amandoua in picioare asteptand ca una din ele sa faca prima miscare. Dragostea stia ca e infranta, nici nu vroia sa lupte, nu mai avea pentru ce; inchise ochii.

      Cu o lovitura fulgeratoare Amagirea ucise Dragostea. Aceasta cazu la pamant, pe burta, cu o mana intinsa deasupra capului ca si cand ar fi vrut sa prinda ceva. Praful se ridica misterios in jurul ei, ascunzand-o pentru putin timp.

      Dupa cateva secunde se misca, se ridica incet in genunchi, zgariind in acelasi timp cu unghiile maini stangi pamantul. Un hohot infundat de ras izbucni din pieptul fiintei nou-nascute. Se lasa pe spate si izbuni intr-un ras acum isteric in timp ce din ochi ii curgeau gingas doua mici margaritare rosii.

      Era Ura.

     

      Fundalul camerei a inceput sa se intunece.

      Ochelarii s-au stins incet, incet.

      Peretele camerei era singurul martor, doar el mai pastra amintirea dureroasa a cuvintelor afisate de ochelari inainte ca acestia sa se stinga:

      Game Over!

     

© Copyright George Grigoriţă
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online