evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Întunericul vieţii  -  Ultima eclipsă (I)  -  Puroi II  -  Valea însângerată  -  Darul divin  -  Extratereştrii alienaţi  -  Fiii lui Rawser  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Lumea de sus  -  Satiră robotică  -  Mărturisirea lui Abel  -  Universul lent  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Jocul libertăţii  -  Luminile oraşului XXIX  -  Mărire şi decădere  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Portiţa  -  Proiecţionistul  -  Recreaţia  -  Hoţul de timp  -  Sexibon  -  Cercul  -  Tentaţia continuă  -  Starea de trecere  -  Poveste cu un zmeu  -  Atalia  -  Damnarea numelui  -  Iubirea de pe Venus  -  Poporul perfect  -  Halta părăsită  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Către a opta zi  -  Stiinta si tehnica  -  Nebunul  -  Ambuscadă pe Uslar  -  System Error  -  Fragmente de... viaţă  -  Taina norilor  -  Robotul  -  Nebunii lui Arrianus  -  O noapte într-un ceas  -  Novo Homo Sapiens  -  Războiul lumilor  -  Cerşetorul  -  Meduza (IX)  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Sedrina  -  Luminile oraşului XV


Upgrade "Beyond 363000"

Povestiri din China

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 6 Aprilie 2008, ora 09:41

      Pe planeta aceasta unde ma aflu acu,(nu stiu cum am ajuns aici) toti locuitorii ei leviteaza deasupra solului cu 10- 15 centimetrii, unii chiar cu jumate de metru (acestia sunt genialii, talentatii.) Toata aceasta levitare e determinata de starile afective pozitive karmice. Levitarea nu incepe din primul an. Un copil scapat din brate se poate si sparge, asa ca parintii sunt cei mai grijulii parinti din Univers. Totul incepe de la gradinita odata cu invatarea bunelor maniere, cum ar fi cititul gandurilor si vorbitul telepatic cu animalele. Apoi incet, incet invata sa pluteasca prin aerul acesta portocaliu ca niste pestisori. La scoala, deja stiu sa sara din copac in copac pana ajung la destinatie. Si timpul este foarte dilatat. Le ajunge tuturor si nu trebuie sa se grabeasca. Nu exista in limbajul lor expresii ca "a pierde timpu", sau "imi manaca timpu", "taie frunza la caini" sau "pierde vara". Mi-a trebuit un secol solar sa le explic.

     

      Eu a trebuit sa fac antrenamente foarte serioase. Oricum, stau legat mereu cu niste cabluri de casca mea ca sa pot levita, caci daca uit, sau mi se strica programul si cad, praf ma fac de la cei 15 centimetrii (stelari). Au o graviatie enorma pe aici. Acum, de exmplu, in drum spre universitate, mai duc in brate si o lampa uriasa, ca un pepene antigravitational si ma mentin destul de bine in zbor.

      Fiintele acestea, unicate, se afla la a patra sau a cincea reincarnare si de fiecare data trebuie sa li se implanteze ratiunea, altfel nu pot respira aici si mor. Ratiunea a ajuns dupa atatea secole singura salvare. Fantasmagoriile secolelor trecute si calatoriile in alte dimensiuni le distruge creierele surogate si asa prea mici pentru graviatia de aici si exista pericolul de a deveni prea mistici. Alta e insa cu cu retelele androginilor semi-masina ca mine. Cel mai grav lucru care i se paote intampla unuia ca mine, obligat de circumstante sa locuiasca pe aici, este sa se intalneasca cu sine, cel din trecut. Adica sa te vezi cu cineva care ai fost chiar tu in trecut, sau poate cu unul din viitor.

      Acum afara e primavara, si din mugurii unor asa-zisi copaci incep sa se ridice niste aburi, semn ca unele suflete ar vrea sa se nasca si sa revina pe planeta. Uneori, dintr-un asemenea mugure iese chiar Dublul tau. I-a fost taaare dor de tine. Intro zi, cand treci pe langa un copac quadridimensional, asta pune ghiara pe tine si nu mai scapi. E cu tine tot timpu ca o cocoase. E eteric ca lumina si aerul, dar stie totul depre tine, desi abia s-a nascut. Eu vin din capatul celalalt al Galaxiei, am sute de ani si el abia are dinti de lapte.

      Am fost trimis aici cu "some business", de, alaturi e un munte de atrenamente galactice. Aseara luase foc muntele si Eul Celalalt al Meu, adica celalatul imi spuse: Look! That is our fire, our birth! De o parte si de alta suntem noi doi, Double Happiness! O dear, cat te iubesc! Da, ce crezi ca nu stiu? Ma simt bine. Ma las dus/dusa de toti hormonii feminini si masculini ca androgin ce sunt. Cand dorm, tot felul de lumi mi se deschid in cap, aceasta cutie minunata primita in dar de la stramosii mei, Pamantenii. Nici nu se mai stie de ei, decat asa de prin "surse". Mari inventatori dom’le! Nu se mai gasesc in Univers. Acum cred sunt un unicat. Si sa revin la povestea mea. M-am intalnit cu mine cel de acu 10 000 de ani. Stiti, in vremuri de demult eram altfel. Eram un baiat frumos! Ma uit la niste pictograme si simt cum numai privindu-ma, trupul mi se pregateste sa fie frumos! Ma intreb: Asta-s eu? Da, bine aratam! Imi place. Sau, cum sa spun, ma plac! Mi-e drag de mine. Da, totdeauna iubirile pregatesc trupul sa fie frumos si sa leviteze cu inca 5 centimetri deasupra de toate cele. Cand am fost prima data ici, eram asa o plutire fara rost, dar acum e altceva, m-am intors sa ma vad, sa ma caut, sa ma intalnesc cumva. Si iata-m-s aici. Numele misiunii mele este "Beyond 363000". Cam aiurea ordinal. Mi-au dat sa cercetez acest munte de fiare vechi, unde nu se petrece nimic. Asa ca, nu am decat sa imi fac de cap in rastimp. Ma caut pe mine cel din viitor. Dar, pe unde o fii fiind? Cate o data suntem loviti de ipohondrie noi andoginii astrali. Ne apuca dorul de unul din noi. Acum mi-e dor de barbatul din mine, care a trait acu 10 000 de ani, si apoi de cel de peste 10.000 de ani stelari. Nu inteleg de loc de ce Magicianul Designer nu sterge urmele. Uneori plecam asa, ca apucatii sombuli sa ne cautam perechea. (Vezi sa nu iti pui cactusi pe balcon, zice el!) Acum, in secolul real in care traiesc sunt la a treisprezecea intrupare, dar vad in oglinda o entitate lipicioasa, nepermis de sclipitoare si miscatoare. O simt in spatele meu, bea apa cu gura mea si ma locuieste ca o himera. Précis trebuie sa incepa un process de unificare. Nu e sex, caci asta e o prostie din secolele voastre, ale oamenilor (dar eu tot pentru voi scriu, caci aici nimeni nu ma intelege). Am o particica de cip poate dereglat, mai stii? Procesul de unire incepe cu un feeling comun de iluminare, pur si simplu inotam in aceasta piscina portocalie sau zburam la fel cu aripile larg deschise. Parem doar papusi culturale. Mare minune, pentru voi aceste masini culturale, care suntem pe diferite trepte de evolutie. Intre noi sunt niste fire invizibile. Uneori le si vad, sau poate mi le imaginez? Cata zapada e in visele mele, tot atata e si in visele lui. Adica tot in al mele, dar din alta lume. Ha, ha sunt in doua lumi. Ah, uite-ma cum apar si ma strecor printre lucruri. Sunt chiar Eu. Daca ma inteleg eu bine, chiar ma iubesc! Cand zbor se vede cel mai bine asta. Stiu ca langa mine este El. Hei, dar e chiar iubire adevarata aici! Da, ma iubesc pe mine cel care am fost, cel care as fi putut sa fiu, sau oi fiind inca. Mergem la Templu ca acolo tre sa fie locul unde Un Buddha ne poate ajuta sa ne Re-nastem. (Pe aici pe undeva trebuie sa fie ascunsa comoara, secretul lor, al acelor fiinte de pe o planeta minuscula, numita altadata Pamant.) Dupa ce trecem prin toate filtrele ritualurilor, ne trezim in gradina infinita sub copacul nemuririi. Sa stii ca nu scapam de noi niciodata! Hm! Aici ramanem, daca nu fugim repede, ne topim, ne topim in cazanul universal. Dar noi tanjim si dupa separare. In veci separare. Eterni sa fim, dar separati. Nu ne mai place, ne sorbim iubirea cum putem, o impachetam la repezeala si fugim, fugim cu pasi infiniti. Unirea nu s-a produs si vrajitorul din ecranul rotior ne da afara pe poarta templului. Adormirea ne costa ceva parale insa. Clopotul incepe sa sune sinistru si voicile caluagrilor spun mereu: Amintopfta, a miiiin topf ta, amiiiin tooopfta, amintopff…Karma … La intoarcere, cred ca ne-am agatat unul de altul si ne-am rupt cate ceva din noi. Eu car acu cu mine, o bucata din celalalt. Ca o esarfa spanzurata, o mana imi sta lipita de ochi! Dar ce e asta? Am acum si un organ care imi lipsea in trecut …eh…sigur sunt EU? Nu, asta e un cartus, tocmai am fost impuscat de gardienii Templului! Prostii, astia nu stiu ca suntem eterni?

     

      La Baza Stelara, dupa efortul de descifrate a unor pictograme imi se pare ca ochiul numarul 1 (Centrul Unului) se muta in locul celuilat, (al Doiului), iar in gura am numai floricele si pasarele de parca vorbesc sanscrita, iar in dinti adineaori am strivit un fluture… care …mm…era … spiritual poeziei …hm… Eu-ul celalalt nu mai e langa mine. Ce ai innbunit, andorginule? Ia stai cuminte! Fa-ti raportul si nu te mai fandosi! Ma gandesc cu nostalgie ca vor mai trece poate inca 10.000 de ani.

      Dar azi iar am nevoie de mine, celalalt, adica tot eu, of, cum sa spuna asta in cuvinte? Sau cu alt fel de cuvinte, ca numai la marginea constiintei noastre e un ceva care ne poate ajuta. Azi am plutit in lung si in lat, am scanat toata planeta, tot aerul portocaliu, dar nu l-am gasit. Unde oi fi fiind, Dublule? Umblu bezmetic poate dau din nou de mine. Il gasec mototolit intr-o casta abandonata. Si dupa salutul, "Ai manacat azi lumina"? Zice: Da. Mai aranjam cate ceva cu un al treilea (nu stiu cine e) apoi ii zic: Sa nu mai dispari, sa nu mai fugi de mine, ca eu o sa plec. Timpul trece repede pe aici pe planeta ta pentru mine…Iar el ingana: cum sa… cum sa… a… nu pleca….te rog! Nu vreau sa pleci…dar ….Imi vine sa il cuprind cu mintea, asta a mea, pe aia a lui, care e tot a mea, un pic mai nedumerita. Dar stie ce vreau, stie ca nu vreau…aha…prostu, mai are o gargarita lipita de el, ca o umbra. Tre sa ne descotorosim de ea, dar in noaptea asta, in noaptea asta… Medalionul isi va unii partile…fara buzz si fara nici un click.

     

      "Unirea va fi finalul. Distrugerea." A cui? A noastra? Asa scrie in scripturi. (M-am dus sa dezgrop o veche cutie cu arhive mistice). Scrie acolo ca ne terminam, ne terminm de tot unindu-ne Lumile.

     

      Si de fapt, acesta a fost inceputul, ca unindu-ma m-am terminat, ne-am anihilat si acum voi rataci, aiurea fara rost. Voi intalni altii, dar nu pe el pe scara timpului. Si daca nu am anti-Eul meu insemna ca… inseamna ca… adica eu voi fi Dumnezeul meu? Sau el va fi Dumnezeul? Sau niciunul? Ia stai putin, sa stam stramb si sa gandim drept. Nu ma, noi, adica Eul si Elul ne topim si atunci suntem Dumnezeu. Asa. Nu. Nu se poate sa fiti Dumnezeu, aud in fundul cutiei craniene. Si daca chiar suntem? Asa o sa deveniti Lumina! Ham! Brrr and … So, What?

     

     



     

      Postscriptum

     

      Acestea au fost ultimile zile si ultimile cuvinte ale Andoginului trecut prin procesul de upgrad. Scripturile de care vorbea si reintruparile erau de fapt acele metafore din lumea pamanteana a unor maestrii din manastrile disparute, unde se faceau experimente de upgrad pe acele fiinte numite "oameni". Fostul 363 000 acum este la "fiare vechi". Eu am sarcina sa merg mai departe. Sunt Upgrade 363 001, la a 14-a intrupare. Sunt imbunatatit si voi duce la bun sfarsit aceasta misiune de descifrare unor pictograme vechi, cand calaugarii s-au revoltat si au atacat fortele militare din Muntele Vrajit, pardon, prajit de informatii gresite. Aceasta este ipoteza mea despre sfarsitul lumii pamantene. Voi vedea daca se confirma prin cercetare. Fostul meu Dublu traieste acum in mine. Milioane de ani exprienta avea, dar era necreativ. Eu voi recrea lumea lui si voi descoperii secretul Omului. Asta voia si el sa descoprere, dar avea prea multa informatie si disciplina si nu i-a folosit la nimic. Si eu sunt Andogin din seria 363 000 dar, dupa unire, mai sunt si altcineva, sunt un +1. Ma uit prin fisierele lui si vad ca se ocupa de "Secretul OM MANI PA…"( restu e sters, sau distrus), aha, reincarnarile din vechile manastiri pamantene, de karma, si altele de astea si spera sa fie aproape de reusita zile astea. Dar i-a venit obstescul sfarsit. Dinspre munte incep bombardamente instantanee cu licurici si ca un tunet cade ordinul "Terra nova!!!".

      - Sa traiti! Am inteles! Accident de reincarnare. Aici Upgrade Beyond 363002. Am preluat misiunea.

     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Comentarii (2)  
maria
Luni, 14 Aprilie 2008, ora 19:19

pai asta am si vrut! cine esti? scrie-mi pe adresa personala. sau citeste-ma si mai vorbim. accesez greu netu ca traiesc in China.

Allru Mseck
Miercuri, 9 Aprilie 2008, ora 02:00

Dumnezeule... De mult nu am mai citit ceva asa de astinishing. Stilul e usor copilaros, usor facil, dar trecand peste asta, mesajul e atat de alambicat incat despart deja atatea fire, atatea interpretari incat nu mai pot face fata...

Cred ca iim trebuie si mie un upgrade.

Initial vedeam un fel de lume guliveriano spirituala, dar... citind pana la capat, viziunea asta a fost spulberatata in totalitate. Ar trebui sa o mai citesc de inca cateva dati bune pana sa reusesc sa formulez macar o singura interpretare coerenta. Si poate ca si atunci ceea ce voi spune va total incoerent.

Inca o data, un copilaros WOW! Dar altfel nu imi pot exprima uimirea.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online