evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului IX  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Atingeri sensibile  -  Copilul gheţii  -  Uitarea  -  Chipul de pe Marte  -  Re-insecţie  -  Aether pro narcosi  -  Rapsodia  -  Halta părăsită  -  Muzica  -  Sfârşitul lunii  -  O şansă pentru câţiva  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Avatarul  -  Turnul de calcar  -  ªi atunci...  -  Capsula  -  Jocul Zeilor (V)  -  Îmbrățișare  -  Către a opta zi  -  Luminile oraşului XXIX  -  Groparii  -  Luminile oraşului VIII  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Fabrica de vise  -  Puroi II  -  Meduza (I)  -  Moştenire de familie  -  Drum fără întoarcere  -  Damnarea numelui  -  Război obişnuit  -  Tânăr si încă nescris  -  Epsilon  -  Jocul Zeilor (I)  -  Nebunul  -  Legendele Căutării (II)  -  Printre oameni  -  Canicula  -  Corabiile lungi  -  Octopolul  -  Sharia (fragment)  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Ceaţa  -  Cursa  -  Vatmanul - Purificarea  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Catedrala  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Muza


Drum fără întoarcere

Maria Popescu-Butucea



Publicat Duminică, 11 Mai 2008, ora 11:58

      Nava a coborit lin. Pierdusem simtul timpului si nu mai stiam de cand zburam. Poate de mii de ani, poate de sute. El ma astepta acolo, pe planeta aceea de aur, cu totul si cu totul de aur. Vorba vine, caci nu stiu din ce era.

     

      M-au trezit senzorii violeti ai bordului prin vibratii. De fapt, nici nu se mai putea altfel. De dorul lui si din cauza zborului devenisem o unda. Interferam cu alte unde si atat. Cei de pe Pamant de intrebau daca experimental mergea bine. Da, eram inca vie. Traiam. Traiam ca unda! Iubitul meu ma astepta cuibarit intr-o cochilie albastra. Nu stiam daca va veni la baza. Ma insotea o fiinta alba cu un pachet de ganduri sub brat. Cred ca fusese programata sa ma insoteasca de pe la jumatatea drumului.

     

      Iesirea din nava, pe alocuri pulverizata, a fost usoara. Nimic special. Nu stiu cum, dar puteam sa vad, desi nu avem ochi. Ma intrebam cum puteam sa merg, caci nu mai aveam picioare! Ma ducea dorul, un sentiment si un cuvant descoperit in epoci de demult apuse. DOR. Asa se numeste si misiunea. Frumos nu? Dar nu e doar un nume, este o conexiune superluminca. Adica este vorba despre mine si fiinta care ma asteapta acolo de multe mii de ani, poate or fi fiind peste 10.000?

     

      E un grup de cercetatori, cred, pe aproape. Ii simt. Cu toata aparatura necesara de sterilizat, impachetat si de observat. Profesionisti in viteze, click-uri si alte analize cerebrale. De fapt, unde de creier, caci organul meu nu mai exista. Din cauza vitezei superluminice a cedat material.

     

      Acum sunt unda. El, iubitul meu tot asa. Nu vad nimic decat umbra lui. Este chiar el! Ochii, pe care nu ii are, vibratiile luminice sunt fixate pe mine, iar eu sunt o pata de semiumbre, cred. Sunt o vibratie care se misca printr-un spatiu nefiresc de lichid. Am calatorit cu a cincea dimensiune, un cristalid in a cincea dimensiune. Da, un fel de madala. Corect. Un desen imposibil, iar la capatul desenelor imposibile se poate sari. Asadar, inca ma mai iubeste, imi spun in reverberatiile proprii. Ne-am intalnit candva si a fost dragoste la prima vedere. A facut totul sa ma revada. E aici, acum. O fata, care si ea zice ca ma iubeste, din substante inca semieterice, ma parfumeaza. Of, put inca a Pamant!

     

      Intre mine si el se aseaza fata aceasta, parca sa isi ofere trupul. El o depasete, trece prin ea, ma cuprinde cu totul. Iar eu ma topesc in imbratisarea asta de aer. Sunt ingrasat cu aburi! Spune. Si eu! Raspund. Cum naiba de suntem la fel?

      Toti ne imortalizeaza in web-uri, ne intreaba cate ceva; limbile ca niste conuri introrse, guri Negre si Albe, se amesteca, unele par fi inmiresmate, se infasoara peste noi. Dar noi, nimic! Nici o reactie externa! Ne topim unul in altul cu viteze luminice si superluminice. Dansam intalnirea ca niste esarfe de toate culorile. Ce esarfe ? spun prostii. Noi nu mai avem nici un atom. Toti au fost convertiti in energie! Poate ceilalti asa or fi fiind, dar noi, noi nu mai avem nici un atom. Materia a disparut. Si timpul a disparut. Noua ambarcatiune, nu stiu din ce e, e plina ochi de lume, fiinte ciudate, fara nimic special, vibratii si semiparticule risipite pe jos, in jur, nu stiu ce sunt, doar ii simt. Noi suntem doua fiinte cu un statut special, numai noi doi. Iubirea are viteza ei si daca treci dincolo de materie poti calatorii in univers numai datorita ei. “Stii, am visat in noaptea aceea de noiembrie ca ai strabatut universal si ai venit la mine! Pai, chiar am fost atunci! Really? Da. Dar m-au depistat. Acum de aia fac experiente pe noi. Suntem prima pereche luminica. Stii, mi-au platit drumul…ei ma vor inapoi in materie. Nu!! Nu pleca, iubito! Nu vreau. Nici eu nu vreau, iubitule!”

      Strans unul in altul, amestecati la distanta si aproape, dar departe, ne pregatim sa evadam din experiment. Nu vreau sa ma mai intorc! Ca un sarpe de aer, ma sugruma, iar eu ma infasor in el cu toate emanatiile mele…bateriile luminice sunt aproape sa cedeze!! implozii, implozii, implozii!

     

      “Nici nu ai cum, iubito, sa te mai intorci! Poarta s-a inchis. Aici e Vesnicia Clipei Eterne. Si apoi eu, eu am rau de materie, doar stii! Stiu. Trebuie sa ii pacalim cumva. Maine, in laboartor, la incarcarea cu superviteze o zbughim spre dreapta. Materia se organizeaza spre stanga.” Zis si facut!

     

      In laborator, totul parea sa fie perfect. Doar o dispersie usor neglijabila la marginea galaxiei „Rau de Argint”. Experimentatorii s-au asezat din nou la pupitru, aparatele au inceput sa functioneze… corect, matematic, perfect…

      Si, deodata, au inceput explozii externe, explozii, explozi si ....nimic...

     

      Acum cei doi calatoresc infinit….infinit…

     

      Mesajul catre Pamantul indepartat:

      - Atentiune! Eroare de experiment!!! Pregatiti o noua pereche. Acestia s-au anihilat! Planul A, “DOR” a cazut. Pregatiti Planul B, “ Tesatoarea si Vacarul”. A fost o greseala de calcul in DOR! Inlocuiti cifra 7 cu 9 in sirul celei de-a doua lunii Iunie a anului 4721.

     

© Copyright Maria Popescu-Butucea
Comentarii (1)  
Diana Alzner
Vineri, 4 Iulie 2008, ora 15:56

Sunt un simplu citittor, nu am pretentia unei pareri avizate. Cu toate acestea , in postura de consumator de literatura, as spune câteva lucruri: povestirea dvs. descrie o lume a viitorului îndepartat în care fiintele sunt reduse la energie pura. Interesant ar fi fost sa aflam motivele pentru care s-a ajuns aici. Se vorbeste despre o iubire desavârsita între doua astfel de energii; în ciuda schimbarii radicale a structurii fizice, modul de manifestare al sentimentelor a ramas acelasi. Pare oarecum neverosimil.
Cine sunt cei care fac experimentul? Sau poate nu conteaza? Poate ati dorit sa faceti referire la ideea iubirii care învinge totul...Voi citi si alte povestiri ale dvs. , e posibil sa gasesc o cheie de întelegere a viziunii dvs.doar la o privire de ansamblu.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online