evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Ceasul ispitirii  -  Luminile oraşului XXXI  -  Peştele albastru  -  Lumină dublă  -  Delir  -  Servisul Auto  -  Planeta Fantomă  -  10 minute pâna la explozie  -  Marea Neagră. Iulie  -  Anul 10000  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Aedes  -  Uezen  -  Aura urii  -  Lacrimi de stea  -  Camera de la capătul holului  -  Fotografii  -  Sfârşitul lunii  -  Recurent  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Inelul de platină  -  Vrăjitoarea  -  Luminile oraşului VII  -  Pulbere de stele  -  Visul  -  Timpuri Noi  -  Licuricioaia  -  Aripile din cer  -  Crist sideral  -  Corabia nebunilor  -  Fragmentalism  -  Puroi III  -  Solilocviu  -  Babylon Five: Mercenarii  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Meduza (I)  -  Nyprus  -  Războiul lumilor  -  Luminile oraşului VI  -  Război obişnuit  -  Fortul  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Visând cu ochiul deschis  -  Luminile oraşului III  -  Proiecţionistul  -  Uşa de la baie  -  Luminile oraşului IX  -  Alfa şi Omega  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Omu' nostru de "sus"


Colecţionarul de îngeri

Roxana Brinceanu



Publicat Vineri, 8 August 2003, ora 10:05

      Au venit toti sa-l vada. S-au adunat tacuti, asteptând. Si-au adus familiile, batrânii si copiii, pe cei bolnavi si pe cei tristi, pe cei osteniti si pe cei singuri. Au venit cei saraci si cei prea bogati. Au venit cu vise si sperante.

      Asteptau miracole. Auzisera despre miracole, vestile circula rapid, din gura în gura, din oras în oras, din generatie în generatie, din colonie în colonie. Întotdeauna fusesera miracole, din cele care aduc schimbari, care fac visele si sperantele sa devina realitate, dar o altfel de realitate decât cea asteptata, o realitate miraculoasa.

      Au adus daruri. Fiecare dupa puterile sale, dupa sufletul fiecaruia si dupa cât de profunde si de adevarate îi erau dorintele. Cei credinciosi. Cei disperati. Cei doar curiosi. Au adus daruri si le-au pus înaintea Vindecatorului de suflete. Apoi au asteptat, tacuti.

      Corabia sa stralucitoare l-a coborât din stele, înconjurat de lumina limpede. El aducea linistea, pacea, odihna, sfârsitul tuturor relelor. Împlinirea. El le citea în suflete. Ratacitor dintotdeauna printre lumi, cautând, împartasind întelepciunea tuturor, visele tuturor, durerile tuturor, nelinistea tuturor, daruind si adunând comori, Vindecatorul si Colectionarul.

      A privit multimea, a privit darurile, si le-a acceptat. Dar înca nu era ceea ce-si dorea el. Multimea tacea, asteptând. I-a privit din nou, pe toti, si pe fiecare în parte. Si le-a citit în suflete. A facut câte o calatorie în fiecare suflet.

      În fiecare suflet era ceva. O durere, o dorinta, un vis, o deznadejde, o speranta, prea multa singuratate, prea multa tristete. Si le-a adunat pe toate în întelepciunea sa, le-a purificat si contopit într-o unica raza de lumina, curata, concentrata, a carei forta sa poata strabate universuri. Ar fi putut atinge alte lumi sa le împarta si lor din întelepciunea suprema.

      Dar raza de lumina nu era libera. Nu avea un rost, un chip, o datorie. S-ar fi putut usor dezintegra. A cercetat-o atent, s-o cunoasca, si cunoscând-o mai bine, s-o adauge maretei sale colectii aducatoare de miracole. Atunci el, Vindecatorul, Colectionarul, s-a adresat multimii:

      - Dati-i un nume.

      Si fiecare din multime a murmurat numele viselor si sperantelor sale, a ceea ce iubea mai mult si pretuia mai mult. Colectionarul a luat din fiecare câte ceva si o pus nume noii fiinte, care s-a ridicat în lumina cu aripile larg deschise deasupra celor ce-i dadusera viata, si numai atunci au putut fi toti fericiti, împliniti, completi.

      Noul înger s-a alaturat legiunii, si-a gasit un loc printre ceilalti, si astfel i s-a dat un rang si o misiune, dupa harul sau.

      Miracolele fusesera îndeplinite. Colectionarul s-a urcat în corabia sa, acum si mai stralucitoare, si si-a reluat ratacirea printre lumi, în cautare de noi îngeri pe care sa-i alature armatei sale. Si ei s-au numit Mihael, Rafael, Gabriel, Samael, Anael, Azrael, Sachiel, Cassiel, Uriel, Asariel, Selatiel, Gudiel, Varahiel, si multe alte nume. Unii i-au fost soldati credinciosi, i-au stat alaturi ajutându-l sa navigheze printre universuri si sa citeasca în suflete. Altii l-au parasit, refuzând sa faca parte dintr-o colectie si sa se supuna regulilor celor fara de reguli. Au pornit sa rataceasca pe propriul drum, mercenari fara stapân, în încercarea de a-i regasi pe cei din ale caror vise se nascusera cândva, de a se reîntoarce la ei, în încercarea de a restabili echilibrul.

      Colectionarul, Vindecatorul, Constructorul de Miracole, a obosit ratacind. El nu avea nici un nume. Îngerii nu-i dadusera unul, îl chemau în 99 de moduri, dupa dorintele lor si dupa caracteristicile fiecaruia, si dupa nuantele clipei. Altcineva trebuia sa-i dea Colectionarului un nume.

      S-a oprit pe o lume pustie. Ceturi groase îi acopereau suprafata, si era întuneric. Linistea i-a facut bine pentru un timp, i-a calmat zbuciumul, nelinistea, angoasele adunate în eterna-i ratacire. Dar tot nu avea cine sa-i dea un nume, clipa aceea era înca departe. Colectionarul nu se mai oprise niciodata pe o lume pustie, întotdeauna fusese cineva care sa-l întâmpine, cu daruri, cu sperante, cu credinta, cu dorinta de miracole. Acolo nu era nimeni.

      Atunci a început sa se gândeasca la cum ar vrea sa fie lumea lui, lumea care sa-i puna un nume si sa-i dea un rost. Mai întâi de toate, sa fie lumina.

     

© Copyright Roxana Brinceanu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online