evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa lui Uezen  -  Ulysse şi Hector  -  Întunericul vieţii  -  Comando Fox  -  Lunea Maniacilor  -  Uşa de la baie  -  Drumul spre (II)  -  Valea însângerată  -  Mamă de duminică  -  Arta de a purta un război  -  Depozit.03  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  De o sută de ori Adrian  -  Accidentul  -  Tolaie  -  Natură moartă, cu portret  -  Luminile oraşului XV  -  Meduza (IX)  -  Anul 10000  -  Ultima eclipsă (II)  -  Fără doar şi poate  -  Fălci însângerate  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Pacientul  -  Chipul de pe Marte  -  Nu este prima dată  -  Uitare  -  Contrapaganda  -  Învingătorul ia totul  -  Ankirah  -  Puroi III  -  Timpul schimbării  -  Gheşeft  -  Petrecerea  -  Pânza de paianjen  -  Jocul Zeilor (V)  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Gânduri  -  System Error  -  Visul demiurgului  -  Cruciada bucătarilor  -  Cosas de la vita  -  Timpuri Noi  -  Umbra  -  Dependent TV  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Jocul Zeilor (I)  -  Locul pierdut


Întunericul de dincolo

Întunericul de dincolo
  Marius Damian
And then...
A world of Magic
Lumina neagră
Evadare din Paradis
O nouă zi
varianta print

Marius Damian



Publicat Sâmbătă, 16 August 2003, ora 10:05

      Intuneric. Frig.

      Mancare - o singura data pe zi, niste bucati de paine intr-o zeama rece.

      Apa - deloc. Doar cea din supa.

      Frig. Foarte frig.

      Peretii sunt reci si vascosi la atingere. Incerc sa explorez incaperea, in bezna, cu ochii inchisi. Asa macar ma iluzionez ca eu creez intunericul. Daca ii deschid, innebunesc. Mai bine ii las inchisi. Poate maine ! Sau azi? Nici nu stiu cate zile au trecut de cand sunt aici. Sau saptamani? Numar in gand clipele si le impart in minute, si minutele in ore si orele in zile dar le-am pierdut sirul. Nu mai stiu.

      Usa se deschide brusc. Stiam ca e acolo, am simtit-o cand pipaiam peretii. E rece si ea ca si restul. Metal inghetat. Cand am atins-o prima data, m-am zgariat in ceva si am simtit cum sangele is da drumul. Oricum, nu mai conteaza. Lumina de afara imi zgarie retina si ma face sa clipesc des. Imi acopar ochii. Nu mai suport lumina. Oare chiar asa de mult timp a trecut?

      Simt cum sunt prins si tarat de brate pe un coridor lung si pe niste scari interminabile. Picioarele mi se lovesc de scari. Ma dor. Dar prefer durerea intunericului. Gardienii m-au lasat jos. Sunt intr-o camera larga, cu lumina puternica. Alba. Incerc sa deschid ochii. Imi lacrimeaza puternic. Reusesc sa-I tin deschisi cateva secunde. Nu vad decat alb. Peste tot. Aud usa trantindu-se. raman intins pe jos.

      Linistea ma distruge. Nu aud nimic si in creier simt cum ma apasa linistea. Incerc sa cant. Orice imi aduc aminte. Cant tare, strig. Poate ma aud. Ei, si ce? Nu ma intereseaza. Acum pot tine ochii deschisi. Sunt fericit. Ma uit prin incapere. Goala. Doar intr-un loc, pe un perete, o pata neagra. Ma apropii. Pipai peretele. Este o gaura in perete. Nu!

      Nu mai vreau sa imi amintesc de negru si de frigul de acolo. Ma asez jos, cu spatele lipit de perete. E cald si bine aici. Sunt chiar recunoscator gardienilor mei. Am scapat de frig. Si e lumina. Dar e atat de alb...

     

      Inchid ochii si incerc sa adorm. Prin ochiul negru de langa mine simt o adiere. Rece. Ma mut de acolo, in cealalta parte a incaperii. Langa usa. Sa fiu pregatit.

      Usa se deschide brusc. Stiam ca e acolo. O vedeam. Un gardian intra si imi lasa aceeasi farfurie cu supa. Mananc repede si apoi las farfuria langa usa. Ma gandesc. Numar din nou. Dar de fapt, merita? Oricum, nu conteaza. Rana de la mana mi s-a vindecat, aproape. O coaja subtire a acoperit zgarietura. Sunt bucuros acum. Incep din nou sa cant. Si sa strig. Si sa urlu. Am obosit. Ma trantesc pe jos si plang. Mult. Nu mai stiu de ce. Dar stiu ca nu pot altfel. Dupa un timp, ma linistesc. Adorm.

      Azi incep sa explorez peretii. Incet, fara graba. Pipai cu degetele. Peretii sunt calzi si luciosi. As vrea sa pot scrie. Nu am cu ce. O sa le cer gardienilor.

      Le-am cerut. Nu mi-au dat nimic. Drept pedeapsa, m-au taiat de la portie in acea zi. Nu o sa le mai cer de acum nimic. Mi-e foame. Mi-e sete. Mi-e cald. Adorm, gandindu-ma la intunericul de dincolo. Era racoare acolo.

      Azi ma apropii din nou de ochiul negru. Este singurul lucru interesant din incapere. Incerc sa privesc prin el. E negru, mai negru ca noaptea. Daca nu as fi simtit curentul de aer, as fi crezut ca este doar o pata neagra. Nu este. Este o gaura in perete. Stiu, am verificat. Cu degetele. Marginile sunt perfect lucioase. Imi strecor mana inauntru. La fel. Lucios. Putin mai rece ca peretii albi. Racoarea se simte. Stau langa gaurneagra si respir aerul racoros. E din ce in ce mai cald. Oare de ce m-au mutat aici?

      Usa se deschide brusc. Primesc farfuria. O iau si o golesc imediat. Ii iubesc pe gardienii mei. Sunt fericit cand imi aduc farfuria. Acum stiu. O zi este intervalul dintre farfurii. E bine. Dar e foarte cald. Oare de ce?

      Ochiul cel negru ma atrage. Ma apropii din nou. Cu grija, imi bag mana inauntru. Deocamdata, doar palma. E bine. Nu se intampla nimic. Maine o sa continui.

      Azi am incercat sa ajung la capatul gaurii. Nu am ajuns. Mi-am bagat toata mana. Degeaba. E la fel. Lucios, mai rece decat in incapere. Unde e tot mai cald. Simt ca nu pot respira. Aerul e fierbinte. Stau langa ochiul negru si respir adierea racoroasa. MA gandesc la intunericul de dincolo. Ce bine era! O sa le spun sa ma duca inapoi. Maine o sa le spun sa ma mute inapoi.

      Le-am cerut. Nu mi-au dat nimic. Drept pedeapsa, m-au taiat de la portie in acea zi. Nu o sa le mai cer de acum nimic. Mi-e foame. Mi-e sete. Mi-e cald. Adorm, gandindu-ma la intunericul de dincolo. Era racoare acolo. Era bine...

      Ma uit la ochiul negru. Simt ca ma priveste si el. Incerc sa ma concentrez. Daca as putea sa ma micsorez, poate as reusi sa intru acolo. Caldura din incapere imi inunda creierul. Fierbe.

      Stiu. O sa reusesc. De azi, nu mai mananc nimic. Caldura din incapere o sa faca restul. Nu o sa ma mai apropii de ochiul negru. Pana ce voi fi pregatit. Pana ce voi reusi. Trebuie sa reusesc.

      Intunericul de dincolo ma asteapta.

© Copyright Marius Damian
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online