evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Timpuri Noi  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Jocul  -  Al nouălea iad  -  Ulysse şi Hector  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  În căutarea zborului  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Omul cu păsări  -  Omega  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Sfântul  -  Dimineaţă târzie  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Câmpul de luptă  -  Ultima eclipsă (II)  -  Mamă de duminică  -  ªarpele Midgardului  -  Zona 25  -  Renaşterea...  -  Pasul craiului de munte  -  Eu, Singularul Absolut  -  Depozit.02  -  Jocul Zeilor (VI)  -  ROV-27  -  Fragile  -  Pierduţi în ceaţă  -  Fanfara municipală  -  Comando Fox  -  Invizibilul  -  Iluzia viselor  -  Solilocviu  -  Rapsodia  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Strada inocenţilor  -  Triunghiul roşu  -  Scrisoarea  -  Luminile oraşului XI  -  O poveste de Crăciun  -  Mărturisirea lui Abel  -  Catedrala  -  Apocalipsa  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Locul pierdut  -  Printre oameni  -  Evadare din Paradis  -  Jocul  -  Cercul  -  Întreg


Novo Homo Sapiens

Novo Homo Sapiens
  Andrei N. Frenz
varianta print

Andrei N. Frenz



Publicat Miercuri, 20 August 2003, ora 10:05

       Ev le surase calm.

      - Proiectul Romanov este aproape de sfarsit, dragi prieteni din Consiliu, si nu apreciez interferenta organelor de securitate.

      Unul din membrii consiliului, gras si scund, cu niste obraji umflati si rosii, si niste ochelari gigantici sufocand nasul minuscul, se ridica iritat:

      - Intr-adevar, domnule doctor Ev, organele s-au bagat in treaba dumitale, dar nu ai nici o autoritate. Daca intr-o saptamana nu termini treaba, ma tem ca va trebui sa sprijinim proiectul colegului tau, doctorul Ve. Proiectul Rasputin s-a aratat mai aproape de termen decat Romanov si atata timp cat in genetica apar elemente ca dumneata, care incearca sa ne traga inapoi,nu pot tolera...aaa... adica nu PUTEM tolera doctori care se uita in trecut.

      Din celalalt capat al salii, pe jumatate ascuns in umbra, Ve isi arata fata prelunga, albastruie, si rece ca gheata. Ochii lui mici si indesati pareau niste rubine pe fata lui inghetata.

      - Domnule consilier Xe, va rog. Nu imi presati colegii mai mult decat este cazul. Cred ca domnul doctor Ev a inteles termenul de o saptamana. In fond, nu in fiecare zi gasesti cate un lunatic care sa creada ca poate sa aduca la viata un specimen din Homo Sapiens din Epoca Atomica, nu credeti?

      Toti oamenii din consiliu, majoritatea birocrati umflati, scunzi si cu apetit pentru sarcasm izbucnira in ras. Transpiratia lor, efortul de a se misca pentru a rade si saliva care li se prelingea pe buze ii extenua intr-atat de tare, incat multi adormira pe loc.

      Ve se straduia din rasputeri sa isi ascunda scarba fata de exemplarele acelea rotunde, monumente ale grasimii printre oamenii din Epoca Genetica, Novo Homo.

      Ev disparuse in sala, cu fata rosie de furie inca de la primul val de rasete. Intr-un fel, il compatimea pe Ve. Le canta in struna consilierilor din Ministerul Geneticii nu pentru ca era ca ei, nu pentru ca era un porc lacom si prost, ci pentru ca ura competitia.

      Proiectul Rasputin incepuse primul. Era modul lui Ve de a se manifesta artistic. Incerca sa altereze corpul uman astfel incat sa ii creasca aripi. Insa dupa alterare, toti oamenii cu aripi pareau ca isi pierd cunostinta si toti subiectii au murit cazand, in zbor, de la distante foarte mari. De fiecare data cand modifica un element in formula, Ve testa solutia pe un nou subiect.

      Dar pentru ca reusise sa faca oameni sa zboare, Consiliul considerase proiectul un succes.

      Pe de alta parte, proiectul Romanov avea ca obiectiv readucerea la viata in forma exacta a unui om din epoca Atomica, de pe treapta evolutiei anterioara. Ev adusese o femeie. O numise Eva. Doar adaugase un "a" la numele lui. O tinea ascunsa in silozul lui de oxigen din fundul gradinii. Ev avea destul oxigen - consuma mai putin ca restul - dar ea, Eva, era lacoma. Nivelele de oxigen scazusera drastic in doua zile, de la invierea ei.

      De ce o tinuse ascunsa? Pai, vroia sa fie sigur ca succesul e deplin, ca nu are vreo boala si sa o studieze personal inainte sa le-o inmaneze celor de la Testare.

      Ev se urca intr-o cabina kinetica si ajunse acasa. Ca intotdeauna dupa ce lipsea mai mult de o ora, se duse la silozul de oxigen. Cat de ridicola era Eva, cand scotea sute de cuvinte in 3 secunde si gesticula agitata. Ev incerca intotdeauna sa o calmeze, si intr-un final fata ofta si se lasa pe spate, pe patul pe care i-l improvizase geneticianul.

      Deschise usa de la siloz usor, ca sa nu o sperie. Vazu o suvita de par cret, roscat atarnand pe langa pat. Fata adormise, iar hainele pe care i le daduse Ev (evident mult mai mari decat ea) ii conturau frumos corpul, sanii rotunzi, picioarele lungi. Era un succes absolut, pacat ca nu le putea arata rezultatul celor din Consiliu.

      Ev fu cat pe aci sa incerce sa o sarute in somn, cand ii vazu ochii lui Ve stralucind in spatele usii.

      - Deci asta era micul tau proiect! facu Ve prefacandu-se uimit.

      Ev sari catre doctor cu mainile desclestate. Nu apuca nici sa il atinga, ca un alt barbat, mult mai masiv, il apuca de brate si fu cat pe ce sa i le rupa. Era un om cu aripi, aripi mari, aproape angelice, cu o privire blajina, dar avea pe putin 3 metri.

      - Adam, da-i drumul, zise Ve aproape ezitant.

      Ev scapa de stransoare si se dadu doi metri inapoi.

      Printre dinti ii scapa o injuratura. In clipa aceea, fata se trezi, si, indignata, se uita aproape cu ura la Ev.

      -Vreau sa intelegi de ce fac asta. Vreau sa studiez cum incepe viata. Cum evolueaza. Nu ma astept sa intelegi, Ev, ce vreau eu sa fac, dar o sa-ti rapesc specimenul, si, alaturi de Adam aici de fata, cei doi vor fi pusi intr-un mediu limitat. O planeta din Beta Manticori. Este similara cu Pamantul. E o ocazie unica sa mi te aliezi, daca nu, la fel de simplu (facu un semn scurt cu degetul la gat) Adam o sa te omoare.

      Si atunci incepu o reactie in lant.

      Eva privea fara sa inteleaga. Ce se intampla? De ce i se scurgea celui care o adusese la viata o lacrima pe obraji?

      De ce fusese adusa la viata?

      De ce omul ala avea aripi?

      De ce celalalt doctor avea ochii rosii si pielea albastra?

      De ce exista?

      Exista lumea?

      Exista ea?

      In clipa aceea, capul ii exploda. Si odata cu el, toti oamenii de pe Pamant.

     

© Copyright Andrei N. Frenz
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online