evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Frumuseţea numărului unsprezece  -  Transcendere  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Meduza (IX)  -  Meduza (XI)  -  Homus trolEIbuzus  -  Fragmente de... viaţă  -  Povestea unui suflet  -  Gri şi roşu auriu  -  Nu este prima dată  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Extratereştrii alienaţi  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Luminile oraşului VIII  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Luminile oraşului XIX  -  K  -  Contrapaganda  -  Ghavany  -  ROV-27  -  Sunet pentru suflet  -  Imdiola  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Perdeaua lui Simon  -  Noapte bună, Andrei  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Nick  -  Tânăr si încă nescris  -  Un pahar de vin  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Luminile oraşului XVIII  -  Întâlnirea  -  Nevastă rea  -  Cosas de la vita  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  ªahul de duminică  -  Octopolul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Plastic  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Pasomii  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  În tren  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Acolo sus, vulbul  -  Jocul Zeilor (II)


Lecţie de Umanitate !?

Lecţie de Umanitate !?
  A.T. Tezeu
Oraşul
Mocirla
Femeilor...
Eu şi Cu Mine
Blasfemii : Globul de Crăciun
varianta print

A.T. Tezeu



Publicat Joi, 4 Septembrie 2003, ora 10:05

      Omul, vrea sa ajunga la maretia Domnului

      Dar, neputând, devine ceva grotesc...


      Eul Liric

     

      Un mic prezentator robot, cu o fata destul de ciudata dar vesela, dadu cuvântul Marelui Motor al Mecanizatelor. Acesta, se urca pe mica scena introdusa la repezeala în marea sala de spectacol, cu un pic de greutate, deoarece corpul sau masiv provoca mici pârâituri ale scarilor din esenta de Martiniu. Ajunse, totusi fara accidente la pupitrul la care statuse pâna cu câteva secunde în urma micul vorbitor. Marele Motor îsi seta o privire bucuroasa, dar un pic uimita, cu o mica tenta de mândrie, pentru primul discurs în fata poporului sau:

      -Frati între piese - îsi începu acesta prelegerea aseara la orele 11.59 dupa cum cunoasteti si dumneavoastra, cele 4 principate ale terranilor, cât si reprezentantul Bisericii, au semnat tratatul de independenta. De ieri de la orele 11.59 poporul mecanizat traieste acest cuvânt trnsformându-l într-un urlet suprem de victorie, venit din gura sa morfostatica Nu ne vom mai numi roboti continua el - pentru ca nu suntem sclavi... suntem MECANIZATI.

      Întreaga sala sari în picioare, si începu sa vuiasca de strigate de bucurie, si de vicotrie, astfel încât întreaga cladire era pe cale sa se distruga.

      Parintele Simeon închise video-fasciculul, cu o delicata atingere de buton. Era grabit, dar în acelas timp si foarte obosit, era timpul sa intre în sala de curs, acolo unde îl asteptau douazeci si ceva de tineri studenti gata sa mai abosoarba un pic de istorie universala. Usa masiva a salii de curs i se paruse întotdeauna un pic prea mare, dar astazi i se parea de-a dreptul monstroasa, totusi o deschise cu aceeasi, obisnuita, usurime. Tinerii asteptau venirea sa cu un mic murmur ce reprezenta toate susotelile dintre colegi. Toate ideile lor însa se oprisera atunci când el intra cu tot corpul sau în sala. Fata lui acoperita de o barba taiata scurt, arata o imagine destul de blânda dar îmbatrânita, avea pungi negre sub ochii mari si caprui, iar gura sa mica avea urme de învinetire. Totusi nici unul din colegii sai din cancelarie nu-i spuse ceva, toata univesitatea stia ca lucrase de cel putin o luna la tratatul de independeta a Mecanizatelor, toti stiau ca el era reprezentantul de drept al Bisericii în Consiliul de Pace si Razboi a Entitatilor Create pe Terra.

      Merse cu aceeasi liniste, obisnuita, a unui Preot în toata maretia sa, si se îndrepta spre catedra ce se afla exact în fata studentilor, dori sa se aseze dar îsi aduse aminte ca nu trecusera decât vreo trei zile de la Învierea Mântuitorurului, asa ca spuse :

      -Hristos a înviat...!

      -Adevarat a înviat...! - raspunsera aproape într-un cor perfect studentii.

      Se aseza la catedra si scrise pe calculatorul conectat într-o retea interna Pauza Evolutinista , îsi lasa elevii pentru câteva secunde ca sa primeasca datele, deoarece calculatoarele se miscau prost, apoi se ridica de pe scaunul ce i se parea destul de incomod, si seta pe tabla moleculara o harta a Pamântului de la sfârsitul secolului douazeci.

      -Dragi stundeti, la sfârsitul secolului 20, si cu extindere pâna la mijlocul secolului 21, omenirea s-a blocat într-o stavila mult prea superioara omului, ca fiinta solitara....

      Parintele Simeon pleca de la facultate cu o graba inimaginabila, dar cu ceeasi oboseala ametitoare în vene, totusi nu mai baga în seama micile opriri firesti ale unui om ce nu mai dormise de cel putin o saptamâna.

      Era energic, luase niste nano-boti energizanti, dar nu era din cauza lor, ceva îi producea furnicaturi pe sirea spinarii, mai intens ca viteza cu care rula pe soseaua libera, si bine pavata, era din cauza întâlnirii Consiliului, prima întrunire a Consiliului de Pace si Razboi a Entitatilor Create pe Terra... era prima întrunire la care chiar participa o entitate, diferita de ce umana, si anume, Releul Suprem, care era trimisul special al Marelui Motor. Si-l si imagina, un fizic asemanator celui uman, dar cu mici distorsiuni ale suprafetei de metal fin. Doamne... unde se ajunsese...

      Îsi elimina toate gândurile din mintea lui ce cuprindea un puternic filtru teologic, dar si filozofic, pentru ca ajunsese în fata micilor usi ale consiliului, în acea cladire a Consiliului, moda arhitecturala era total diferita de cea din Universitate, se gasea aici o imagine rigida a lumii complexe dar lipsita de arta a omului actual. Îsi plasa degetul pe clanta usii care îi lua amprenta cu un mic sunet ascutit, si-i deschise usa automat, cu o actiune hidraulica, aproape de neobservat, dar sacadata.

      Întârziase, stia lucrul acesta, si puse piciorul în pragul usii cu ideea de a se scuza, totusi, înainte sa deschida gura privi în jur, la mica masa a consiliului, erau toti, sau... aproape toti, erau cancelarii, dar Releul Suprem nu se vedea, nu fusese invitat cu tot dinadinsul, sau din confuzia creata dupa semnarea tratatului, acum, nu mai vroia sa intre, vroia sa plece din locul ce va reprezenta în viitorul apropiat centrul de comanda al atacului împotriva Motorizatilor... Sau poate devenea paranoic..? Poate Releul Suprem întârziase, mai mult decât el, se linisti, doar pâna în momentul în care reliza ca nu mai era decât un singur scaun în camera. Se aseza totusi la locul ce i se cuvenea, dar nu se scuza, ba mai mult îsi trânti mapa cu putere facând sa tresara întreaga camera.

      -Deci... Releul Suprem întârzie...? începu Parintele Simeon, parca stiind raspunsul Trebuie sa mai fie adus înca un scaun.

      -Releul Suprem nu vine raspunse Cancelarul Ameroasiatic, Justin Mash, - nu stie de întâlnire de azi. Mash era calm, ba chiar prea calm pentru un om ce vrea sa distruga un popor.

      -Si de ce..? Ati uitat sa îi spuneti...? întreba Parintele Simeon ironic, articulând cuvintele cu o adevarata maiestrie.

      -As dori sa spun câteva cuvinte, daca îmi permiteti, ilustrii cancelari, cucernice parinte...? spuse Mash parca ignorând întrebarea, si asa retorica a Parintelui.

      -Chiar te rugam, ilustre cancelar, deschide-ne mintile noastre necunoscatoare... spuse cu aceeasi ironie Parintele Simeon, asezându-se pe un cot, rezemat pe spatrul drept al scaunului, parând ca se simte mai destins ca niciodata.

      Totusi nu era asa, emotia, sau mai degraba repulsia îi ajunse în gât si simtea ca daca nu se descarca, se îneaca. Înghiti în gol, simtind ceva ciudat în gât, timp în care Mash lua o înghititura, din apa mentolata, asezata special acolo pentru a-ti drege gâtul, înainte de un discurs critic. Mash folosea din plin toate metodele pentru a patrunde pe sub pielea Parintelui, caci restul cancelarilor erau prea prosti, nu erau facuti pentru o lupta verbala.

      Parintele îsi pastra privirea comica, ironica, în fata încercarii cancelarului de a se miscula pe lânga adevarul clar. Camera i se paru pentru câteva secunde o adevarata celula de închisoare, plina de sobolani, si mirosuri murbide, sunete ascunse dincolo de pereti acopriti pe alocuri cu sânge.

      -Prea Cucernice Parinte, Ilustru Cancelar a Dominatorilor, Cancelari a dominioanelor statale - îsi începu Mash discursul Odata cu libertatea robotilor, armatele dominioanelor au devenit coplesite, cât si cea a Dominatorilor sau Bisericii, de unele singure. Toate, combinându-se pot actiona promt pentru eliminarea robotilor ce nu ar fi trebuit sa devina nici o data liberi Parintele se ridica si dori sa protesteze Lasati-ma sa termin Cucernice Parinte îi lua Mash cuvintele din gura Parintelui Simeon Robotii sunt o amenintare pentru omenire, prin eliberarea lor, am permis sa ne creem un inamic superior, robotii putând sa ne atace oricând. Asa ca singura solutie ar fi sa ATACAM Mash aproape silabisi ultimul cuvânt, cu o tarie inimaginabila, inegalabila.

      Câteva secunde camera, în care nu se afla decât masa la care stateau; si niste tablouri, copi dupa Rembrandt, pe pereti, se linisti devenind un sanctuar al tacerii, nimeni nu mai scotea un cuvânt, Propunerea Ilustrului Cancelar Ameroasian parea atât de improbabila, dar mai ales parea venita din senin.

      Parintele Simeon se ridica în picioare si dori sa se îndrepte spre iesirea care parea atât de departe, la mile distanta, pentru ca stia ca ei deja se hotarâsera, superiorii lor se hotarâsera, doreau doar sa influenteze Biserica, odata ce ea avea cea mai puternica armata dintre toate, sau macar sa stie ei, sigur, ca Biserica nu se va alia Mecanizatilor, odata ce acesta erau, si ei, Crestini. Trebuia sa zica ceva, nu putea fi un las, vrea sa spuna ce are pe suflet, si apoi putea sa plece:

      -Au trecut peste noi, peste oameni îsi începu si Parintele Simeon contra-pledoaria 3 razboaie mondiale si unul nuclear, înainte de a iesi în spatiu, am mai început un razboi nuclear dupa iesirea în spatiu, urmat de o abandonare a Terrei timp de 1000 de ani, au trecut peste noi 3 razboaie planetare, în adevaraul sens al cuvânului, razboaie totale, în care omeniarea a pus la bataie tot ce a gasit pentru a se auto-distruge. Au trecut peste omenire, comete, cutremure, distrugeri de planete, mi de boli, sute de entitati extraterestre Parintele Simeon devenea din ce în ce mai nervos cu fiecare pacoste pe care o enumera, devenea din ce în ce mai rosu la fata iar adrenalina îi curgea acum prin sânge precum globulele rosii si când într-un final ne-am gasit pacea în Univers voi vreti sa începeti un razboi puse un accent murbid pe cuvântul ce-i provocase chiar si lui o mica furnicatura pe sirea spinarii. Se calma un pic, dar fata îi era rosie, iar inima îi batea gata gata sa-i strapunga cutia toracica Biserica nu va mai permite ca niste cancelari ce nu-si vad vârful nasului sa declare razboi unei rase a carui existenta a fost pricinuita tot de ei. De ce ati semnat declaratia... ca sa îi luati prin surprindere, pe nepregatite, curvelor Parintele simtise ca sarise un pic calul prin jignirea acuta a Cancelarilor, dar nu se mai putea stapâni Mecanizatele, desi nu au implementate în nano-transmitatorii neurali legile de respect si supunere fata de oameni, au în micro-cipurile cerebrale codurile bunului simt, ei sunt oamenii perfecti, ei au cei sapte ani de acasa. Ei nu vor lovi decât daca vor fi loviti, ei nu vor ataca decât atunci când se vor simti în pericol. Asta e diferenta dintre ei si voi. Biserica era ipotenta atunci când oameni lacomi, si înfricosati ca voi s-au luat la bataie, ba multi analisti istorici sustin ca omenirea era la o vârsta între barbarism si stiinta, acum, însa Biserica nu va mai permite... atât timp cât este în fruntea celei mai complexe, si mai tehnologizate armate din Univers. Aduceti-va aminte ca pe planeta Virgo 5 din constelatia Fecioarei, marii Dominatori au declarat ca oamenii de sub conducerea lor sunt, crestini înainte de a fi cetateni ai dominioanelor, dar atunci erati subjugati de catre Franjistii care erau gata sa cucereasca Terra. Deci ei vor asculta de Biserca, înainte sa asculte de voi Mash se ridica si îsi deschise gura, dorind sa protesteze, dar Parintele Simeon îi puse în fata palma, asa ca Cancelarul Ameroasiei ramase, fara vorbe, cu gura cascata Soborul va fi anuntat, si va cunoaste dorinta voastra de moarte... si veti primi ce meritati.

      Dadu scaunul energic la o parte, acesta lovindu-se puternic de peretele a carui vopsea cazu jos. Îsi lua mapa si lasa sa-i fie luata amprenta calm, fara a privi la interlocutorii sai care ramasera muti. Tocmai înainte de a fi închisa usa, auzi vag un telefon ce era folosit. Iesi în mica piata din fata cladirii, în mijlocul careia se afla o fântâna tipica oraselor mari. Mii de oameni se învârteau în jurul ei lipsiti de inters, dar parca acum când tocmai iesise ditr-o camera de razboi, acea obisnuita fântâna deveni un simbol al pacii în ochii sai. Deschise transmitatorul si-l contaca pe Diaconul Anton, care era secretarul sau:

      -Anton, Parintele Simeon la telefon... Parintele era nervos, iar mîinile îi tremurau pe micul aparat.

      -Parinte, cum a mers cu consiliul...?!? vocea tânarului Anton parea inocenta si linistita, mult mai calma ca cea a Parintelui.

      -Lasa asta Antone, suna memrii soborului, spune Prea Fricitului Parinte Ecumenic sa invoce Sinodul Suprem... cancelarii vor sa declare razboi Mecanizatilor... Anton ramase paralizat timp de câteva secunde, timp în care Parintele Simeon închise legatura nervos, nu avea timp, chef, sau rabdarea sa aiba de-aface cu întrebarile confuze ale tânarului Anton, dar stia ca va face ceea ce îi zise, imdeiat ce iesea din soc.

      Trecu cu repezeala pe lânga marginea fântânii, când un glonte se intersecta cu craniul sau firav, raceala descrisa în atâtea carti îi veni în întreg corpul, totul se înegri iar fântâna pieri ultima în întuneric. Capul sau se facu zob, continutul cutii împrastiindu-se peste întreaga lume, patând fântân, si oamenii ce treceau pe lânga el, cu sângele murbid si rosu, pictând apa transparenta într-o culoare trandafirie...

     

© Copyright A.T. Tezeu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online