evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Liber arbitru  -  Transcendere  -  Lumina neagră  -  Taxi  -  Schimbare de management  -  Jocul Zeilor (II)  -  Meduza (V)  -  Drumul care nu se vede  -  Ultima frunză  -  Sedrina  -  Fântâna de iasomie  -  Canicula  -  Poză de buletin  -  Cojocul (Cujuh)  -  Aer  -  Închis  -  Străinul  -  Castravetele  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Melodia care nu se aude  -  ªahul de duminică  -  Nick  -  Depozit.03  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Ziua a şaptea  -  Circ  -  Catedrala  -  Fata morgana  -  Cum să te fereşti de urs  -  Fălci însângerate  -  Fiii lui Rawser  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Servisul Auto  -  Casa nebunilor  -  Luminile oraşului XXXIII  -  În umbra sorţii  -  Luminile oraşului XXVI  -  Zei şi oameni  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Principiul alibiului  -  Viola  -  Coconul  -  BO  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Alertă !  -  Detenţie  -  Luminile oraşului XII  -  Camera de la capătul holului  -  Umbra


Labirintul de gheaţă

Labirintul de gheaţă
  Moga Augusta
varianta print

Moga Augusta



Publicat Miercuri, 17 Septembrie 2003, ora 10:05

      Asistam la o piesa de teatru.Erau doi debutanti .De aceea interesul imi sporea.Ea era genul dulcic ,senzual, cu tunsoare baieteasca dar cu cercei biluta, el - n-avea nici-o importanta cum arata - sa zicem inalt si brunet.Ca-n scenetele engleze ,se presupunea ca erau amorezi, dar relatia lor incepuse sa scartaie.La inceput se tachinau, cu timpul, tensiunea crestea.Se certau, se dispretuiau , iar in cele din urma se urau.Am simtit ura din peisaj.Era noapte.Imi dadeam seama ca era noapte, dupa ceea ce mai puteam vede in labirintul ghetos(ca o partie de bob) in care alunecau cei doi parteneri, care acum nu erau decat umbrele a doua trupuri albe imbracate in negru.Ceea ce n-am inteles a fost faptul ca desi nu aveau cum sa alunece simultan se puteau strangula unul pe celalalt pana la chin. Da, starea de chin o percepeam cel mai bine.Coborau.Coborau cu viteza luminii, dar desi erau atat de aproape de moarte, nu le erea teama: nici de cadere, nici de strangulare, ceea ce m-a mirat.M-a mirat mai ales cand alunecusul urca.Urca pentru mine, cu mine.Am ajuns sus pe niste trepte albe de faianta.Chinul strangularii ma urmarea, ii simteam mainile cum imi sufoca respiratia, dar radeam, ca si cum m-as fi jucat - nu, nu muream, iar daca nu muream eu, ar fi trebuir sa moara el - era aprope sigur ca trebuia sa moara, cand ii auzeam vocile care strigau de undeva de jos de pe alunecus - erau vocile ei - ma gandeam la pisica cu sapte vieti, si-am lasat-o balta!

© Copyright Moga Augusta












































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online