evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arma secretă  -  Sclipiri de Soare  -  Jocul  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Resacul Timpului  -  Sfântul  -  Acolo sus, vulbul  -  Casa libertăţii  -  Povestea unui suflet  -  Uezen  -  Gol  -  Atingeri sensibile  -  Străinul  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Café du Marcel  -  Primăvara nucleară  -  Un pahar de vin  -  Luminile oraşului XX  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  X Factor  -  Cel care nu mai e  -  În tren  -  Striptease  -  Alfa şi Omega  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Iza  -  Cioara  -  Gândacul  -  O nouă zi  -  John-486  -  Inelul de platină  -  Noapte bună, Andrei  -  Dona  -  Aer  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Icoana  -  Iluzia viselor  -  Je t'aime mélancolie  -  Luminile oraşului XXXI  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Pastel  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Proză absurdă  -  Mamă de duminică  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Luminile oraşului 2 (II)


Simbioza

Andreea Popa-Merticaru



Publicat Duminică, 20 Iulie 2008, ora 10:38

      Suntem impreuna de cind ne stim. Am crescut aflind ca suntem doi si ca el nu are aripi decit in imaginatia mea.
      S-ar zice ca ne cunoastem bine. Traim diferit desi impreuna. Daca vreti sa stiti nu suntem mereu in consonanta, nu cintam aceeasi melodie ci fiecare cite un vers. Muzica pe care o cintam nu este altceva decit zgomotul neuronilor muncind fiecare vers. Cind suntem in plimbare barca noastra se loveste de cite un cetaceu gigantic ratacind prin galaxia X sau tocul pantofului mi se intepeneste in marea Nordului, in rest as zice ca navigam bine impreuna. Cugetam impreuna la tot felul de lucruri, cele mai multe fiind despre noi, ce simtim, cum simtim si de ce simtim ce simtim si trebuie sa spun ca la urma urmei gindacul negru vazut alaltaieri poate fi deopotriva respingator si gratios.
      Vedem aceleasi lucruri altfel : in vreme ce eu privesc cerul, el se gindeste la oceane si mari, pe cind eu admir muntii, el priveste spre radacinile intortocheate ale plantelor. Impartim acelasi corp si aceeasi masa neuronala doar ca alcatuirea fiintei lui e diferita de a mea, asa cum mina dreapta si mina stinga nu sunt la fel ci superimpozabile.
      Imprejurul nostru nu exista reguli : citeodata spatiul nostru virtual este populat de lacuste purpurii care inoata intr-o mare de ierburi si de pesti verzi care zboara printre valuri de stele. Altadata privim impreuna la ridicare soarelui dintre radacinile copacilor.
      El spune ca ma stie de cind lumea dar nici unul dintre noi nu stie de cind este lumea sau cum ne stim unul pe celalalt fara sa ne definim. Nici unul dintre noi nu stie unde se termina el si unde incepe eu. El este unul care poate la fel de bine sa fie ea si el totodata daca ignoram regulile individualismului care incearca sa identifice si sa caracterizeze totul.
      De curind l-am intrebat cine sunt eu iar el/ea mi-a raspuns fara ezitare, pregatit ca intotdeauna dinainte ca eu sa formulez intrebarea:
      - Tu esti doar o parte a visului meu, fara tine eu nu exist. In lipsa de inspiratie, te-am numit Eu.
     

© Copyright Andreea Popa-Merticaru
Comentarii (1)  
eduard
Luni, 4 August 2008, ora 18:43

Frumos! Ceva inconsecventa doar : la inceput stii bine ca esti ea , in final te straduii abrupt sa elimini orice certitudine...Mi-a placut insa

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online