evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Poetul cerşetor  -  Labirintul de gheaţă  -  Poveste cu un zmeu  -  Plastic  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Vară cu ciocănitori  -  Feţele dragostei  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Valea blestemată  -  Toate celelalte popoare  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Visul  -  Triunghiul roşu  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Sharia (fragment)  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Experimentul  -  Rochia străvezie  -  Mesajul  -  Tarsius  -  Întunericul vieţii  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Apocalipsa  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Salvatorul  -  Destin  -  Liniştea  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Jocul Zeilor (I)  -  Luminile oraşului XXIV  -  Criminali Umanitari  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Luminile oraşului VI  -  În beci  -  Omul invizibil  -  Omul cu păsări  -  Vizita  -  Punct. ªi atât  -  Robotul  -  Jocul  -  Ulysse şi Hector  -  Recurent  -  Somnul uitării  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Luminile oraşului VII  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Halta părăsită  -  Fără doar şi poate  -  Starea de trecere


Feţele dragostei

Anda Moculescu



Publicat Luni, 22 Septembrie 2003, ora 10:05

      Înainte de toate tin sa precizez ca eu nu am absolut, dar absolut nici o vina în cele întîmplate. Sunt un biet pisoi abandonat de niste stapîni criminali, aproape imediat dupa nastere si, fara îndoiala, nu as fi trait astazi daca nu ar fi existat actualii mei stapîni. Va spun asta ca sa întelegeti ca nu as fi facut cu nici un chip vreun rau celor pentru care am o profunda recunostinta. Faptele s-au petrecut astfel...

      Într-o dupa-amiaza cînd dormitam pe sofaua cea mare din sufragerie am fost alungat de niste tipete groaznice care veneau din dormitor. Cum am urechile foarte sensibile, n-am stat pe gînduri si m-am aruncat imediat sub pat, tragînd dupa mine si cîteva ate din cuvertura, pe care le luasem în graba, în gheare. Mai précis, în resturile de gheare care îmi sunt premise, dupa ce stapîna cea mica ma prinde si mi le reteaza cu o foarfeca mare. Am învatat sa nu ma împotrivesc desi mîndria mea de motan sufera amarnic, în special de cînd am fost silit sa fug de o pisica adusa în vizita, chipurile pentru mine! Am constatat repede ca nu era o simpla pisica, era o pisica de rasa, albastra, un pic mai mare si, în plus, avea ghearele netaiate. Cum m-a vazut s-a zbîrlit îngrozitor catre mine iar ochii ei albastri au capatat sclipiri rosii. Am încercat zadarnic sa ma ascund- m-a alergat prin toata sufrageria, pe sub divan, pe dupa perdele, pe rafturile de la biblioteca- iar cînd au avut nenorocita idee de a ne închide peste noapte, în bucatarie, m-au gasit a doua zi, dimineata, scîncind pe acoperisul scarii blocului fiindca a trebuit sa ma urc în miez de noapte, pe fereastra si neavînd gheare, alunecasem. Din fericire, am scapat cu o fractura la o laba din spate dar de atunci n-au mai încercat sa ma cupleze cu nimeni, lucru care m-a umplut de multumire fiindca mie îmi ajunge sa urinez pe peretele din hol, în perioadele critice.

      Stapînul avea însa, pretentii mai mari decît mine, mi-am dat seama dupa urletele din dormitor. Cînd stapîna cea mare a trîntit usa de la sufragerie au zanganit geamurile de la vitrina. Fata ei, de obicei roz-alba, era rosie de furie, scotea strigate amestecate cu lacrimi în timp ce stapînul înjura ca atunci cînd venea de la cîrciuma si nu voia sa se culce decît dupa ce îsi gatea singur friptura si umplea toata bucataria de fum. O data s-au speriat amîndoua ca o sa ia foc casa fiindca a vrut sa faca niste cartofi si a aruncat o cana de apa peste uleiul încins din "friteza", cum zic ele, declansînd o mica explozie. Peretii au ramas unsi cu ulei de floarea-soarelui, pîna în primavara.

      Acum, situatia era putin diferita. Din dormitor a iesit si o persoana roscovana, cu parul tapat într-un fel cam ciudat. De fapt, întreaga ei aparitie era destul de ciudata. Eu, cel putin, n-o mai vazusem prin casa. As fi retinut fara îndoiala, un miros atît de urît de "paciuli" amestecat cu spirt si tigari! De sub sofa, am adulmecat- imediat în urma ei- cunoscutul miros de tigari, coniac si rufe murdare al stapînului meu. Felul în care îsi tîrsîia papucii m-a linistit. Categoric, nu mai era în stare sa ridice prea sus piciorul drept, cel cu care "suta" tot ce i se nimerea în cale, la furie: mese, scaune, oale si chiar pe mîta aceea nebuna din cauza careia am cazut pe fereastra. Spre ghinionul ei, nu stia cum suteaza stapînul! Trebuie sa admit: nu mi-a parut deloc rau sa vad ca stapînul are din plin simtul dreptatii.

      -Puti ca un sconcs, a mîrîit faptura roscovana si am stiut ca nu se refera la mine. Eu ma curat mereu, a devenit chiar un tic nervos de cînd am fost aruncat într-o galeata cu apa de doi baieti care voiau sa stea de vorba cu stapîna cea mica iar ea nu voia asa ca au tinut-o de mîini si de par pîna cînd a iesit un vecin si i-a înjurat de mama. Vecinul avea expresia pe care o are stapînul atunci cînd pomeneste de dumnezei- am observat asta foarte bine fiindca el m-a ridicat din galeata si obrazul lui a ajuns în dreptul narilor mele. Niciodata nu mi s-a parut mai minunat mirosul de tutun! Dar nu despre mine vreau sa va povestesc.

      -Mars afara, a zis si stapînul dar fara vigoarea obisnuita. Tonul moale îi trada vinovatia.

      -Cum ai putut, cum ai putut! repeta cu o voce ascutita stapîna.

      Ce-i drept, nici eu nu întelegeam cum a putut cineva sa se apropie de un om ca stapînul fara sa fi fost obligat sa faca asta. Pe mine nu reusea sa ma ademeneasca decît cu vreo coada de peste prajit- niciodata afumat, afumaturile îmi fac rau! Dar în casa nu mirosea deloc a peste prajit, eram foarte sigur de asta, asa ca asteptam sa se lamureasca misterul cu doamna roscovana. La radio cînta jalnic: "It's raining so hard?" Nu ma întrebati de unde stiu eu engleza. Adevarul e ca nu stiu dar am o memorie auditiva foarte buna. Habar n-am ce înseamna vorbele alea însa stapîna a izbucnit în plîns de cum le-a auzit si nu s-a oprit decît mult dupa ce roscovana a parasit casa noastra cu butonii auriti ai stapînului în poseta. Am vazut-o cînd s-a aplecat sa îi ridice de unde cazusera împreuna cu camasa si cu alte lucruri de care nu e frumos sa vorbesti în public- cel putin asa pretinde stapîna cea mare cînd îi da lectii de buna purtare fetitei.

      -Hai c-a plecat, da-o-n ma-sa! zicea stapînul încercînd sa-si adune camasa, moment în care a observat disparitia butonilor.

      Ce de "pasti" si de "dumnezei" au urmat! Ma trec si acum fiorii pe sira spinarii. Eu am sira spinarii foarte sensibila, imediat se arcuieste la emotii puternice iar atunci, pe cuvîntul meu de motan, abia mai încapeam în ascunzatoare. Si s-a produs evenimentul fatal: stapînul s-a aplecat înjurînd, a vîrît nervos o mîna sub divan sa îsi caute butonii disparuti. Îngrozit cum eram, înnebunit de zgomote, am dat sa fug si, fara sa vreau- va jur- fara sa vreau am tîsnit direct între ochii stapînului!

      Viata trece cu bune, cu rele. Dupa cîteva controale la oculistii din urbea noastra si din capitala, controale care l-au asigurat ca nu exista pericolul de a-si pierde vederea, stapînul a încercat în repetate rînduri sa ma arunce pe fereastra, profitînd si de faptul ca (de atunci) am ghearele taiate pîna la radacina. Stapîna, în schimb, ma pazeste (pardon de expresie!) "ca pe ochii din cap" si în fiecare weekend gateste cîte o portie de peste prajit special pentru mine, desi toata lumea îi spune sa se menajeze pentru stapînul cel mic pe care o sa îl nasca peste vreo opt luni- adica noua luni de la data evenimentului... Asta se cheama în limbaj omenesc "dragoste", zice vecina de vizavi dar stapîna cea mica îi zice altfel cînd n-o aud decît eu.

      -Ah, ce miros vine de la bucatarie! Va las!

     

© Copyright Anda Moculescu
Comentarii (1)  
horvath marius
Duminică, 11 Martie 2007, ora 12:14

Pentru inceput e cool.Adevarul e ca se poate si mai bine.De exemplu,o proza mai plina de viata care sa contina animale bipede.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online