|
|
Marea Neagră. Iulie
| Marea Neagră. Iulie |
|
|
|
|
|
Publicat Miercuri, 3 Septembrie 2008, ora 09:56
Marea Neagră.
Iulie.
Stau sub umbrarul unde am închipuit şi am scris "Verişoara lui Mopete”. Piersicii de demult au pierit. Cât vezi cu ochii numai lumini de floarea-soarelui, faguri de aur, necontenit începuturi de zbor galben sub jocul Fetei Morgana, miros de cimbru călcat de herghelii tătăreşti, sălcii aromate, lacuri cântând în trestii şi înnebunind, când bate vântul, s-ajungă în viile tămâioase, iar peste toate glasul biruitor al mării, aducând corăbii de fantasme şi palatele Bizanţului răsturnate în trupul lumii, în sângele ascultării, în fereastra inimii.
Ascund în mine tăceri de fildeş verde, dar e de-ajuns că să scârţâie în nisip o roată de căruţă şi să necheze cu botul încă mânjit de lapte crud, un mânz, pentru ca vraja să ia fiinţă şi sufletul să mi se umple de glasul ei...
© Copyright Laurenţiu Ion
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|