evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Poveste de viaţă  -  Luminile oraşului XIII  -  Luminile oraşului V  -  Planeta ascunsă  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Pânza de paianjen  -  10 minute pâna la explozie  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Recreaţia  -  Ancheta  -  Program de criză  -  Mamal - Oraşul  -  Din vitrină  -  Jocul libertăţii  -  Visătorul  -  Valea însângerată  -  Jocul Zeilor (II)  -  Ghavany  -  Accidentul  -  Pasomii  -  Partida de bridge  -  Strada Cosmos  -  Luminile oraşului XXXII  -  Luminile oraşului II  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Luminile oraşului XV  -  Revederea de 20 de ani  -  Floarea de loldilal  -  Zombi  -  Arma secretă  -  Text experimental  -  Învingătorul ia totul  -  Claviaturi  -  Oglinda îngerilor  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Coconul  -  Contrapaganda  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Criminali Umanitari  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Jocul Zeilor (I)  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Depozit.03  -  Către a opta zi  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Casa nebunilor  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Drum bun


Children of mine

Laurenţiu Ion



Publicat Duminică, 30 Noiembrie 2008, ora 10:35

      Oamenii se aşază în mine după un plan făcut în grabă, parcă, unii frumos lipiţi, lungi, strâmţi, destinşi, căpătuiţi, alţii îngrămădiţi, înghesuindu-se unul într-altul, inegali, ocupând fiecare ce poate ocupa, ce mai rămâne, împingându-se în dungă, rotunjindu-se în gurgui, îmbucându-se cum dă Dumnezeu, trăindu-şi viaţa proprie de om, chinuită, agitată, aparent frumoasă, de fapt, haotică şi pe apucate, apucată.
      E o stare febricitară, unde femeile adoptă ceva grav din resemnarea contemplativ dezaxată a unei calugăriţe în ultima zi de noviciat, fără asociaţii morale care urmează a fi rumegate, fără reproş, aproape alb, constant.
      Trăsăturile lor le-au fugit pe sub piele, i-au părăsit asemeni unor şoareci mici
      şi înnebuniţi pentru ca mă scufund şi ei ştiu că mă scufund şi se zbat să mă ţină, să mă ţină la suprafaţă.
      O umbră se proiectează pe cer, inima mea şi a ceasului se opresc să mai bată. Dintr-o dată viaţa se circuitează exterior, legăturile de pompare-golire se fac pe inimi deschise la temperatura morţii şi a asfaltului ca-n marile schimburi zadarnice în care cineva dă o inimă şi moare, iar altcineva primeşte o inimă şi moare, pentru că, odată cu ea, nu i s-a dat şi tiparul vieţii de până atunci.
      Vine dimineaţa pe străzile chircite sub blocuri cap în cap, înghesuindu-se printre tarabe, coşuri, saci, munţi de salată, ridichi, ceapă, oameni înfofoliţi în somn şi ceaţă pufoasă. Îmi cobor ochii doar la picioare, le verific să văd dacă se mai mişcă. Îmi îngheţaseră, străbătând lumea dus-întors. Cu acel tempo variabil, cu zgomote imperceptibile altfel, un plescăit, o bufnitură, un şiroit dinăuntru în afară, mărturisindu-le lor în gând despre o ordine secretă, profundă care organizează ritmul continuu de atracţie-repulsie al celor din jur. Acea viaţă interioară a lucrurilor atât de gravă, de împreunată pe întuneric, în care n-ai cum să pătrunzi, doar dacă ea are nevoie de tine şi te trage.
      Aruncând praf şi pietre, haita câinilor înaintează în pas egal, gâfâind cu ochii uzi, cu limbile atârnând, vlăguite şi cozile încovrigate lung sub trupurile costelive. Câinii de pripas sunt ca unii oameni, îşi urmează foamea şi numai de ea ascultă. De ea şi de legea transmisă odată cu puricii din blană şi covrigii caşeraţi din coadă, odată cu dungile sidefii de sub ochi şi de sub botul rămas dintotdeauna între două îmbucături nesătule, legea ratificată în neamul pripăşesc din ziua când primele trenuri au semănat în gară primele turnee.
      Cât pot rezista oamenii în spaţiu limitat, constrânşi într-o companie organică. În spaţiu restrâns numai indivizii de rară calitate au suflu de lungă respiraţie. Ceilalati reuşesc atât cât pot să pară ceea ce s-ar vrea. Cât rezistă.
     
      Asimilaţi şi scuipaţi în alte capsule.
     

© Copyright Laurenţiu Ion
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online