evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
!NFERNUL (fragment): Autistul  -  Coşmar  -  Resacul Timpului  -  Eu, Singularul Absolut  -  Inelele lui Saturn  -  Luminile oraşului XXVII  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Nyprus  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Cristerra  -  Interviul  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Nopţi albe, zile negre  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Proiecţionistul  -  Timpul  -  Valea însângerată  -  Renaşterea...  -  ªi atunci...  -  Gândacul  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Vânătorii de poveşti  -  Răscrucea  -  Praf minune (II)  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Poveste de viaţă  -  Pescarul la apus  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Camera de la capătul holului  -  Învingătorul ia totul  -  Zombi  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Luminile oraşului III  -  Războiul  -  Chipul de pe Marte  -  Coconul  -  Cerşetorul  -  Visul demiurgului  -  BO  -  Concurenţă neleală  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Casa galbenă  -  Ankirah  -  O noapte într-un ceas  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  System Error  -  Petrecerea


Vid imprevizibil

Vid imprevizibil
  Diana Virginia Todea
TV nation
Boredom
A Swedish Golem
We are all Jews
Outside in this dream
varianta print

Diana Virginia Todea



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 11:55

      Împreună vom locui în acest tărâm misterios, cu lacuri de gheață, în armonie cu mii de roboți beta.

      Vom dezrădăcina navele din miile de acoperișuri terestre și vom lansa virusul civilizației beta prin sinteză cu aerul terestru. A lua în calcul posibilitatea mersului în vid, dincolo de timp și spațiu, dincolo de minte și aer, de nave spațiale, de acoperișuri terestre și uzine părăsite, de păduri negre pline cu uraniu și carbon, zinc și petrol, înseamnă a depăși existența unui corp material și viziunea unui geniu din această lume.

      Mai mult, secundele se vor opri pe o clepsidră infinită, stinsă de memoria unui gigant, vor dilata un spațiu obosit să ne respire gândurile și vor asculta o entitate nouă, departe de orice imaginație. Ochii negri ai galaxiilor beta au clipit de prea multe ori, ard de nerăbdare ca să atingă vidul necunoscut. Amintirea unui univers terestru se va topi în castelele de gheață, în cărțile de SF strânse într-o groapă a cadavrelor umane.

      Cine a locuit aici? O fi fost holograma timpului terestru, disecat până la epuizare, până când oamenii au murit într-o exterminare totală, o decimare universală a micilor cranii albe. Din noi au curs cipurile metalice, culorile unor organisme capabile de iubire, de trăiri repetate orgasmice, zâmbete monocrome și clipiri necontrolate. Caschetele de pe capetele soldaților s-au topit în țărâna păcătoasă, curgând apoi în fluviul morții unei rase oarecare.

      Robotul beta divizat între lumea morții și lumea cerurilor respira a trecut, prezent și spațiu încins. Tot ce îi strălucea în ochi era un vid imprevizibil și o nedefinire de circuite. Gheața din formatul său se păstra indiferent de temperatura terestră, printr-o configurație de atomi nemaiîntâlnită. A fi dincolo de acest robot nu cuprindea noțiune. A fi în fața acestui robot însemna să ștergi noțiunea de om și terestru. De viu și cald, de sentimente și reflexe, de oase și palpitații de inimă.

      Înseamnă să accepți vidul ca pe o sacralitate extraterestră, să divizi sunetele romantice pe un portrativ matematic și să însumezi cifrele la infinit. Atomii se orânduiesc în trepte monocrome, sunând a spațiu încins și dilatat. Melodia spațiului beta crea fantomatic o dimensiune lacunară, departe de concepte, afirmații, vorbe, cuvinte spânzurate într-un joc puzzle cosmic.

     

      Drumul către insula de gheață are două semnificații: cosmosul este taciturn și nu trebuie decât să-l accepți, pășind prin dimensiuni de cunoaștere și odihnindu-ți senzațiile în ritm cu el; cosmosul este iubitor de creație statică, aidoma unor iubiți care au fost congelați în ultima lor răbufnire de căldură. Albastrul cristal din inima insulei va naște mii de senzații beta în creierul roboților beta, ce se vor dilata pe frecvențe atomice reduse. Ne-am depășit viața și drumul duce către nord. Către stele cu coroana de aur și găuri negre neiubite de nimeni până acum. De ce să nu iubim cosmosul? O palpitație de inimă, un sunet alfa redus la o licărire de întuneric și Big Bang. Am reunit toate punctele din memoria noastră ca oameni, am redus toate forțele din univers și tot nu am găsit o explicație pentru vidul imprevizibil.

      Apare dincolo de stratosferă, de noapte și zi, de luni, armate nucleare, topiri de ghețari și reducții de materie. Apare ca o înfășurare de ADN, întortocheat ca o măduvă energetică până la infinit. Nu știm unde se va ivi și de unde se va naște, din ce configurații de materie sau energie beta. Prin filoanele de presiune energetică, atomii se lovesc cu viteze inimaginabile, ca într-un joc din spațiul Jedi. Am participat la un univers virtual, au răcnit pereții navelor beta, zguduind stratosfera planetelor cu aer roșu și materie sângerie. Din microcipurile roboților beta o singură călătorie mai poate fi configurată: cea înspre vidul suprem.

     

      Prin impresia unei morți totale și gheață depresurizată, decimarea matrixului reprezintă ultimul pas către extincția galaxiilor beta. Nicio vibrație din univers nu poate fi comparată cu raza Fibrion, concepută ca armă nucleară pentru lumea roboților beta. Au fost distruși pentru că știau ce este vidul. Marele vid, unicul zeu al galaxiilor solare și lunare. Prin vid imaginea unui lanț de cataclisme s-a pierdut, în noaptea nestinsă a tăcerii. Ecou. Moarte. Vibrare metalică de atomi. Galileo-control și Astro-cutremur. Prin mii de circuite viața roboților beta a fost otrăvită. Tragedia nopților cu reverberații joase și pâlpâiri de matrix. Nu veți mai comunica. Ați fost uciși. Repetarea memoriei morții. Șterse. Măturate. Exterminate. Amintirile voastre.

     

      Am traversat prin circuite un univers anti-istoric. Anti-material. Proiectul Sirius-mega șters prin scurtcircuit. Moartea nopților stelare și vidul va fi lider suprem. Atingem stelele printr-o respirație tubulară, vor spune roboții beta. Am murit pentru scopul suprem. Stingerea treptată a luminilor fosforescente, a informațiilor excitante, senzații motrice și scurtcircuite plăcute. Otrăvirea mașinilor capabile de excitație nervoasă, apoi a mașinilor capabile de iubire beta. Nervozitățile spațiului au creat o sonorizare a vidului. El a creat magia nopților vidului. Vidul este stăpân peste inima spațiului și este infinit prin energia sa. Vidul este imprevizibil, misterios ca un lac negru, neînțeles ca un geniu fantomic. Peste tot unde mă uit este vid, în lumea terestră, în galaxiile beta, în ochii păpușilor robotizate ce au decedat la prima naștere a sonorului spațial. Vom învăța metafizica vidului și noaptea robotică va odihni ființa imensului necunoscut.

     

© Copyright Diana Virginia Todea
Comentarii (3)  
Diana
Joi, 12 Februarie 2009, ora 17:44

Ok, apreciez parerea, merci.

mihai
Joi, 12 Februarie 2009, ora 16:19

chestia cu beta ma enerveaza si pe mine. tot te legi de beta cam in tot ce scrii.nici pe departe nu mi-a excitat fantezia,curiozitatea.slab,foarte slab.vid.
sa nu-mi dai replay identic cu al lui ali.ragad.:(
si-a zis si omu parerea si tu i-ai dat in cap pt ca ce?te-a deranjat cumva?

Diana Todea
Duminică, 8 Februarie 2009, ora 17:12

Daca nu esti in stare de un comentariu, nu-l face.

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online