evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Taina leului  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  The Alien Revolution  -  Gheşeft  -  Bumerangul lui Zeeler  -  La copcă  -  Avatarul  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Contrapaganda  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Rapsodia  -  Novicele  -  Iluzia viselor  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Nebunii lui Arrianus  -  Meduza (V)  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Timpul  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Mr. Loverman  -  Joia neagră  -  Luminile oraşului  -  Macii  -  Vatmanul - Mass Media  -  Ignis  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Felix II  -  Coşmar  -  Coana mare se mărită  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Circ  -  Pulbere de stele  -  Sedrina  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Răscrucea  -  Gânduri  -  Inelele lui Saturn  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Un pahar de vin  -  Luminile oraşului XX  -  Invizibilul  -  Luminile oraşului XI  -  Vatmanul - O pasiune  -  Praf minune (III)  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Către a opta zi  -  Fereastra din spate


Muzica

Marina Popescu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:12

      Muzica...
     
      Iar muzica...
     
      De atâtea ori îi despărţise şi de atâtea ori îi apropiase.
      Cuvintele unor melodii i se păreau a fi anume scrise pentru ei doi. Şi uneori (dar asta nu i-o spusese lui niciodată) erau scrise şi pentru a treia persoană. Cine e a treia persoană? Cel ce a fost sau cel care ar fi putut fi.
     
      Un vis. Un vis e doar un vis. Atât şi nimic mai mult. De multe ori nici nu şi-l amintea şi atunci zicea că nu a visat. Dar visul era acolo. Trăia în mintea ei, chiar dacă nu-l conştientizase. Făcea parte din ea. O parte ascunsă care aştepta doar momentul favorabil pentru a ieşi la iveală. Şi ce putea face visul ăla? Nimic. Poate cel mult să-i facă din depărtare cu mâna sau să-i facă şmecher cu ochiul.
     
      -De câte ori ţi-am zis să nu mai iei visele în seamă? Lasă-le în pace şi o să te lase şi ele pe tine.
      Lasă visele şi ascultă muzica.
      -Ce e muzica?
      -Un vis frumos al omenirii. Chiar şi atunci când nu o ascultăm, ea tot există.
      Crezi că muzica am creat-o noi? întrebă el. Crezi că muzica valurilor sau cea a păsărilor sau şuierul vântului nu ar fi existat pentru că noi, marii oameni, marii deştepţi ai Universului nu inventam muzica aşa cum o ascultăm noi acum? Ce am făcut noi pentru muzică? Nimic. Am imitat ceea ce a făcut natura pentru noi. Aşa că suntem nişte imitatori.
      Şi totuşi muzica e importantă pentru noi. Trăim cu ea, prin ea şi în ultimă instanţă chiar pentru ea. Poţi tu să-ţi imaginezi ziua de mâine fără strop de muzică? Ai putea merge la înmormântarea notelor şi a gamelor fără să plângi? Şi până la urmă nu crezi că şi plânsul tău s-ar transforma în muzică? Aşa că nu e posibil ca muzica să dispară pentru totdeauna. Visele da, dispar, unele chiar fără a se fi născut. Dar muzica...niciodată.
     
      -Ascultă muzica, îi zise el.
      -Cuvintele astea sunt aşa...cum să spun?
      -Da, te înţeleg.
      -Parcă le-aş fi scris eu
      -Da, parcă tu le-ai fi scris şi eu aş fi compus melodia.
      -Da, dar nu ai scris tu versurile
      -Şi nici tu nu ai compus melodia
      -Şi totuşi cine a făcut-o, trebuie să ne fi cunoscut prea bine
      -Ştia că azi o s-o ascultăm şi o să ne simţim aşa...într-un fel...
      -Ştia că ochii noştri o să plângă şi sufletul nostru o să se bucure
      -Da, şi poate că mâine ascultând-o va fi invers.
     
      -Aş vrea să îl cunosc pe compozitor. Trebuie să fie o persoană deosebită.
      -Şi dacă nu e?
      -Doar cineva deosebit putea să creeze ceva atât de...
      -Aiurea. Astea-s curiozităţi femeieşti. Şi dacă l-ai cunoaşte ce ai face? Crezi că muzica asta ar fi altfel dacă l-ai cunoaşte pe el?
      -Poate că da.
      -Sau poate că nu.
      -Chiar şi aşa, poate că tot ar fi mai bine să încerc să-l cunosc.
      -Poate o să fii dezamăgită. Poate e bătrân şi urât. Poate e cocoşat şi cine ştie ce alte defecte mai are. Sau poate e pur şi simplu mut. Sau poate e o femeie grasă, cu mulţi nepoţi care o tot sâcâie. La asta nu te gândeşti?
      -Ba da.
      -Lasă-l în pace. Ascultă-i muzica. Bucură-te că o simţi, bucură-te că într-un moment de inspiraţie sau de nebunie a scris-o.
      -Şi când se termină melodia asta, ce urmează?
      -Poţi face orice vrei. O poţi asculta din nou, sau poţi asculta alta. Sau poţi să nu mai asculţi deloc. E alegerea ta.
      -Şi dacă e totul doar un vis? Inclusiv muzica asta?
      -Tot ce se poate. Dar nu uita că visul ăsta va exista indiferent că noi ni-l amintim sau nu a doua zi când ne trezim.
     

© Copyright Marina Popescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online